2,171 matches
-
care au trecut fugitiv prin dreptul firidei În care ne țineam respirația, una era a lui Zoran - alura longilină și mersul puțin legănat nu lăsau loc de confuzie. A doua umbră Îmi era necunoscută. Aparținea, În orice caz, unui ins scund, vânjos, cu umeri largi și părul vâlvoi. Eva mi-a făcut semn și, cu imensă precauție, am ieșit din ascunziș, făcând cei câțiva pași care ne despărțeau de intrarea În firidă. Dacă cei doi s-ar fi Întors brusc... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Adam mi le destinase și am pornit spre ieșire. Când am trecut pe lângă ea, Eva mi-a reamintit că sunt așteptat la directorul sanatoriului. - Desigur, am răspuns. Unde este biroul? L-am găsit fără dificultăți, era chiar lângă intrare. Directorul - scund, uscățiv, cu un Început convingător de chelie și o figură ascetică de preot indian, un fel de Gandhi cu halat alb - mi l-a prezentat pe celălalt ins aflat În cameră, medicul curant al profesorului: masiv, cu un aer sportiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zări la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi, câtă frunză și iarbă, se plimbau agale în grupuri, sporovăind de-ale lor. Din sens opus, mai sobri, mai tăcuți, veneau ținând sub braț frâiele cailor spahiii. Câțiva invalizi de războaie ieșiră și ei în poarta caselor, să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o legătură de chei. Numără cheile de la dreapta la stânga și pe-a șaptea o scoase din mănunchi și-o potrivi în broasca unei uși mici, pecetluită cu fier. Descuie ușa și intră aplecat, urmat de Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare de lemn pe care se îngrămădeau căni de lut, harapnice, hamuri, căciuli vechi desfundate. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vă putem ajuta să vedeți pe „viu” un meci de-al ei. 6î Luiza Ionescu, București: - Vezi și tu răspunsul numărul 3. Episodul 212 îN CAMERA DE OASPEȚI Să intrăm și noi acum în odaia nici prea largă, nici prea scundă, nici prea luminoasă, nici prea sărăcăcioasă unde îi condusese cardinalul Damiani pe bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț. Lângă peretele opus geamului înalt, îngust, erau puse cap la cap două paturi solide, cu baldachin pe ale cărui mătăsoase perdele albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ni le furnizează naratorul ne lasă să deducem că acesta era de Înălțime medie, slab și cu o pilozitate accentuată a membrelor inferioare. Aceste semnalmente fizionomice mi se par arbitrare În conturarea personajului. Eu mi l-aș reprezenta mai curînd scund, cu perdispoziții de obezitate, ușor efeminat. 4. Căsătorit, cu copii Încă mici - personajul N.B. folosește la un moment dat În text expresia „plozii“. 5. În textele trimise nu ni se indică profesia exactă - personajul Doamna E. spune În reflecțiile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
actorii, altele cînd dispar poeții, sau cizmarii sau milițienii sau președinții de state, perioade cînd părăsesc terenul numai cei Între patruzeci și cincizeci de ani sau numai cardiacii sau numai astmaticii, perioade pentru albi, perioade pentru negri, pentru Înalți, pentru scunzi, moartea parcă și-ar alege victimele pe căprarii. Planificarea, spune Nino, fiecare specie cu exterminatorul ei: morcovul cu iepurele, iepurele cu vulpea, vulpea cu lupul, lupul cu ursul, ursul cu vînătorul, sau mai exact, necalificatul cu calificatul, calificatul cu șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sînii foarte mari. R.B. bărbatul a trîntit-o pe R.B. femeia În mijlocul curții pe asfalt și a Început să-i sugă sînii. Mai la o parte pe iarbă ședea Gerda și legăna un copil. Atunci din spatele școlii a apărut un domn scund și foarte slab, Într-un costum negru. Mergea fără să Înainteze - era domnul K. CÎnd m-am trezit mi-am mîngîiat mîna stîngă. Sărăcia congenitală a trupului. Aceasta este Împlinirea dorințelor mele de a mă regăsi mereu umilită, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochi, vezi n-a mai venit șefu? Unu tuciuriu se zgîiește pe o fereastră spartă. — Țs, bag seama că ie groasă. Mă depărtez. Nu vreau să creadă că trag cu urechea. Mă Îndrept spre ieșirea din spate, intru În ghereta scundă de lîngă rampa de descărcare, unde se vînd alimente pentru muncitori. Mă fac că vreau să cumpăr ceva. Întreb Într-o doară dacă n-au lumînări. VÎnzătoarea mă privește stupefiată. Mă scuz și ies. Dau de doi milițieni gradați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu am mai fost niciodată într-o zonă de câmpie și mă întreb cum o fi să trăiești pe aici. Cred că eu sunt obișnuit cu dealurile, și cu pinii, dar aici nu au copaci de genul ăsta, doar unii scunzi și plați, care par că nu s-ar mișca pe nici un fel de vânt. Nu l-am întrebat pe conductor încotro merge trenul ăsta. Știu că ar fi trebuit, dar i-am dat pur și simplu plicul domnului Williams și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și-mi voi găsi ceva de lucru, poate o să economisesc niște bani și voi merge la Nashville să o caut. Presupun că ei cred că încolo am plecat, să o caut pe ea. Soarele e deja mult deasupra copacilor ăstora scunzi, iar cerul are aceeași culoare albastră și clară pe care o avea ieri, în vale. PAGE PAGE 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
eșuase cu tot ce făcuse în viață. Avea nouăzeci de ani bătuți pe muchie, dar se simțea plin de jar sărind cele câteva trepte care duceau la camera lui de lucru, exact ca un băiețel sprinten pus pe șotii. Era scund și avea acea chelie care amintea catolicilor pe călugării lor. Se îmbrăca în fiecare dimineață cu veston și cravată, foarte elegant, ca și cum ceva neașteptat trebuia să aibă loc în fiecare zi. Se putea spune că se îmbrăca pentru imprevizibil. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ca și cum frigul și căldura ar fi fost aceeași sursă de energie pentru ei. Pe treptele marii catedrale din oraș l-am întâlnit pe pianistul Oleg Azel din Rusia, care trăia de mult timp în Elveția. Era un bărbat rotofei și scund, amintind silueta lui Brahms din desenele lui Willy von Beckerath (Brahms als dirigent, 1893-1894). Lângă el avea o nemțoaică, o cântăreață nouă, Blanca. Era lungă și subțire ca un sparanghel și capul ei blond semăna cu un nod. Oleg își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
camera de filmat. Nu era mare pagubă, avea tot timpul din lume s-o facă mai târziu, numai de s-ar vedea odată plecat din fundul aceasta de lume. 35 Un piron înroșit în foc îi străpungea ceafa în fiecare scundă. În urechi auzea un vâjâit continuu, întrerupt de pulsații ritmice care îl făceau să creadă că îi plesnește capul. Cristian gemu slab și se întoarse pe o parte. Era întins pe jos, într-o încăpere întunecoasă, cu ferestrele acoperite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eliberăm Mormântul și să ne recăpătăm bogățiile pe care păgânii le-au furat fraților noștri. Ascultați cuvântul ei, când vă va fi vestit! Și, până atunci, sprijiniți cauza ei, contribuind fiecare cu cât poate, continuă Brandan arătând către un personaj scund și rotofei, acoperit până la picioare cu o sutană asemănătoare cu a lui, care Îi ascundea cu totul figura. De câteva momente, noul venit se apucase să se Învârtă prin mijlocul mulțimii, agitând un săculeț În care aduna banii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sa și o apucă prin galeria deschisă. Ușile de la chiliile celorlalți priori erau și ele deschise. Colegii săi se strânseseră laolaltă și discutau cu Însuflețire. Când Îl văzură, tăcură dintr-o dată, fixându-l stânjeniți. Mai cu seamă unul dintre ei, scund și cu o privire piezișă, de tâlhar, avea aerul că ascundea ceva. Dante se apropie hotărât. - Ce te neliniștește așa, Lapo? exclamă el, Înfruntându-l. Celălalt Își ridică bărbia cu aroganță. - Dumneata, mai curând! Se pare că nu mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noi în orășel. 1917. O vreme siberiană. Pământul trosnea sub tălpi și zgomotul răsuna până în creștetul capului. Îmi amintesc pătura imensă cu care fusese acoperit cadavrul fetiței, și care se udase imediat, și pe cei doi paznici, Berfuche, un ins scund cu urechi de porc sălbatic, acoperite de păr, și Grosspeil, un alsacian a cărui familie se expatriase cu patruzeci de ani în urmă, care îl supravegheau din apropierea malului. Un pic mai în spate venea flăcăul Brăchut, un voinic burtos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o zi, unul dintre directorii Uzinei veni să solicite favoarea de a fi primit la Castel. Protocol, schimb de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
britanice, bastioane gri ale civilizației, ieșind cu toată forța aburului din cețurile unui iunie Întunecat În largul Mării Nordului. - Ia te uită! Amory Blaine! Amory a aruncat o privire spre strada aflată cu un nivel mai jos. Un automobil de curse scund se oprise la semafor și o față veselă, cunoscută, se ițea din spatele volanului. - Hai jos, nemernicule! l-a strigat Alec. Amory i-a strigat și el un salut și, coborând scările de lemn, s-a apropiat de automobil. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
l-a scos În fața râului, mai precis la un lung debarcader cu mai multe șantiere, separate prin garduri, pentru ambarcațiuni mici: șalupe, canoe, bărci cu vâsle, veliere. S-a Întors spre nord, a urmat linia țărmului, sărind peste un gard scund de sârmă, și s-a pomenit În mijlocul unui șantier naval dezordonat de lângă doc. În jurul lui zări cocile multor ambarcațiuni În diferite faze de reparație. Mirosea a rumeguș și a vopsea și se simțea miasma abia distinctă a fluviului Hudson. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nișă numai a lui. Dar feriți-vă de artiștii care sunt și intelectuali. De artistul care nu-și găsește locul În societate - un Rousseau, un Tolstoi, un Samuel Butler, un Amory Blaine... - Ăsta cine-i? a Întrebat bănuitor omul cel scund. - Păi... a răspuns Amory, e... e un personaj intelectual nu prea cunoscut-deocamdată. Bărbatul scund și-a slobozit din nou râsul forțat, dar a Încetat brusc când privirea sfredelitoare a lui Amory s-a Îndreptat către el. - De ce râdeți? - De intelectualii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
artistul care nu-și găsește locul În societate - un Rousseau, un Tolstoi, un Samuel Butler, un Amory Blaine... - Ăsta cine-i? a Întrebat bănuitor omul cel scund. - Păi... a răspuns Amory, e... e un personaj intelectual nu prea cunoscut-deocamdată. Bărbatul scund și-a slobozit din nou râsul forțat, dar a Încetat brusc când privirea sfredelitoare a lui Amory s-a Îndreptat către el. - De ce râdeți? - De intelectualii ăștia... - Înțelegeți semnificația cuvântului? - Păi, de obicei Înseamnă... - Întotdeauna Înseamnă inteligent și bine educat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ajunsesem cam de râsul târgului, așa ceva nu mai putea fi tolerat și s-a luat înțeleapta decizie de a-l face uitat. Nenea Nae Bălănescu, un glas rar, puternic, o dicție sobră, dar cu un fizic ingrat, nici înalt, nici scund de tot, exact cât să nu fie nimic, dar un om vesel, zâmbitor, bun în tot ce făcea. Îi plăcea grozav să joace table. „Zarul aruncat din podul palmei altfel de la sine pică”, avea obiceiul să spună, frecând zarurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu tine și pe alții din echipă, ce zici? Mi-a răspuns tot printr-o Întrebare: — Nu-ți place să ieși cu mine?. Ba da, cum să nu, am clătinat eu din cap, privind către Monkey care era mult mai scund. — Eu știu să-i citesc pe oameni. Cu ceilalți nu prea am chef să-mi petrec timpul. Fără Îndoială că Îi păream un tip ciudat: Îmi dădusem demisia dintr-un institut de cercetare și consiliere ce aparținea unei societăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]