397 matches
-
Îl ajut, să Îl salvez, speriat de ce se va fi Întâmplat la cheful de la Pietroasele. Sunt sigur că nenorocitul de Căreală i-a pus deja gând rău, așa că tot ce te rog e să Îl aștepți la miezul nopții În scuarul din fața Casei Pionierilor și să Îl conduci acasă. Vreau să fiți amândoi, să nu i se Întâmple ceva. Asta-i tot. Pactul cu diavolul e simplu, dar, cum diavolul nu există, hai să ne limităm la expresie. Faptul că Îmi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ai spune că sunt homo sexual? Ni meni. Poziția mea e prea importantă pentru ca un astfel de scandal să pună și mai mult În evidență dezastrul general. Suntem cu toții complici În țara asta. Nu uita, mâine la miezul nopții, În scuarul din fața Casei Pionierilor. Inutil să păstrezi scrisoarea asta... Cu prietenie, profesor Vasile Carara Vasile a recitit scrisoarea, apoi a privit cu atenție plicul: timbrul nu era ștampilat, așadar ul nu se atinsese de el; o mână fină Îl strecurase, cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Își regăsise nonșalanța de altădată, din vremea când nu căuta decât să trăiască, să trăiască intens tot ce existența Îi oferea În afara cuvântului. Pe la unsprezece seara i-a mințit pe ai lui că se duce să stea cu băieții În scuarul din fața Casei Pionierilor, ai lui au fost Încântați să Îl vadă ieșind cu prietenii, așa că s-au culcat liniștiți, aveau deplină Încredere În el. Iar Vasile străbătea orașul cu mâinile În buzunare și cu senzația că are de Îndeplinit o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cum să facă să Îi dea de Înțeles că nu știe nimic din secretul care Îl leagă de marele Carara. A ajuns În fața Casei Pionierilor cam pe la doisprezece fără un sfert, Întunericul era deplin sub copacii care umbriseră mai devreme scuarul. A stins țigara și a vrut să se așeze pe o bancă, Însă gândul că vreun sectorist zelos s-ar fi putut plimba la ora aceea din noapte și l-ar fi putut Întrebat ce caută acolo și de ce nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
zis că nu ține sub nici o formă să i se simtă prezența. Vasile și-a dat seama că Siboiu merge prea dus pe gânduri ca să fie atent pe unde pășește ori la ce s-ar putea Întâmpla În jurul lui. În dreptul scuarului s-a oprit și s-a uitat la stele, apoi, văzând că nu e nimeni, a vrut să se așeze pe o bancă. Numai că În momentul acela umbra care Îl urmărea a țâșnit de după un copac și l-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
măr, care se lăsa strivit ca un măr. Apoi s-a apropiat de Cristian și i-a dat o palmă ca să-l trezească. L-a ridicat cu greu, i-a trecut mâna pe după umăr și s-au Îndepărtat Încet de scuarul din fața Casei Pionierilor. Cristian gemea și mergea greu, Vasile aproape că Îl târa. Nu avea să se mai Întâlnească a doua zi cu Ionela - și nimic altceva nu i-a trecut prin minte. Din când În când se opreau să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pe idoli verzi Împung acul în cer căci se aude doar un ecou Cos broderia albă pe rochia albastră cerul Iau rochia cu mine la balul îngerilor Cerul cade peste mine... Cine sunt eu? Cine sunt? Un spirit - ostatic al scuarului de fantezie ce se plimbă pe cercurile lui Saturn când corzile harpei se aud în depărtare... Liniște! se aude pasul meu, pulsând în timpanul Cerului Liniște! se aude pasul meu, pulsând în inima Pământului Sunt un spirit pierdut prin Calea Lactee
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Sunt suflul stelelor ce mă înconjoară o perdea din fantome cer înstelat De ce sunt? pentru a sculpta chipul Lui și-a slăvi sacrificiul Fiului Ce fac? mă duc în vârful cometei latine apoi mă duc la capătul galaxiei și găsesc scuarul dumnezeiesc sap până în interiorul pământului... mi-e frică de hăul începuturilor caut în valurile minții mele omenești... și găsesc în spatele cascadei orașul artiștilor ating cu mâna nimfa cerului... și găsesc răspunsul întrebării Cine sunt eu? Sunt pădurea hăruită de Dumnezeu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o clănțăni între dinți și scuipîndu-i apoi emisferele ca pe două coji de sămânță. Și, abia când nivelul curiozității atinse înălțimi amețitoare, demară. - Era... dacă nu-mi joacă vreo festă celula nervoasă, prin vara capricioasă a lui 1982... Într-un scuar umbros și ospitalier... Colț de pământ susținând, pe dorsalele sale, atât pavajul din pietre de râu al Căii Plevnei, cât și imensul imobil, adăpostind Casa de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa"... - Preoteasa? Ăsta nu-i tipul despre care s-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dovedească nevinovăția lui Frank, dar țesătura se destrăma de cum o lăsam din mînă. În căutarea Plazei Iglesias, am tot cotit pe diverse străduțe și nu după mult timp m-am rătăcit În labirintul de alei. M-am oprit Într-un scuar cît o curte modestă, cu o fîntînă plasată lîngă o cafenea În aer liber. Mă tenta să merg pe jos pînă la Clubul Nautico și să plătesc un portar să-mi aducă mașina. O scară de piatră cu trepte roase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plasată lîngă o cafenea În aer liber. Mă tenta să merg pe jos pînă la Clubul Nautico și să plătesc un portar să-mi aducă mașina. O scară de piatră cu trepte roase de vreme urca dintr-un colț al scuarului către piață, dar, În dispoziția În care mă aflam, curînd aveam s-o privesc ca pe scările absurde ale lui Escher(##notă - Maurits Cornelis Escher (1898-1972), artist plastic, gravor și grafician olandez, arhitect al unei lumi imposibile fizic și manipulator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tu ai să-mi dai un răspuns. Vinul de nisip, doamnă? — Vinul de nisip, spuse. Era doar un nume îmbietor, care îi spunea multe și aproape nimic despre un cabernet sauvignon servit la o masă. Îi dăduse întâlnire într-un scuar cu un cinema pe care îl știa tot orașul. Restaurantul era în apropiere. Dar localul în sine părea misterios, în clădirea Art Deco a unei foste ambasade, iar vederea ferestrelor dădea spre grădini pe care nu le-ai fi bănuit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în stanție și nu vezi decât pământuri nemuncite. Le lucrează basarabenii, în arendă. La voi nu au ce lucra, abia vă țineți pe voi. Dar luați-le fetele și ai să vezi cum vine toată Basarabia în curtea voastră“. Traversând scuarul din dreptul Ateneului, m-a luat dintr-odată pe după gât. „Frate Simioane, știi ce dor îmi e uneori de tata? Tatăl meu, de el mi-e dor, oricât de mult m-a asuprit. Știi tu, frate Simioane, cum e dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rezistență. Iată starea de libertate, Îmi zic, iată fericirea de a trage covorul și de a-l arunca peste balcon cu cameră cu tot. Acum poți vedea atît de clar palmele tale ca niște cupe de Înghețată făcînd Înconjurul unui scuar - o Învălmășeală de concavități, urme lăsate de un fruct ce se rostogolește lent, spre corpusculii gustativi și nerăbdarea lor ațîțată... E fără Îndoială o imagine aceasta, o imagine fără idee, un somn fără sens, o sete fără obiect. Iată, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vă puteți compara și să ieșiți În cîștig. Mi-e silă de voi, povestitorilor, de mediocritatea competițiilor voastre, voi care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă acum, vă rog, Încercați să vedeți un havuz Într-un scuar dintr-o mică așezare răsăriteană, o calmă oră de seară cu ciorchini de glicină și acolo sub zvîcnirea vioaie a apei o fată goală; Încercați să simțiți răcoarea parfumată a pielii ei, acel trup oval și lunecos sub stropii zglobii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică pe deasupra grilajului - Încă mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
duce. Îl cumpără cu șase pence și porni mai departe. Avea sentimentul că În aerul pur al acestei zile, de o desăvîrșită frumusețe, plutea ceva amenințător. Printre platanii ce străjuiau grădina cu comori, zări deodată un crîmpei din partea bombardată a scuarului: era ca și cum Providența l-ar fi mînat anume În acest loc, pentru a-i arăta deosebirea dintre „atunci“ și „acum“. Oamenii pe lîngă care trecea puteau foarte bine să fie niște actori tocmiți să joace un rol Într-un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pleca, zise doamna Bellairs. — Mulțumesc foarte mult. Arthur Rowe Își spuse n-avea nimic de pierdut dacă se folosea de sfatul ei - poate că, la urma urmei, informația era exactă. Se Întoarse, așadar, la taraba cu cozonacul. Cu toate că Între timp scuarul se golise și nu mai rămăseseră decît tarabagiii, cozonacul continua să fie Înconjurat de un mic grup de admiratori. Era, Într-adevăr, un cozonac grozav. Lui Arthur Rowe Îi plăcuseră totdeauna cozonacii, Îndeosebi delicioșii cozonaci „Dundee“ și cei făcuți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu scria nimănui, și-și plătea impozitul prin poștă. O carte și un cozonac Îi sporeau, așadar, considerabil zestrea. CÎnd ajunse acasă, o sună pe doamna Purvis și-i spuse: — Doamnă Purvis, am cîștigat cozonacul ăsta grozav la serbarea din scuar. Nu cumva ai vreo cutie de tablă ceva mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce deschidea porțile unei elite restrînse și exclusiviste. Am știut din clipa cînd te-am văzut că n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă cînd, deodată, casa fu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scos din sărite. Domnul Rennit Îi aruncă pe deasupra ceștii o privire flegmatică. — Parcă spuneai că nu ești căsătorit. — Nu-i nici o femeie la mijloc, zise Rowe. Totul a pornit de la un cozonac... După ce-i povesti domnului Rennit despre bîlciul din scuar, despre Încercarea organizatorilor de a-i lua Înapoi cozonacul, despre vizita necunoscutului... și apoi, despre bombă, Rowe spuse: Toată povestea asta mi-ar fi ieșit din minte dacă ceaiul de atunci n-ar fi avut un gust cam ciudat. — Pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnul Rennit. Să zicem că bănuiala dumitale În privința ceaiului e Întemeiată, deși eu, unul, mă Îndoiesc... Se prea poate ca individul să se fi strecurat În casa dumitale cu intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești bogat? — Le-am dat o liră cînd mi-au cerut Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
looping grațios, a trecut pe partea cealaltă a șoselei. — Ne scapă! Întoarce! am strigat. Moșul s-a proptit hotărât În pedala de frână, de parcă s-ar fi pregătit să sară de la trambulină, iar apoi a tras de volan, sărind peste scuarul din mijlocul șoselei. A aterizat În mijlocul unui cor de claxoane și de frâne, pe care l-a potolit fluturând timp de câteva secunde pușcociul pe fereastra deschisă. Terfeloaga cunoștea, pesemne, toate trucurile din carte, fiindcă se prinsese de antena unei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sunt nevoiți s‑o facă. Nu‑ți permiți să cumperi imediat ceva nou, atâta vreme cât există încă lucrul vechi. Se aud vocile stridente și chinuite ale primilor copii pălmuiți. Karli nu mai are voie să iasă azi afară, nu, nu. În scuarul de după colț, câini fără lesă se furișează prin iarbă și‑și fac nevoile din loc în loc. Invalizi de război, care pe atunci încă mai populau străzile orașului, îi privesc cu interes și se gândesc la vremurile când, printre străini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau apostoli. — Interogația este creatoare, n-aș găsi martor mai convingător ca placida perplexitate a Eminenței Tale ! Îl părăsi departe în urmă, să-și pască locul de rugă și har. În scuarul din fața hotelului frunzele se trezeau, umede, în jurul lujerilor delicați, în care noaptea își scurgea letargia. Rămase câtva timp în loc, buimăcit, ostenit, văzu cele trei mari fotolii de rafie în stânga intrării. Ajunse la primul, întinse brațele, abandonă. Nu peste mult timp
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]