4,690 matches
-
cadă într-un scaun, amețită, murmurând în litanie: "Fiul meu!, fiul meu!, fiul meu! Luis!, fiul meu!". Este o orație pe măsura ritmicelor trageri de limbă. La rândul său, Avito simte stranii dislocații intime, care îi sparg sufletul, care îi scufundă pământul, se vede în vid, privește la corpul inert pe care-l are în față, da, la femeia sa, apoi, exclamă chinuit: Fiul meu! Auzindu-l, se ridică Materia și apropiindu-se de Formă îi prinde capul, îl strânge între
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
este înjosit în mod îndrăzneț. De aceea ura ei este mai puternică decât în piesa lui Sofocle, eroina participând ea însăși la matricid. Deznodământul piesei cunoaște un reviriment din partea celor doi răzbunători ai lui Agamemnon care, înfricoșați de crimă, se scufundă într-un neașteptat regret. În piesa lui Sofocle, rechizitoriul Electrei este atât de bine condus, încât nu este de mirare că Oreste nu simte nici o mustrare de conștiință (spre deosebire de Euripide, după cum s-a văzută; din punct de vedere al dârzeniei
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
nu ar putea să le Înțeleagă. Același lucru se Întâmplă și cu persoanele care fac aceste experimente. Este doar o chestiune de timp până când vor scăpa de sub control. Același lucru s-a Întâmplat și În trecutul vostru, când a fost scufundată Atlantida, pentru că lucrurile au scăpat de sub control. Antimateria este, de fapt, opusul Matricei, iar În momentul În care Matricea de bază depistează antimateria, ea absoarbe antimateria pentru a nu-i permite să anihileze acest univers. Iar atunci când antimateria este absorbită
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
scăpat de sub control. Antimateria este, de fapt, opusul Matricei, iar În momentul În care Matricea de bază depistează antimateria, ea absoarbe antimateria pentru a nu-i permite să anihileze acest univers. Iar atunci când antimateria este absorbită de această Matrice, se scufundă În ea, tragând după dânsa, din păcate, și lumea unde a fost dezvoltată, pentru a nu permite Întunericului să se Întindă și mai mult. Nici găurile negre nu rămân pentru totdeauna În univers. Mai devreme sau mai târziu, ele sunt
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
Este foarte important să nu vă situați pe o poziție de inferioritate față de Matrice, dar În egală măsură să nu vă lăsați doborâți de orgoliu și să credeți că Îi sunteți superiori. Fiți egali cu ea, primiți-o, iubiți-o, scufundați-vă În ea, pentru că din EA proveniți. Ea este voi, voi sunteți ea. Fiecare dintre Noi este acolo În lumină. Apoi puteți bea acest lichid de lumină. Imaginați vă cum el intră În gură, vă alunecă pe gât și vă
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
aproape totul este pierdut. Mai puteți lucra la nivel energetic subtil. În următoarea etapă, puteți mergeți În natură, puteți căuta un râu, oricât de poluat ar fi (pentru că, din păcate, În lumea voastră cu greu mai putem găsi râuri nepoluateă, scufundați-vă mâinile În el, bucurați-vă de senzația apei reci, nu vă gândiți că este poluat, imaginați-vă că este râu original, neatins de mâna omului, pur, plin de iubire, bucurându-se că este În existența aceasta. Transmiteți-i lumină
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
cel mai dens, dar numaidecât I?i dai seama c? aceast? Întunecime ?i moliciune nu sunt altceva decât norii ?i c? universul cu adâncimea lui Începe abia la marginile ?i În fiordurile acestor mun?i de nori, de acolo se scufund? În infinit, acolo se afl? stelele cu str?lucirea lor solemn???i Înf????and pentru noi, oamenii, simbolurile supreme ale limpezimii ?i ordinii. Adâncimile universului ?i tainele lor nu sunt acolo unde se g?sesc norii ?i umbră lor neagr
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
kilometri pentru a merge la școală ca să-și lumineze spiritul, mintea și viitorul. Sunt copii săraci care învață și scriu la lumina lămpii cu gaz în anul de grație 2014, dar care, odată cu trecerea timpului și în ciuda eforturilor lor, se scufundă în anonimatul sărăciei din care provin. Cei îmbogățiți fără muncă completează o altă fațetă a mitocăniei românești și anume, predilecția pentru mașini cu geamuri fumurii care le conferă unora confortul unui așa-zis anonimat la adăpostul căruia consideră că își
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
lună îi vorbește în urechea înfundată. E fericită. Deschide rând pe rând alte cutii și-alte cutii, mereu alte cutii, mereu cutii cutii. Și fiecare dintre ele e plină de cadouri și fiecare dar e învelit în hârtie poleită și scufundat în valuri de confetti și munți de serpentine aurii și-acum omul din lună îi spune că o să plece marți la mare. Mergi în vacanță, a întrebat nebuna, și apoi s-a și mirat că vocea nu i-a tremurat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
să-i bubuie în piept, iar căderea e mult prea lungă ca să-i mai poată supraviețui. Sunt deja mort. Trupul lui lovește o apă adâncă și fără fund. Impac tul i-a încetinit brusc cursa. Acum coboară în inerție, se scufundă. E muribund și vede cum fundul apei se apropie încet de el și apoi atinge ușor nisipul fin cu pieptul. Nasul lui simte mângâierea unor alge. Acum o să respir. Acum o să respir și o să mor. Își ține respirația. Pe tâmplele
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe care scria SPQR... își închisese și ea cartea și privea drept înainte. — Deseori întâlneau tabere de sciapozi, creaturi umanoide din deșert, cu un singur picior cu laba enormă, picior-umbrelă care, atunci când ei avansează țopăind, îi ajută să nu se scufunde în nisip, iar când e prea cald dumnealor se întind pe spate și-și ridică dea supra laba cu degetele rășchirate, făcându-și astfel umbră, de unde le și vine în greacă numele de sciapozi, „umbră cu piciorul“... Am mai tras
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fiind un atavism. Toți avem un primitivism latent în noi ce reușește să răbufnească în momentul în care ne simțim în interiorul unui grup, a unei mase de oameni. Pe stadioane până și cei care și-au demonstrat dezvoltarea intelectuală se scufundă în manifestări asemănătoare ritualurilor tribale; istoria micilor comunități în care se înscriau bătăliile dintre triburi este perpetuată de susținătorii echipelor de fotbal. ٭ Un grup zgomotos în tren. Care este motivul pentru care cei marcați de recurența primitivismului ocupă tot spațiul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a cultiva paradoxul și a-l constata este o diferență subțire; dar este una. În existența noastră temporală suntem asemenea unui ocean: inegali în adâncime. Adâncimea gândirii este o diferență de nivel: între înțelesul cotidian și locul până la care se scufundă (sau se înalță) profunzimea (înălțimea) unui gând. Profunzimea presupune o deplasare pe mai multe straturi. Un gând ne poate conduce într-un alt strat al existenței; uneori în unul nebănuit. Într-atât de neașteptat încât ceea ce vezi pare privit prin
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a fost dacă are apă curentă. Petre își dădu seama că se acomodase ușor cu căratul apei de la fântână. Treaba asta îi și plăcea apa era răcoroasă, îl bucura să învârtă roata la fântână, să audă lanțul și apoi căldarea scufundându-se . Era o încântare dimineața, când se ducea la fântână. Îi răspunse Cameliei că nu avea! Când vei avea și apă curentă, am să vin! Bine. Se sui în mașină și plecă înapoi, la casa lui de vacanță. De departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la Probota două mănăstiri din peatră”, mai la vale de vechea mănăstire din lemn. Cea de-a doua mănăstire a fost probabil ridicată în Balta Colacului (Bălătău), azi pe moșia satului Heci, despre care legenda spune că s-ar fi scufundat, într-o noapte de Înviere, cu tot cu credincioși. Este posibil ca scufundarea să se fi produs la 1471, lucru despre care pomenește cronicarul Grigore Ureche, dar mai sigur a fost vorba de o alunecare de teren de pe dealul Mănăstirii. Petru Rareș
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
pădurii. Îmi părea foarte cunoscut și m-au trecut fiorii la vederea lui. Mă plimbam alături de un băiat îmbrăcat tradițional. Tăceam. Nu ni se auzeau nici măcar pașii. Întregul peisaj părea învăluit într-o ceață verzuie. Un pod alb, minunat, se scufundase în mijlocul lacului. — S-a scufundat podul, spuse băiatul. Nu putem merge nicăieri azi. Să poposim la hotelul de-aici. Trebuie să aibă camere libere. În apropierea lacului se afla un hotel. De pe zidurile lui de piatră picura ceață verzuie. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și m-au trecut fiorii la vederea lui. Mă plimbam alături de un băiat îmbrăcat tradițional. Tăceam. Nu ni se auzeau nici măcar pașii. Întregul peisaj părea învăluit într-o ceață verzuie. Un pod alb, minunat, se scufundase în mijlocul lacului. — S-a scufundat podul, spuse băiatul. Nu putem merge nicăieri azi. Să poposim la hotelul de-aici. Trebuie să aibă camere libere. În apropierea lacului se afla un hotel. De pe zidurile lui de piatră picura ceață verzuie. Pe o poartă erau gravate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
egotism împins pînă la trufia paradoxală a unei depersonalizări (formă a spleen-ului), pînă la mînuirea imponderabilelor de către o făptură hibridă, "omul simbiotic" al lui Joel de Rosnay cyborgul: "clipești și îmi spui că doi oameni care fac dragoste / se scufundă și ard fiecare în privirea celuilalt / mă tocmesc cu tine să nu ne amestecăm cenușile / bine bine dar cenușa mea strălucește mai tare spui / ce ipocrit ești uite un animal costeliv / oase virtuale de cyborg" (oameni cenușă. efect de lasou
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
că oamenii vor începe să-și revină din șoc, că vor apărea ziare de subterană; că Gdansk-ul, Swindik-ul și Poznan-ul vor cutremura din nou întreaga Polonie; că se vor forma structuri sindicale ilegale. Încă nu știi că mașinăria generalilor se scufundă în nisip. Că roțile i se învârt pe loc, că avalanșa represiunii și a calomniilor nu-și nimerește ținta. Dar știi, așa singur cum ești, cu cătușe la mâini, cu ochii plini de gaz lacrimogen, în fața polițiștilor care te amenință
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
de Europa, așa cum era resimțită în anii ´80 această degradare spirituală: pe de o parte, România comunistă pare iremediabil înstrăinătată de o Europă pierdută, de altădată, acum denaturată și decăzută; pe de alta, Europa însăși, în întregimea prezentului ei, se scufundă, se pierde într-o apocalipsă asiatică. Desiderius Candid notează în memoriul său final: "Vreau să pot striga corect, în clipa în care reintru în criza mea de nebunie: Ť Merde, merde, merde. Trăiască Statele Hunite ale Eurasieiť" (II, 424). Astăzi
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
continuă a mediului social, formatat de contextul istoric. Altfel spus, interioritatea devoalată și disecată aici, cu o luciditate care i-ar fi plăcut lui Camil Petrescu nu reprezintă o zonă secretă sustrasă constrângerilor exterioare, o insulă supraînălțată sau, mai bine, scufundată sub apele reziduale, fetide ale Epocii de Aur. Psihologia protagonistei nu mi se pare una "etanșă", autosuficientă, abisală în sensul postdostoievskian al romanelor lui Nicolae Breban. Lumea interioară apare ca deformată de aberațiile de afară, impregnată de umilință și oboseală
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
spectacolului în sine, faptul că Dragoș Galgoțiu merge aici pe o simbolistică a dublului. Susținută pe toate palierele. De la mișcare și expresie, la cromatica distinctă a costumelor, a felului în care privesc, în care își conduc personajele, dinamic, sau le scufundă în tăceri. Scriitorul și dublul său, Generăleasa și dublul ei, Prințul și Prințesa - ieșiți din lada cu jucării - cei doi miniștrii, apariții becketiene, clovni amari și ridicoli, Bucătăreasa și Tăietorul de lemne. Chestiunea asta amplifică drama, rostită sau intuibilă, a
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
rezonanțe onomastice bulgărești Pirin-Planina, volum apărut în 1936. Cartea, lipsită de orice șovinism, povestește episoadele "tragice și comice", cum le numește autorul, ale celor 18 luni de prizonierat. Oameni cu brațe amputate care cad într-o clipă, alții care se scufundă, ca niște insecte, în valurile învolburate ale Dunării. Oameni cu fețe plumburii, însetoșați, agățându-se ciucure de cumpăna unei fântâni, care nu mai aducea la lumină decât noroi, oameni sălbăticiți, oameni-spectre, cu figuri cadaverice ca cei din gara Nadejda. Sunt
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
de îndreptare socială ei vor fi dați jos din birji, cu bîta, și siliți să lingă scuipatul de pe trotuar." Cînd toate astea s-au întîmplat, apărarea Capșei a căzut. Și, odată cu ea, alternativa. De-asta, pamfletul, cît mai e, se scufundă azi în monolog dramatic în deșert. Nu e tifla unui învingător, ci revanșa unui învins. Arghezi putea, la sfîrșitul demonstrației lui, să îndemne: "Confrate bolnav de dictatură și ursuzlîc: fii om cumsecade. Pune pălăria cea mare, ce-o ai la
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
e supus unei eroziuni, unei agonii nu mai puțin dureroase decît cea a satului, îngemănată cu aceasta). Trecutul nu mai e în stare a deveni prezent și nici prezentul nu mai e în stare a deveni trecut, deoarece "orășelul se scufundă lent în igrasie", precum într-un simbol al irevocabilei sale ruinări. Memoria auctorială halucinează: "mă torturează memoria iar memoria / e torturată de albul pereților / pe care luna pune focuri albe vîlvătăi / în formă de cai ce mă privesc cu ochii
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]