1,460 matches
-
nici câteva peisaje românești, pline de nostalgie. După cum, rețin privirea și peisajele tipic arăbești, pline de culoare și de pitoresc oriental. De un farmec aparte se bucură și portretele pictoriței, căreia îi place să pătrundă dincolo de aparențele figurii umane, să scruteze psihologii și caractere, portretizând adeseori oameni umili, situați la periferia societății și a orașelor. Îmi spun că ar fi necesară organizarea unei retrospective în România a acestui mare artist format aici, la noi, care și-a desăvârșit arta în Israel
PICTORIŢA LIANA SAXONE-HORODI de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363071_a_364400]
-
activității lor. Eforturile profesionale depuse, dar, de regulă, în aviație nu se mai moare. - Imaginează-ți că ai turat motoarele și te pregătești să decolezi. Tai vântul cu gura aeronavei și te înalți. Prima senzație care este? Ești stăpânul aerului, scrutezi orizontul cu o dorință teribilă de zbor sau faci câteva rotocoale pentru încălzire? Ți s-a întâmplat vreodată să te răzgândești, să te temi inexplicabil și să vrei să te întorci? - Înainte de a mă avânta în aer, aeronava era verificată
INTERVIU CU UN AVIATOR , MARIAN COVACHE- PARTEA A VII-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363159_a_364488]
-
este reluată de poet și în alte versuri. O altă temă este cea a oglinzii în care omul se privește să-și vadă „chipul și făptura”, cele două categorii delimitându-se. E drept că, nimeni nu se place atunci când se scrutează atent într-o oglindă. Dar, de ce se vede poetul un Don Quijote? Aceasta este o altă dimensiune a personalității sale, aceea de a refuza realitatea și a plonja în plin metareal, unde să se poată război cu morile de vânt. Comparația
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
Apoi, imediat ce făcu asta, o rupse la fugă pe câteva străzi și în cele din urmă ieși în spatele hanului grecesc făcând un ocol considerabil doar ca să scape de orice urmăritor. Privi cu atenție în jurul său și se apropie de intrare scrutând împrejurimile. Intrând acolo, printre foarte puținii clienți, Baraba văzu la o masă într-un colț al încăperii un om singur care era așezat cu spatele. Gândi deci să meargă într-acolo să se așeze la masă și să înceapă o
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
de frenetice ale lui Călin îi erau dușmani cruzi”, nu vor reuși să îi stingă flacăra, nici măcar nerespectarea promisiunii mamei sale. Călin va decide cu orice preț să alerge în fiecare zi spre dealul din vârful căruia va putea să scruteze mai bine orizontul, care credea că o va aduce pe mama sa. Și acolo, pe deal, omenirea va cădea în genunchi, cu sufletul zdrobit, la pieptul Mântuitorului, unde va găsi Dragostea unică, singura care îmbrățișează cu atâta căldură, care vindecă
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
un mafiot, pentru că din întâmplare am auzit cum vorbea cu Marco, cel ce se dă drept iubitul fetei! -Ai dreptate Anca!Nu trebuie să ne atragem alte necazuri! Când Ștefan ajunge la colțul gardului ce împrejmuia piscina, se oprește și scrutează cu privirea în direcția indicată de Anca: Ascunsă privirilor când veneai dinspre plajă, de o stivă de șezlonguri puse de el acolo în acea seară, Desiree nu se vedea, însă el vede în schimb unul din acei mizerabili de așa
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
femei, o înfășoară cât pot mai bine cu prosopul de plajă, Ștefan îi strânge o clipă pulsul și îi simte bătăile slabe, semn că e vie, după care o ia repede în brațele-i vânjoase și urmat de Anca care scruta cu privirea-i ageră în toate părțile să nu fie văzuți de careva , în special de cei dinlăuntru, se îndreaptă pe o cărare, printre două stive mari de șezlonguri și umbrele ce-i ferea de eventuale priviri dinspre restaurant și
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
acolo și se pune pe țipat de frică, aduce beleaua pe capul lor. -La naiba, asta ar mai lipsi! Și idiotul ăsta de Maxim care nu se dezlipește din preajma mea de când au observat dispariția fetei, spionându-mi toate mișcările și scrutându-ne suspicios când vorbim între noi. Acum ei bănuiesc pe toată lume și au devenit atenți la orice indiciu. Trebuie să fiu atent atât eu cât și Anca și am făcut bine că nu i-am destăinuit nimic Ninei, astfel
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
natale. Astfel autoarea își începe volumul cu o dedicație emoționantă: „Dedic această carte mamei mele, ai cărei ochi albaștri ca două flori de nu-mă-uita, adesea în lacrimi, m-au însoțit mereu pe tot parcursul vieții mele, veghind în rugă și scrutând îndepărtările, spre a mă vedea venind pe drumul dintre crângul copilăriei și casa noastră, aflată în apropierea râului Vedea.” Doamna Daniela Popescu își începe volumul de poeme cu un omagiu adus mamei: “Un dor albastru, ce iernile-mi alungă, / Ce
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
Scrisori de-amor venite de la mine. Mi-e dor și n-am nici cui să-i spun Că păsările au plecat departe, Câmpiile de floare-s scuturate Izvoarele sub frunze se ascund. Ciudată viața asta fără tine, Cu ochii, vai, scrutez zadarnic zarea, Ca și un val m-ar vrea cuprins uitarea Dar nu știu cum se face că numai dorul vine. Și în tăcerea ce se lasă în odaie, Se-aud doar picurii-n fereastră Și ies ca altădată-n noaptea-albastră Să
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
pe care n-o putem ține (neam, zălog!) mai mult decât încălcând regulile „bășicatului” și „nărăvitului” sistem democratic (!)... Împopoțonat, pe un scaun prea scârțâit și umilit de „funduri târâtoare și trecătoare”, socotit prea strâmt și puțin înălțat pentru rotunjimile lor, scruta, mimând înțelepciunea atât de tânjită scurgerea leneșă a vremii, ori dirijând prin dosnică încolonare pe”mișmașii” timpurilor noi și pe năpăstuiții zilei, deopotrivă. Gesturi și logoree de nestăvilit, imperative în încăpătoarele voaluri de bâțâială scremută, mulțimea prosternată (dar și consternată
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
grabă, cine te bagă în seamă pe tren? Vezi-ți de treabă, Istrate, mi-a răspuns, să cobor la Orșova ca scăpată de la balamuc?... Și, uite, iar sunt nevoit să o aștept!... Dar presimt că trebuie să se întâmple ceva, scrutase el cu ochi mijiți, de cunoscător, depărtările, uite, marea e netedă ca o tipsie. Când arată așa în larg, fă pe dracu-n patru ca să ajungi cât mai repede la destinație. Cu cât se prelungește mai mult acalmia, cu atât
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
pungă din folie de material plastic foarte subțire, trebuia umflat prin întoarcerea orificiului de alimentare cu aer în direcția brizei. Aerul captat era apoi încălzit de soare, făcând balonul să se ridice. Cucaras, în picioare, cu mâna streașină la ochi, scruta plaja de la un capăt la celălalt. Vântul dinspre uscat, din ce în ce mai viguros, încerca să abată balonul copiilor spre larg. Aceștia se opuneau cu toată energia, scoțând țipete ascuțite. Soarele intrase într-un fel de pâclă, încât dimensiunile discului său păreau să
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
penaj galben și albastru visează spre libertate!... De ce cred asta? Poate e o intuiție!? Sau poate îmi este sugerat acest gând de niște aripi deschise pentru zbor!?... Coamele munților crează aceasta imagine cu bună știință, iar un vultur... Un vultur scrutând zările, simbol al semeției și libertății, ce-mi sugerează?... Doar colivia e tăcută și rece, chiar dacă pare aurită. E rece!... Gheața din piscuri răzbate până în sânge!... Visul către libertate a păsării galben-albastre e frânt!... Ce metaforă sublimă a aspirațiilor Ucrainei
PASĂREA DIN COLIVIE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367612_a_368941]
-
schimb, sunt băieți buni la toate și „magiștri” într-ale compromisului. Nefiind mari scriitori, nu pot fi nici mari conștiințe, ci simpli complexați care tânjesc cu orice preț să ajungă ceva fără să vadă abisul ce se deschide sub ei. Scrutez toate chipurile și asist la toată gama de văicăreli și patimi mărunte ale acestor „creaturi”instabile în viața și spiritul lor, în ciuda faptului că am o înțelegere profundă pentru diversitatea caracterului uman. Vicepreședintele scriitorul-religios: Ca și oameni comuni, scriitorii sunt
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cu mâna streașină pe frunte, Scrutez, prin ochiul meu firav, Azurul tulburat, spre munte, De griul Marelui Zugrav. * Ades, și cerul cel din noi E-ntunecat de norul greu - Și-n ce furtuni și aspre ploi Ne poartă fiii lui Atreu! *** Ce-ar fi să fiu
CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367741_a_369070]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Vocatii > TAKE IONESCU Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 207 din 26 iulie 2011 Toate Articolele Autorului TAKE IONESCU Când e vorba să-ți împlinești datoria, nu începi cu socoteli. Îți scrutezi mintea și inima și pornești. Take Ionescu A fost cel dintâi om politic din România care, fără nume sonor, avere, relații de familie, îndrăzneste, contrar voinței unui suveran autoritar și cu prestigiu cum era Regele Carol I, să întemeieze un
TAKE IONESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366939_a_368268]
-
clădirilor de școli sătești, a susținut dezvoltarea învățământului universitar. Apoi legea monumentelor istorice dar și cea de organizare a bisericii pentru care a fost acuzat că fiind ateu legiferează biserica. La care a răspuns: "Nimeni n-are dreptul să-mi scruteze conștiința și să-mi ceară aici o confesiune. Afirm însă că urmăresc binele bisercii și asta e suficient." Timp de aproape 4 decenii, Take Ionescu a fost o mândrie a Parlamentului român, într-o vreme când tribuna parlamentară era ilustrată
TAKE IONESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366939_a_368268]
-
poate cu totul altceva. Numai Dumnezeu știe, noi însă avem nevoie de trezire.” Răspunsul ne este dat la finalul articolului. „În lupta noastră cu noaptea și somnul avem ca aliat doar iubirea. Singura care veghează în așteptare e dragostea. Ea scrutează mereu orizontul, într-o continuă așteptare. Iar așteptarea este freamăt și nesomn, este dor și pregătire.” Soluția pe care o propune prin urmare, Petru Lascău, este de a uni dorul reîntâlnirii cu Hristos cu pregătirea, în vederea intrării în Împărăția cea
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
Cercul de foc al Pacificului”, de pe celălalt mal al oceanului) și pe care n-am reușit să le admir decât de la distanță, sub forma unor insule și stânci răsfirate în apropiere de țărm și a unor vase în larg ce scrutau probabil obiectul lor de cercetare, neîndoielnic cu o aparatură adecvată, sofisticată. Referință Bibliografică: Golden Gate și coyoții oceanului / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 178, Anul I, 27 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
acolo ca fiica ta și nici să se știe cine sunt eu de fapt. Doresc mult, să fiu tratată strict, pentru meritele mele. Doar v-am spus că plec acolo, să învăț să mă descurc cu forțele mele. Doctorul o scruta gânditor și-și zice în sinea lui că trebuie să mai fie ceva, ce fata nu i-a spus. Vedea că în spatele privirii sale se dădea o luptă grea, pentru a înpiedica să iasă la iveală ceva ascuns acolo. Era
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
poarta,unde paste o mioara, Iar în timp ce-i dăm binețe,sfredelind că o vioară, Simfonii de amintiri începură lin să cânte, Amintiri cu-a mea bunica începură să m-alinte, Mi-amintii de chipul ei,cum și ea ne aștepta, Scrutând zarea cu tristețe,când în poarta mereu stă... Visător privea bătrână și câtă în ochii mei, Blând ,fiorul să-i aducă amintirea fetei ei, C-a plecat în țări străine,iar inima i-a secat, Omul ei din asta lume
UN BUCHET DE AMINTIRI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368598_a_369927]
-
a trecut pe deasupra lucrurilor mirosind a esențe. S-a culcat apoi, obosit de-atâta frumusețe, pe sub zarea rotundă, îmbolnăvindu-se de eternitate, căci, prin fereastra sufletului lui, a intrat misterul lui a fi și a nu fi. Cu ochii deschiși, scrutând până spre marginile universului, a mângâiat visul fântânilor, a îmbrățișat trupul svelt al gândurilor care l-au troienit, precum florile de tei. Ionica Baicu - De n-ar fi fost ... De n-ar fi fost el, Eminescu, Iubirea ar fi fost
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
brațe, să îl protejeze cumva. Se vedea foarte bine că el uitase de ea complet, că pur și simplu n-o mai vedea. Cu privirea fixă și înlăcrimată străbătu cei câțiva pași care îi despărțeau de Andreea și de Cornel, scrutându-i cu privirea, fără să spună nimic. - Ionuț, nu-i ceea ce crezi, încercă Andreea să se scuze. - Aaa, nu? Oricum, nu contează ceea ce cred. Mai contează ce cred eu, măi Andreea, cănd nu numai că nu ti-a fost rușine
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
întâmplare. În orașul acesta (Varșovia), din țara aceasta vecină nouă, am văzut acum câteva zile două tablouri. Unul înfățișează pe Horia, celălalt pe Cloșca. Sunt falnici. Cu pușca peste spate, pistoale la brâu și în privire adunată toată dârzenia strămoșeasca, scrutează zările și sfidează dușmanul. În ei doi sunt toți Moții. Port românesc, cu mana'n șold, caută cu privirea fulgerătoare pe cel care ar voi să le stea în cale. Două tablouri ! Le-a găsit aici, acum o săptămână, cel
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]