576 matches
-
a zonei înconjurătoare prin perdele și benzi forestiere antierozionale;evitarea supraîncărcărilor cu construcții grele ș.a. Sub raportul stabilității,pe teritoriul comunei Șipote se pot identifica trei categorii de terenuri (Harta nr. 3) : - terenuri stabile în care se includ suprafețele interfluviilor sculpturale, ale complexului de terase și ale șesurilor,acestea din urmă fiind însă umede pe alocuri și parțial inundabile; - terenuri nestabile care cuprind versanții puternic înclinați cu potențial de alunecare și parțial cu alunecări active, cu apa la adâncimi variate,în
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
de marne lut -argiloase, depozite loessoide fin-nisipo-lutoase, pe interfluvii înguste, pe pante mijlocii înclinate. Este solul cel mai răspândit, cu o fertilitate apropiată de a cernoziomului levigat slab degradat textural. 3) Solurile de pantă - specifice proceselor de solidificare de pe pantele sculpturale accentuate, cuprind următoarele subtipuri: a) Soluri de pe pante frământate de alunecări, între care se deosebesc: - lăcoviști calcaroase de pantă, puse în evidență de vegetația higrofită, alcătuită din stufărișuri și păpurișuri; - soluri halomorfe uscate de pantă ce se recunosc de la distanță
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
pe fondul triadei semioitice: sintactic, semantic, pragmatic. Sintaxa textului/discursului ritualic angajează semne nonverbale care se corelează specific, în funcție de fiecare semnificant în parte. Astfel, vom putea deosebi o sintaxă a semnelor gestuale (mimetice, coregrafice etc.), una a semnelor plastice (picturale, sculpturale), sau a semnelor sonore (muzicale). Semantic interpretată, corespondenta textului/discursului ritualic cu referențialul cosmic „fiind mijlocită de zei” este implicită și presupune o înțelegere vagă a semnificațiilor aferente. Aceste semnificații sunt receptate, trăite exclusiv pe cale psihoafectivă. Fără a dispare cu
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
antic și un străin printre contemporani: „La Tibru m-ai trimis să gem/ Cu lut aprins de o minune”. El caută „aticul fior, sunet divin”, „himerica splendoare” a mitului. Figurația antichizantă sau mitologică, ezoterismul imprimă un aer livresc poemelor. Imagistica sculpturală, cultul formelor fixe, versificația sonoră, impecabilă, trimit la parnasianism, de care O. se distanțează totuși prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
denumite numai toate lucrurile acestea, ci și gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, și ceea ce poate să dea loc unei în-scrieri în general, literală sau nu, străină sau nu de ordinea vocii, adică scriitura cinematografică, coregrafică, picturală, muzicală, sculpturală, atletică, militară sau politică . O discuție despre așa-zisul teritoriu pictural al scriiturii ar putea porni de la unele observații despre materialitatea contorsionată a lumii. Obiectele acestei materialități au uneori o:. Formele acestor obiecte sunt, așa cum spune Rudolf Arnheim, urme ale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips. Scriitura, această țesătură tulburătoare, prinsă, la rândul ei, în cealaltă țesătură, a lumii, nu privilegiază niciuna din scriiturile ei sensibile, finite, nu privilegiază niciuna din vicleniile ei încarnate accidental în texte, sonorități, volume sculpturale sau forme și culori picturale. Ea nu privilegiază niciuna din vizibilitățile limbajului: nici textul de odinioară, adică vechiul roman victorian al lui Mallock, nici eliminările, raturile sau adaosurile picturale ale lui Phillips. Și pentru că nu acordă statut de centralitate nici uneia
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
mountains, many of them being long ago enlisted by UNESCO as world cultural treasures. Last but not least, one can get acquainted with Afrodite and her great legends, according to which she was the most spoiled goddess with temples and sculptural representations. The famous statue of Praxiteles, called "Afrodite of Cnid", shocked the world with its proportions, beauty and nakedness. As a matter of fact, Afrodite, like other gods, cannot be found in temples and altars, because she lives only in
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
intrarea în amintire invers ca în viață, de la moartea ei, abia în notă descopereau că așa se trăiește, de la moarte la viață, mai mult decorul, fixarea realului drept caz particular al posibilului uniformizarea posibilului, torent, straturile în furia lui, abisul sculptural, altă eroare de scriere să scrii cu, nu să scrii pe sfîntul pămînt, erodăm, rezultatele în asemenea semne, lumina parcurs complet în variabila Onești, departele, obiectele gării, clădirile "Uton", Filiala TMUCB, controlor de bilete, fundal complet detașat turnurile rafinăriei "Rafo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lunca Bahluiului, la nord găsindu-se dealurile Ilenei, Totârlacu și Dealul lui Chiriță, iar la sud dealurile Rușilor (Crucii), Drencea și dealul Holmului (Pl. 2/2). Tipurile genetice de relief aflate în zona imediată de influență a așezării sunt: interfluvii sculpturale, forme de relief sculpturale deluviale și forme de relief de acumulare fluviatilă și deluvială. În cadrul interfluviilor sculpturale se încadrează Dealul Drencea, situat la sud de așezare. Această categorie se prezintă sub formă de coline larg vălurite, sau de poduri ușor
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
găsindu-se dealurile Ilenei, Totârlacu și Dealul lui Chiriță, iar la sud dealurile Rușilor (Crucii), Drencea și dealul Holmului (Pl. 2/2). Tipurile genetice de relief aflate în zona imediată de influență a așezării sunt: interfluvii sculpturale, forme de relief sculpturale deluviale și forme de relief de acumulare fluviatilă și deluvială. În cadrul interfluviilor sculpturale se încadrează Dealul Drencea, situat la sud de așezare. Această categorie se prezintă sub formă de coline larg vălurite, sau de poduri ușor înclinate, majoritatea fiind sculptate
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
Rușilor (Crucii), Drencea și dealul Holmului (Pl. 2/2). Tipurile genetice de relief aflate în zona imediată de influență a așezării sunt: interfluvii sculpturale, forme de relief sculpturale deluviale și forme de relief de acumulare fluviatilă și deluvială. În cadrul interfluviilor sculpturale se încadrează Dealul Drencea, situat la sud de așezare. Această categorie se prezintă sub formă de coline larg vălurite, sau de poduri ușor înclinate, majoritatea fiind sculptate în marne sau argile sarmațiene, acoperite în cea mai mare parte de luturi
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
mai mare parte de luturi eluviale. În prezent, pe interfluvii, procesele de eroziune sunt reduse, cu excepția marginilor mai înclinate ale acestora, de la contactul cu versanții afectați de procese deluviale active (MARTINIUC, BĂCĂUANU 1961, 183) (Pl. 3/1 2). În cadrul reliefurilor sculpturale deluviale întâlnim, la nord de lunca Bahluiului, versanți deluviali cu degradări moderate, cu pante cu o înclinare cuprinsă între 10 și 30 (Dealul Ilenei și Dealul lui Chiriță) sau între 30 și 50 (Dealul Totârlacu) (Pl. 3/3). De o
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
a adus un instrument complex, strunit pe rafinamente de mare clasă. Totalitatea interpretării sale, vocală și sce nică, a rezultat într-o creație autentică, în care marea artistă s-a contopit cu figura unei femei din cea mai înaltă aristocrație, sculpturală, superbă, rănită, cald-senzuală, răzbu nă toare, trădată și învinsă. Una dintre acele inter pretări din cariera sa care, și singulară să fi fost, poartă splendida figură ăcu multe lumini și prea puține umbre) a Vioricăi Cortez în istoria uni versală
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Frank Stella și Anthony Caro, Michael Fried stabilește un set de termeni de bază pentru înțelegerea unor probleme cheie ale modernismului: viabilitatea relatării lui Greenberg cu privire la infralogica modernismului, statutul artei figurative după Pollock, centralitatea problemei formei, natura abstracției picturale și sculpturale, precum și relația dintre operă și privitor. Într-o serie de eseuri, Fried opune întreprinderea modernistă artei minimaliste ori literaliste, argumentând că minimalismul ar fi un gen al teatrului, mai curând decât al artei plastice. La rândul ei, în încercarea de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
activiste, a artei anticapitaliste, a modelelor alternative și a criticii care acționează ca act artistic, facilitează un studiu evaluativ asupra potențialului politic al condiției critice actuale. Arta în spațiul public (public art) acceptă orice gen de exprimare artistică, de la operele sculpturale la performance-uri, instalate sau executate în diferite locuri publice, de obicei deschise și cu accesibilitate generală. Semnificațiile și funcțiile acestui de gen de artă țin cont de valorile estetice sau cele sociale ale unor comunități sau instituții ori de intențiile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
piatră, dintre care câteva dinainte de 1800. Anual sunt înmormântați între 4-12 de oameni (din toată parohia). Enoriașii își îngrijesc acceptabil locurile de veci; nu există nici un cavou, gardurile sunt din scândură, la intrare este un portic cu acoperiș, cu elemente sculpturale. În fața bisericii, în stânga, sunt amplasate câteva monumente, dintre care cel închinat eroilor (1933) și al aviatorului Dorin Victor, un tânăr plin de viață și foarte cu P.S. Corneliu, Episcop de Huși 41 simpatizat (prăbușit cu avionul în 1940). Bătrânii spuneau
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
190 î.e.n.). Statuia - lucrată în marmură albă de Paros - a cărei înălțime totală are aproape 6 m (5,57 m) înfățișează o femeie fără brațe și fără cap, așezată pe un partea din față a unei nave de război. Opera sculpturală are trei părți: soclul, o bază reprezentând partea din față a unei ambarcațiuni și corpul Victoriei. O posibilă semnificație a enigmaticei statui rezidă în faptul că statuia reprezintă o ofrandă adusă zeilor pentru a celebra o posibilă victorie a locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
inserată în povestirea pe care Vasi i-o relatează lui Babis și pe care acesta o înregistrează pe bandă pentru a o transcrie mai târziu. Pasajul ekphrastic are două părți. Prima parte este descrierea realistă, exactă, a statuii. Din compoziția sculpturală privirea lui Vasi reține doar bustul Victoriei, celelalte două elemente (soclul și partea din față a ambarcațiunii) rămân neinteresante: Urcam scara grea ca de tribunal din două în două trepte cu ochii la vedenia din capăt, un trup fără cap
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
evocarea unei opere de artă, descrierea ekphrastică creează o dimensiune evazionistă a romanului, scoțându-l din actualitatea referinței istorice. Fragmentul ekphrastic caută și subliniază similitudini între "scenariul" romanesc (condiția personajului sau evenimentele la care participă) și cel vizual (pictural sau sculptural), reînscriind literatura în contextul artelor ce, alături de pictură și sculptură, particularizează condiția omului. Recursul la descrierea ekphrastică vorbește despre statutul literaturii ca artă similară picturii; mecanismul ekphrastic repune literatura în sistemul discursurilor artistice și autotelice despre lume. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
care am semnalat-o într-un capitol precedent -, dar și a rescoperirii ei de către privirea lui Vasi - Vasi o descoperă treptat, într-o mișcare cinematografică, astfel că "vedenia" ajunge "femeie" - susțin un mecanism de creație și de receptare a operei sculpturale comun și operei literare. Recursul la descrierea ekphrastică sugerează că textul literar are o condiție similară cu cea a sculpturii, fiind rezultatul unor retușuri succesive din partea autorului, dar și a unor "priviri" critice repetate din partea cititorului. În romanele analizate se
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
al necesității de reechilibrare, de refacere, de restabilire a capacităților de adaptare ale organismului. Spațiile verzi realizate sub forma parcurilor, a pădurilor parc, a grădinilor, bulevardelor sau plantațiilor ce prefigurează un micropeisaj - scuaruri, alei înverzite, boschete, peluze completate cu elemente sculpturale și ornamentale - toate reprezintă secvențe ale mediului înconjurător ce se situează la confluența artei cu natura și au influențe psiho-emoționale capabile să intervină în menținerea vitalității oamenilor. Peisagistica este o artă. Cromatica floristică cu nuanțele sale, silueta arborilor și linia
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
cu aripi de iubire”, Constantin Brâncuși, artistul universal. Lecturând versurile poetului român, ne simțim ca-ntr-o căOătorie „la margine de timp”, îmbiați a vizualiza, cu febra încețosărilor unui timp apus, celebrul atelier al artistului din Impasse Ronsin, cu siluete sculpturale care plutesc fantomatic revărsând străluciri apocaliptice, așa cum ni le-au lăsat descrise și Dora Vallier (critic și istoric de artă), într-o zi de vineri, 4 mai 1956, într-o ultimă întrevedere memorabilă: „nuelque part à côté de l’atelier
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
omul Constantin Brâncuși a plecat spre sferele nemuririi pentru a 150 plăPădi o altă pasăre măiastră - „întruchipare de duh căOător a celui mai adânc dor”. Dar 2012 ne amintește și de anul 1937, când începea materializarea unui amplu proiect, ansamblul sculptural de pe „Calea Eroilor” din Tg. Jiu: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Iără sfârșit. „Pietrele genialului Brâncuși” - apreciază Nichita Stănescu - „stau neclintite ca niște menhiri într-un spațiu viu”. La 75 de ani de la meticuloasa amplasare și montare a celor
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
însăși chemarea zeului, cu vocea meta-sonoră și epifanică dinspre care reverberează în globalitatea existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori la nivelul profunzimilor conștiinței celui credincios determină răsturnarea coordonatelor existențiale fundamentale în raportul dintre
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
primordiale templului și funcționalității sale urmată de impactul decisiv al conlucrării lor asupra conștiinței predispusă extazierii, atunci, care poate fi substanța relaționării dintre aceste elemente și transcendență? Ce conexiune pulsează teluric între paradigma care reunește ritualul, creația religioasă picturală și sculpturală, relicvele sacre, proiectul concretizat arhitectural și prezența divină ce se lasă surprinsă cutremurător? Într-un mod metaforic se poate spune că ritualul reprezintă inima templului, astrul spiritual ce-l luminează și definește pulsativ, reperul primordial fără de care credincioșii devin simpli
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]