6,083 matches
-
unde mergeau numai copii buni la Învățătură, pe Codruța, sufletul lui! Tăria proverbială a asistentelor medicale a cedat și Sorina era scuturată de un plâns Înfundat, spre durerea dar și spre teama care-l cuprinse pe Victor. Apoi fata se sculă brusc și Îi spuse: Mata’ cum te numești? Mă numesc Popa Neculai, spuse pe nerăsuflate, urmând planul său, elaborat În drumul spre Vaslui. Nene, Popa, mulțumesc din suflet pentru tot ceea ce faci pentru tatăl meu și pentru familia mea, știu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dimensiunea celor Întâmplate și deodată Îi apăru În memorie scopul final al fetei ... al unei fete rele, acela de a-i lua bărbăția și de a nu mai putea fi niciodată bărbat! Își aminti adevărul din vorbele Lizei și se sculă brusc În picioare, privi năuc raiul din care se rupea și se felicita de puterea sa, timp În care fata foarte Înfierbântată Îl trăgea către ea șuierând a chemare și dorință, năucită de perspectiva pierderii unui moment pregătit minuțios. Era
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
angrosiștilor. Magazinul nu avea nici un fel de viitor, dar Madame Mangeot nu se sinchisea de lucrul ăsta. Când ajungi la o anumită vârstă nu-ți mai pasă de viitor, însuși faptul de a fi în viață e o izbândă, te scoli în fiecare dimineață în plină glorie. Și tot timpul existase Michel. Madame Mangeot credea implicit în Michel. Cine știe ce povești cu zâne din anii copilăriei trezea în mintea ei absența fiului? El era prințul care cutreiera lumea cu un condur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am mare grijă, când sunt în compania unei domnișoare. Slavă Domnului, focul iubirii trece în câțiva ani, iar alături de o femeie mai în vârstă poți să fii tu însuți din nou. —Mai bine culcă-te, nu uita că mâine te scol devreme. Nu cumva ai de gând să te-însori cu ea? Sprijinit de lavoar, Charlot îl privea cu un dispreț surd. Nu-l privea doar pe Carosse, oglinda de pe ușa șifonierului reflecta imaginea amândurora: doi bărbați prăbușiți, în pragul bătrâneții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și căra apă cu sacaua la târgoveți. O vindea cu cofa. Se întâmplă, însă, că îi moare gloaba...Intr-una din nopți pe când evreul dormea dus după o zi de muncă pe ruptelea, feciorul său, de vreo opt anișori, se scoală pe la miezul nopții și strigă la taică-su: „Tată! Aprinde lamba, să mă ghindilesc.” „Da’ ce, pe întuneric nu poți?” „Nu văd să mă ghindilesc, tată. Numai cu lamba aprinsă pot.” Aprinde evreul lampa și îl întreabă pe fecior: „La
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
general. De hatârul copchiilor - a reluat firul povestirii Hliboceanu - o făcut ce o făcut și o sclipuit vreo doi gologani acolo și o cumpărat un cocoș, să facă măcar un borș bun...In ziua sorocită să taie cocoșul, s-o sculat mai devreme ca niciodată. O prins cocoșul, o luat toporișca și cu el la trunchi! Intâi, însă, trebuie să vă spun că în jurul casei lui era atâta neorânduială că te mâncau lupchii ziua în amiaza mare. Ici grămezi de vreascuri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
păcate pe care nu le mai țin minte. Imi amintesc doar că nu se mai oprea din vorbit și arăta mereu cu degetul spre mine, de parcă m-ar fi împuns cu o suliță. Când o terminat de vorbit, s-o sculat albăstreaua de lângă mine, încercând să-mi ia apărarea. Atunci mi-am dat seama că albăstreaua era advocatul meu...Până la urmă, zâna florilor, împreună cu florile de lângă ea, o trecut în altă încăpere. Albăstreaua de lângă mine abia o apucat să-mi șoptească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cum ai spus-o, cum n-ai spus-o, dar al dracului de frumoasă o fost! Eu credeam că până la urmă te trezeai din vis ca toți oamenii, dar noroc de ploaia ceea cu tunete și trăsnete că te-o sculat. Altfel dormeai până venea noaptea și treabă ioc - a apreciat moș Dumitru povestea lui Pâcu. In viața mea, câinii n-o avut noroc să-mi mănânce din traistă, ca altora, așa că nu ai dreptate cu dormitul, Dumitre. Doar nu ți-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
făcălețul și de atunci trăiesc în pace deplină cu baba mea. I-l împrumut doar pentru a mesteca mămăliga. In rest, scula stă la mine. Râsul cărăușilor se întețea cu fiecare vorbă a celor doi bătrâni. Unde ți-i matale scula, unde n-o ții, nu ne interesează. Noi vrem să aflăm dacă i-o făcut otopsia fimeii și ce îi aceea - a intervenit Ion Cotman, cu privirea luminată de râs. Până luleaua nu a scos fum, Pâcu nu s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o muzică ritmată. Un zâmbet victorios se întinde pe fața lui Lionel, de la un obraz la altul: de când și-a cumpărat radioul, acum opt ani, și a pus ceasul să-l trezească la ora 6 dimineața, a reușit să se scoale întotdeauna înainte ca sirena să sune. Așa că nici măcar nu știe dacă alarma funcționează sau nu. Lionel e deja pe covorașul de lângă pat, unde face cea de-a patruzeci și opta flotare din seria de cincizeci executată zilnic. Se simte în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe cap și parpalacul pe umeri. Lionel și Matilde ies pe ușă în pas de dans. Fernando anunță funebru: — Fetelor, programul artistic din seara asta s-a încheiat. Urmează ultimul dans. Damen tango! Cele cinci fete rămase de căruță se scoală, dezamăgite, se cuplează două câte două, a cincea cuplându-se cu Fernando, și dansează un tangou de înmormântare. Ca să nu se spună c-au venit degeaba la salon. Între timp, Lionel urcă în camera de hotel cu Matilde. Fără prea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ferestre, să vadă cauza bufniturii. Lionel intră în panică. Deocamdată, tot ce poate vedea lumea este o pancartă de sub care ies niște picioare și două rachete de tenis profesionale. — Repede, să fugim în direcții diferite! spune precipitat Lionel. — De ce? se scoală greoi Roman și se mai șterge o dată la ochi, tot degeaba. — Să nu ne poată urmări. Nu ne urmărește nimeni, zice polonezul și se uită de jur împrejur. — Deocamdată. — Cine să ne urmărească: moartea, mafia chinezească? — Ne întâlnim peste o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în ciudă ghicitoarei. Lionel începe iarăși să plângă cu lacrimi mari. Își scoate ochelarii și se șterge cu dosul palmei la ochi. Își miroase dosul palmei, ceea ce-i dă o idee: — E ceva de băut în casa asta? Liliane se scoală și deschide un dulap Empire, dând la iveală o colecție de sticle în stare să satisfacă orice gust al oricărui consumator, fie el bețiv ordinar sau connaisseur rafinat. Lionel își pune ochelarii la loc și alege: Un coniac m-ar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cuvânt. — Imediat după naștere, am fost abandonat, găsit înainte de-a îngheța și dus la un orfelinat. Oliver Twist se poate considera norocos față de cum am trăit noi la orfelinat. Ne trezeau în fiecare dimineață la 6. Dacă nu te sculai la timp, mâncai bătaie - de-aia mă scol și acum înaintea ceasului. Dacă nu-ți făceai patul cum trebuie, mâncai bătaie. De fapt, mâncai bătaie tot timpul și pentru orice. Și cam asta era tot ce mâncai de-a lungul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
înainte de-a îngheța și dus la un orfelinat. Oliver Twist se poate considera norocos față de cum am trăit noi la orfelinat. Ne trezeau în fiecare dimineață la 6. Dacă nu te sculai la timp, mâncai bătaie - de-aia mă scol și acum înaintea ceasului. Dacă nu-ți făceai patul cum trebuie, mâncai bătaie. De fapt, mâncai bătaie tot timpul și pentru orice. Și cam asta era tot ce mâncai de-a lungul zilei. Dar cea mai cruntă bătaie o mâncai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că tot ce vrei să faci e legat de România. Păi nu sunt român? Liliane e puțin încurcată de criza de identitate a lui Lionel. Și-acum, ce-ai de gând să faci? — Să mă duc să mă culc. Se scoală și se îndreaptă direct spre dulapul cu băuturi, de unde alege la întâmplare o sticlă, care se dovedește a fi un Calvados de colecție. — Lionel, știi ce cred eu despre toate morțile astea? Că destinul și-a făcut datoria. — Că au
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
drept cei mai veroși chirurgi, totuși n-am ajuns atât de jos, încât să vă fur banii din buzunar. Față mai de anonim decât aveți dumneavoastră nu se poate. Dacă vă fac o poză, n-apăreți în ea. Lionel se scoală demn: — Vă mulțumesc pentru timpul acordat. — Plătiți consultația la secretară. Înainte de-a pleca, am și eu o curiozitate: de ce vreți să fiți anonim? — Ca să nu mă recunoască destinul. La revedere. Lionel reintră în sala de așteptare. Secretarei nu-i
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din nou în show-room. Capacul spart, proprietarul dispărut. Nu mai am nici o îndoială: prezicerea o să se-ndeplinească. Mă duc să mă culc. — Așa devreme? — Vreau să fiu odihnit: de mâine o să fac tot ce-o să-mi treacă prin cap. Se scoală și iese vesel din cameră. Robespierre îl ignoră complet. E ora 22.00. Pe ușa comisariatului de poliție intră agentul Patrick, proaspăt repartizat în subordinea lui Clovis. E stors, la propriu și la figurat. Are hainele încă umede și e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se află în fața unui jurnalist francez care joacă o carte mare. Citește din nou cartea de vizită - de fapt o știe pe dinafară, inclusiv adresa de e-mail. — Ăsta e numărul dumneavoastră de telefon? — Da. — O să vă contactăm noi. Anghel se scoală în picioare și-i întinde mâna lui Gérard, semn că audiența s-a terminat. Dar, înainte ca Gérard să se întoarcă spre ușă, îi dă un maldăr de prospecte, ca să nu-l lase să plece cu mâna goală. — Mănăstirile din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mari: MEMORII. Deschide caietul și, după lungi momente de gândire, scrie pe prima pagină: Numele meu este Ionel Frunză. Ezită, după care, înaintea prenumelui, strecoară un L, din I mare face un i mic și șterge căciulița de pe a. Se scoală și începe să se plimbe prin cameră, foarte concentrat. Se reașază la birou și scrie: M-am născut pe 13 mai 1953. Se scoală iar, se așază în fotoliu și se concentrează. Se duce la birou, pune o virgulă după
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
strecoară un L, din I mare face un i mic și șterge căciulița de pe a. Se scoală și începe să se plimbe prin cameră, foarte concentrat. Se reașază la birou și scrie: M-am născut pe 13 mai 1953. Se scoală iar, se așază în fotoliu și se concentrează. Se duce la birou, pune o virgulă după 1953 și adaugă: în satul Pietrești. Se scoală, foarte satisfăcut, și pune de ceai: ce-a fost mai greu - începutul - a fost scris. Restul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
foarte concentrat. Se reașază la birou și scrie: M-am născut pe 13 mai 1953. Se scoală iar, se așază în fotoliu și se concentrează. Se duce la birou, pune o virgulă după 1953 și adaugă: în satul Pietrești. Se scoală, foarte satisfăcut, și pune de ceai: ce-a fost mai greu - începutul - a fost scris. Restul va veni de la sine. Străfulgerat de o idee, se întoarce la birou și transformă punctul de după Pietrești în virgulă și adaugă: județul Gorj. Citește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu s-a putut învoi de la serviciu la timp și încearcă o ultimă șansă. Lionel îi strigă: Nu mai am nimic de dat! Omul de la ușă sau n-aude, sau nu înțelege franceza, pentru că mai sună o dată, lung. Lionel se scoală nervos că a fost întrerupt din Turul Franței și se apropie de ușă. Se uită pe vizor. Ceea ce vede nu e nicidecum un arab și cu atât mai puțin un amărât. Individul își șterge transpirația de pe frunte cu o batistă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o revelație. E sâmbătă, 12 mai, ora 8.45. Lionel se trezește cu greu. Vede pe fereastră un soare splendid, să nu-ți mai vină să mori. Avea dreptate săracul Jacques Brel: C’est dur de mourir au printemps. Se scoală alene din pat și se îndreaptă spre debara, ca să ia extensorul. Debaraua e - pardon de expresie - goală pușcă. La fel și restul garsonierei: parcă prin casă au trecut portăreii sau, și mai rău, țiganii - pardon de expresie. Se uită cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pac, pac! Bichonul îl aude și se repede în ușă, ca și cum ar vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]