408 matches
-
plăcerii oferite propriului trup. În strânsoarea viguroasă a bărbaților de ocazie, scutită de inutile promisiuni, Carmen-Veronica renăștea blondă, voluptuoasă, lucitoare și simetrică, precum suratele ei de pe pereți. Nu prea știu când și cum am ajuns totuși în curtea Florentinei. În timp ce scurmam după râme prin stratul gros de frunze, Florentina mi-a povestit că în colțul străzii se mutase o șchioapă care nu ierta nici un bărbat. „În fiecare seară are vreo doi sau trei clienți. Tot ISPGC-ul e abonat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
înapoi. ― Uite, uite marea! i-am strigat Mihaelei ca să-i atrag luarea-aminte. ― Unde? Unde? ― Acolo! La stânga... Nu vezi? Ce frumoasă o! Era o bucată de argint viu culcată pe pământ, care într-o parte se făcea una cu cerul. Ea scurmă zarea cu privirile dar nu spunea nimic. ― Ce înseamnă asta, Aimée? Nu-ți place? ― Nu prea, Dorule... Era mult mai frumoasă în închipuirea mea... ― Și atunci ce-i de făcut? ― Hai să ne întoarcem! ― Ești nebună? Judeci marea după o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai puteam suferi nici fumul. M-am îmbrăcat să ies. ― Plecați? se miră slujnica. Nu i-am răspuns. Abia jos, în stradă, m-am întrebat: ― În definitiv, ce trebuie să fac? Încotro s-o apuc? Nehotărât, am rămas deocamdată locului, scurmând cu privirile în dreapta și în stânga, doar-doar voi zări-o apropiindu-se. Nici gând. Mi se părea că pietonii trag cu coada ochiului la mine, și mă miram stupid că unii oameni pot să umble atât de liniștiți pe stradă. Ceasul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
repet: mă lovești puternic și-n același timp mă gâdili atât de rău că nu mai pot suporta. -Îmi pare rău, Rege al șerpilor, dar eu pun condiții, nu tu, i-a răspuns Stup după care a început iar să scurme pământul cu labele din spate, moment în care Trotinel a reluat atacul asupra lui Dardailă cu toată puterea iar cele trei gâdilau de zor. Un cap era vesel și-i venea să se tăvălească de râs, celălalt cap țipa cât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu înainte de a-i șopti la ureche lui Stup ce să-i zică: -Scoate cheia, Dardailă, altfel vei pierde și celălalt cap cum l-ai pierdut și pe primul. După aceea s-a întors cu spatele și a început să scurme pământul cu picioarele aruncând înspre Dardailă a amenințare. Căiță a început seria de lovituri cu buzduganul în capul șarpelui, iar Trotinel lovea cât putea de tare cu ale lui copite în corpul șarpelui de-i tremurau până și dinții, în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu o forță de nedescris către cer, asemeni unui leu, bulbucându-și ochii imenși și goi spre spații mult îndepărtate de încăperea unde ne aflam, Euripide se prelinse cumva pe spate, aflându-se în același timp pe burta Aurorei Sticlaru, scurmând abdomenul acesteia cu minusculii și oribilii săi pantofiori, mult prea mici pentru statura sa, părând astfel că bate în retragere. Deodată răcni speriat spre cer, scurt și aproape întrebător, făcând pereții Uniunii Scriitorilor să vibreze din temelii. Arăta teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
seamă, pentru că s-a așezat pe labele din spate, ușurându-se-n iarbă, și atunci am vrut încă o dată să țintesc, dar bunicul m-a strâns de umeri și mai tare, și atunci mâța, isprăvindu-și treaba, a început să scurme cu labele-n iarbă, și atunci bunicul mi-a șoptit s-o iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu amândouă mâinile, am început să-l înalț, așa cum mă învățase, din cauza încărcătorului, era acum cu mult mai greu, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu era ușor acolo. Noaptea în somn, pruncul și bărbații o mușcau în continuare de sâni. Dimineața se privea cu atenție în oglindă; părul înspicat o prindea bine; buzele, parcă, se mai subțiaseră. Își mângâia obrazul; era neted și cald. Scurma în carii cu scobitoarea; pentru că nu mesteca bine, o durea stomacul. Se balona. Vomita, uneori. Nu mai avea ciclu. O posedase, în somn, unul din bărbați: erau semnele unei sarcini. După câteva luni, totul a revenit la normal. Dădea meditații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tăcere, soare, pe-alocurea șoapte; Aiud, mai, 1957. -4- Amară tinerețe, amară!... Sunt în gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5- Stingher, m-așez într-un ungher și-aștept; o cucuvea mai veche îmi scurmă în piept; tușesc pe ascuns, aș vrea să nu vadă lumea că-s tuns și că-n hainele roase duc niște oase. -6- Nu-mi dau seama cum văd ca prin fum un drum prin paragini fără margini, fără capăt
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mea originală, îngropată sub gră mada de moloz a blocului demo lat. În acea seară, târziu, după ce buldozerele și-au desăvârșit treaba, am urcat pe grămada de fiare-ndoite, betoane și scânduri, pa tetic îndreptate spre cerul galben, și-am scurmat în moloz până mi-am umplut degetele de sânge. M-am ales doar cu un fascicul boțit, 34 de pagini din Mânăstirea din Parma (oraș ce nu există pe hartă, de altfel: am verificat în cel mai amănunțit atlas pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
zilele de muncă, nu rareori cumplit de grele și cu eforturi supraomenești, la revenirea, deci, spre bază, pentru înnoptare, locul fiind în pantă, o pantă ceva mai aparte decât altele,în general, Cercel Dumistrăcelîși forța scula,în așa hal,încât, scurmând pământul de dedesupt, partea din față se ridica,în sus, asemeni unui armăsar înspăimântător, lăsând partea din spate,în poziție aproape verticală,întreg acel măiestrit aranjament de metal, care,în totalitatea sa, purta denumirea de tractor de mare putere. Nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
precum neoamenii prin timp. Viața, această viață, când veselă, când tristă ia naștere din dragoste. Când se întâmplă altfel e dureros. Rândunelele și-adună bob cu bob din glod materialele de construcții pentru cuibul dragostei lor... Unii dintre (ne)oameni scurmă în toate smârcurile în căutarea de felurite nemernicii. E normal să-ți dorești mulțime de lucruri chiar dacă ești convins că nu toate se vor împlini. Sărutul îndrăgostiților-semnal fără cuvinte de încuviințare și descătușare a amorului. Energia ce se degajă odată
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
că se pierduse de Mituș și că-l prinsese noaptea așa departe de casa lui deadul Vasile, care poate că-l aștepta și poate că-și făcea griji. Apoi închise ochii, trăgând cu urechea la zgomotele de-afară. Vântul rece scurma ca niște gheare prin stufărișul de pe acoperiș și făcea din când în când ușa putredă și veche să geamă în balamalele-i ruginite. Adormi. Când deschise din nou ochii, el își dădu seama că nu mai ploua și prin ferestruica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
grosolan, cu o clanță pe care o ghiceam pipăind cu vârful degetelor. După multe zile, la multă vreme după ce mă aduseseră aici, pierdusem socoteala zilelor și a ceasurilor, dar nu azvârliseră pumnul de grăunțe de vreo zece ori și îmi scurmasem o gaură pentru nevoi pe care degeaba o tot astupam, duhoarea de vizuină plutea în aer, da, multă vreme după ce mă aduseseră aici, ușa s-a dat în lături și i-am văzut intrând. Unul s-a îndreptat către ungherul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
urma lui și umbra tresare, O vrajă de dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea doinind, patimi se-adună în palme rotunjimi se desfată, Cântec de dor sub clarul de lună Parfumu i suav sufletu-mbată... Visele scurmă jaru-n tăcere Sfărâmând lanțuri dorinți năvălesc, Buze flămânde cer mângâiere Timpul stă-n loc când iubiri înfloresc... MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ (portret de Florin Buciuleac) n.1945 ALDEȘTI, jud. GALAȚI Profesiune: Pilot militar pe avioane de vânătoare supersonice. Studii: Academia de Aviație
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să-i spună atunci Tîrnăcop, dar s-a ales doar cu o scatoalcă după ceafă. Să-l fi văzut după aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
excentricitate, o eschivare șireată de la ceea ce ar trebui să fie adevărul firesc: influențe literare și teorii ale ficțiunii, precum și toată grămada aceea de gunoi pur intelectual În care găinilor și cocoșilor din poiata facultății le place atât de mult să scurme. Nu Încape discuție că asemenea probleme fac parte din adevăr, Însă ele nu reprezintă Întregul adevăr, după cum copacul pe care-l vedem deasupra solului nu reprezintă Întregul copac. Chiar dacă discutăm despre natură, am imediat sentimentul că vorbim despre două lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întâmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă înghițeau puteam să trec; ea semăna din multe puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
are nici vreo față prea tamponată, poți să-i zici, din partea lui moa, să treacă... Ca s-o las să mă muște o dată de eugenie... Zi-i vrăjitoarei că, pentru ea, țin eu mereu eugenia încălzită... - Cât n-am scurmat eu, bă, la șanțurile Nicoloaicei... de mi-am făcut palmele purulente de la târnăcop și lopată... de mi-am ferfelițit și frumusețe de fluiere ale picioarelor, ca să nu mă doară pe mine în coclender de eugenia ta!... ...Bă, pe noi ăștia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chiar dacă, din păcate, se întreprindea, respectivul exces era iute acoperit și făcut uitat de către fermecătorul vălmășag de Occident și Orient al acestor neasemuite tărâmuri. Uite că și-n prezent, remarcă, nu fără o fină delectare, has-Satan, un cârd de găini scurma cu o bășcălioasă înflăcărare brazdele 78 DANIEL BĂNULESCU Dar abia atunci când prietena mea a recunoscut, printre trupurile ce săltau sub revărsarea sucurilor gastrice și-a salivei, siluetele inconfundabile ale câtorva poeți precum: Ion Mureșan, Cărtărescu, Mariana Marin, Danilov, parcă Antonesei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cosiția), întîlnește aruncate și i se descarcă în grijă, la câțiva zeci de metri în afara pârleazurilor așezării, 24 de lăzi, pline ochi cu mormane de cioburi, pământ clisos și pietriș, amestecate și cimentate împreună. Rolul său arheologic e să scurme și să pescuiască în tot acest gunoi, transformîndu-l, cât mai curând, într-o impecabilă și, bineînțeles, imposibil de reconstituit, ceramică picatată. Urlă douăzeci de minute chiar pe locul pe care se află, își rearanjează ținuta și se întoarce la lucru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încasa cândva onorariul, și apoi s-o întindă. Probabil că profesia lui Cocondy era totuși aceea de a rămâne imperturbabilă. - Și ați stat mult în Marea Britanie? - Da, aproape în fiecare seară. Cum să se fi lăsat, atât de lesne, potolite? Scurmaseră, din răsputeri, după acest nou motiv de discuție și, mai ales, Cocondy tîrî o legătură de amintiri verzi și uscate, de-a lungul întregului teritoriu britanic. Cum a fost de s-a zbenguit ea pe acolo și cum crăpau țestele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acasă să revin, De dincolo de-nfățișări și forme Ca o aromă adormită-n vin Neafectată de rigori și norme... Din care, regăsit, să mă destram În febra căutărilor diurne Și cumpănit, s-adulmec orice gram Ce amintirea-ncearcă să îl scurme... Oprește tu, al dragostei șuvoi, Al apei val, ce-n unde se transformă Și-ncearcă să separi, de poți, din noi, Un înțeles, din viața uniformă...
CE ROST ??I AU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83761_a_85086]
-
Între portofel și un teanc de șervețele Pampers uscate, găsesc cartea de vizită a lui Jack Abelhammer cu numărul lui de-acasă și cu un mesaj mâzgălit pe spate: „Oricând!“ La vederea scrisului lui, am senzația că niște gheare Îmi scurmă fundul stomacului. Senzația Îndrăgostirilor Îndepărtate din adolescență, a sexului pe vremea când era pe cât de neînțeles, pe atât de palpitant. La cină, În New York, am vorbit cu Jack despre orice: muzică, filme, Tom Hanks (un nou Jimmy Stewart?), poezia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rocile să sclipească. De acolo, de sus, se vedeau cărări peste piatră, precum niște vene deschise. Nu mai adia pic de vânt, arșița era grea, parcă o vedea atârnând sub cer. Privi mai departe, prin deschizătura din zid, în timp ce raspi-ul scurma cenușa. Nu era nici țipenie pe pavi-urile îngrijit măturate ale templului, așa că ceremonia getig-kharid avea să se piardă în singurătate. Toată fața mobed-ului, aplecată spre flacără, se făcu pentru o clipă portocalie. Avea padan-ul pe gură și peste nări și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]