2,779 matches
-
o aripă. Asta-mi place mie mult fiindcă, de fiecare dată când o văd, nu știu care mă ține În brațe mai tare tu sau tata -, căci mâinile vă sunt foarte apropiate. Iar tu de acolo râzi cu gura până la ceafă și semeni cu un ursuleț, Îi spuse mama mușcându-l nițeluș de lobul urechii, pe când el se feri scuturându-și capul. Mamă, da' tata când mai vine odată din America aia? Păi, vine el... ți-am mai spus de atâtea ori că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
colț de rai. Părintele Severin (care azi nu mai este) mi-a povestit odată, În mare taină, că demult (era foarte tânăr pe-atunci), Întro vară caniculară, după o ploaie răcoroasă, când Întreaga grădină se afla străbătută de parfumurile fără seamăn ale trandafirilor, un preot-călugăr a găsit căzută Între florile acestea o ființă plăpândă, de un alb roziu, nu mai Înaltă de-o șchioapă, cu chip de copil. Între umeri avea o pereche de aripi de toată frumusețea, foarte fine, asemănătoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de obligativitate - supunerea față de o lege exterioară, care se plasează În aceeași ordine cu virtutea, supunerea față de legea noastră morală interioară. Unirea virtuții cu dreptul are un rol deosebit de important În analiza comportamentului ființei sociale, anume, față de sine și de semeni, dar și În contact cu formele instituționalizate ale existenței. Dualismul social dat de către drept și de către moralitate este reflexul dualismului filosofic fenomenal-noumenal a umanului: ca ființă fenomenală, omul se opune legii juridice, dar este sancționat de legea morală interiorizată sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
datoriilor juridice În interne și externe. Prima dintre ele, din care decurg celelalte două, constă În maxima de a fi un om drept, sau ea mai poate fi intitulată cinstea juridică. Ea afirmă valoarea umană proprie În relațiile cu ceilalți semeni, și se exprimă datoria morală de a nu fi niciodată doar mijlocul altora, ci și scopul lor - la fel ca În imperativul categoric moral. Această datorie reprezintă dreptul umanității asumat de noi Înșine. Următoarea datorie este negația celei de mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
puse pe sacrificarea minorităților, ca cei mai puternici să subjuge pe cei mai slabi”. Or, tocmai contra acestei tendințe reale, se opune Dreptul, iar „Dreptul unui om (individ) este la fel de sacru ca și acela al unui milion de oameni, de semeni.” Giorgio del Vecchio stabilea În mod kantian etic, moral, că: „Un Stat care nu va recunoaște egalitatea juridică a tuturor cetățenilor săi, este un Stat ilegitim”. Capitolul VIII Statul și statul de drept. Statul și societatea statelor 1. Statul Așa cum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ale căror celule supraviețuiseră, poate, amestecate cu cele de nuferi albaștri, înțelegeam, în sfârșit, că printre locuitorii caselor de pe colină, construite din cărămizi grele, trăia un mizerabil desenator, un desenator blestemat, probabil cel mai sărac decorator de truse de scris, seamănul meu. Acum știam; știam că arsese și el, că se mistuise pentru doi ochi negri mari, exact ca mine. De-ajuns ca să mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
le văd lipite gata. Ori de câte ori, deschizând sertarele mobilei de rumeguș presat, mascat în furnir de nuc, și asistând la masacrul care îmi apărea în față, nu mai erau sertare, domnule, erau de-a dreptul cimitire (!), mă păștea o dezolare fără seamăn. Da. Știam că nu am în fața mea Panteonul divinităților grecești în nuce, dar aveam sentimentul că, indirect, memoria aceasta a lor era parcă știrbită, ca atunci când (printr-o comparație cam trasă de păr) statuile anumitor sfinți creștini ar fi nevoite
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
reușite și dezechilibrul colosal care s-a creat între oameni. Oamenii au ajuns să nu mai aibă încredere nici în aproapele lor, uitând cea mai prețioasă deprindere, comunicarea sub imboldul iubirii necondiționate. După umila mea părere cred că, comunicarea între semeni are cel mai important impact pozitiv asupra soluționării problemelor. Succesul oricărei comunicări este determinat, în primul rând, de înțelegerea și acceptarea diferențelor de valori umane. Adevărata comunicare nu presupune numai schimburi de cuvinte, idei și informații, ci și sentimente, emoții
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a pus pe zdruncin pe prietenul său, a mai umplut un rând de țoiuri cu rachiu și la îndemnat pe Toader: „Deșteptarea, prietene! Ia în mână țoiul acela, că se uită cam chiorâș la tine. O cam văzut el că semeni și nu prea cu moș Vasile, bunicul tău. Ai bea și parcă nu... Ia omule și bea în lege, că nu ți-a strica cu nimic. Ba îi uita mai repede supărarea pricinuită de șaga mea. Hai să trăiești, Toadere
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
e cazul. Așa ar fi normal, din moment ce sistemul se clatină. Numai Armata va putea ține situația pe linia de plutire. — De ce oare mi se pare totuși că bați apa-n piuă, că de fapt nu prea știi ce vrei, că semeni mai degrabă cu un aventurier decît cu un conducător? — Văd că iar o luăm de la capăt, își dă seama Regizorașul, undeva nu ne înțelegem, ceva scîrțîie, îi spune. — M-ai cam obosit, spune încet Comandantul, începînd să numere chiștoacele strivite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e de mirare, zice Roja, dar ia mai repetă mi înc-o dată și pișcă-mă ca să fiu sigur, e chiar de-adevăratelea că totul pînă acum a fost moca? — Și pînă acuma, și de-acum înainte, zice ferm Patru Ace. Semeni cu un cîine vagabond Roja, începe să-l mustre conștiința, nu trebuia să pleci așa de ușor, puteai să mai pierzi timpul acolo sus, să mai stai la căldurică, să urmărești siluetele care se plimbau printre mese, să tragi cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
devenit imediat omul străzii, omul canalelor, și, Într-un târziu s-a aciuiat În ,,cartierul,, dezmoșteniților, În șandramaua cu numărul 11, la doi pași de Antoniu și Kawabata. Ani de zile Ben, care trăiește din cerșit și din mila unor semeni cerșetori, s-a interesat de fată, a Întrebat În stânga și-n dreapta de ea, dar nimeni nu i-a putut spune nimic. Într-un târziu s-a resemnat. A visat-o de câteva ori, dar parcă nu mai era chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lângă el și tocmai se Întorcea spre geam cu o grimasă musculară. Zărindu-și propria reflexie, Îsi astupă căscatul cu o mână surprinzător de dibace. Mai sus pe stradă tramvaiul o luă spre stânga unde a fost Întâmpinat de un seamăn de-al său, care purta aceeași Încărcătură de lumini palide. Cel din urmă opri chiar În fața mea, eliberând șase oameni. Doi dintre ei o luară grăbiți către un restaurant din Rheinland, cunoscut mai ales datorită lui Jolly, un artist al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți fie rușine... țipă Doina trîntind telefonul cu putere, că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu neamul tău, dar ești și nărăvașă, ca ei... Dacă-mi treci pragul după-amiază, te dresez eu; o să-mi ciugulești din palmă și-o să-mi cînți a primăvară, pui de cuc ce-mi ești... rîde el cu toată gura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cheia. Ce-i, draga mea? Nimic; venisem să-ți spun că-i aproape opt murmură fata cu o voce seacă, lovită neplăcut de tonul aspru al maică-si și de prezența cheii în ușă. Scuză-mă! spune, întorcîndu-se. "Cui naiba semeni, că te faci tot mai rea" gîndește Maria, privind lung în urma fetei, apoi, ca trăsnită, rămîne cu privirea în gol: "Cum adică "pui de cuc"?! Sigur știe ceva!" *** E aproape opt scoate capul din bucătărie Paula, preocupată să pregătească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
viță: două la ochi, două la urechi, una la gură. (Spun foi de viță, care-s și mai mari, neavînd foi de smochin la îndemînă). În felul acesta, autorul lucrărilor de mai sus, contrar lui Adam, poate trăi fericit printre semeni, precum întîiul om în Edenul nepierdut vreodată." Ai adormit, Lazăre? întreabă profesorul, așezîndu-se pe scaunul tras mai aproape. Cuget, dom' pro'esor, cuget. Și crezi c-o să treacă timpul mai repede. Pînă acum, măcar, eram amenințați de foame. Acum, stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deci era vorba de o durere profundă, ce o marcase puternic, ducînd-o la un pas de sinucidere. Femeie trecută puțin de treizeci de ani, Simona avea în ea o eleganță a spiritului care, dacă aveai bun-simț, îți impunea să-i semeni ori s-o lași în pace. Ochii, frumoși mai ales cînd te priveau fix, aprinzînd în adîncuri lumini de plăcere, vorbeau infinit mai mult decît buzele întredeschise tot timpul, întristate de umbra durerii, dar puternic conturate cînd rosteau vreun cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de ciudă că toată întîmplarea cu Maria a luat dintr-o dată o astfel de întorsătură; dar pentru că Doina, surprinsă de această explozie, îl privește cu un aer nevinovat, de copil, o drege: Ești, mai întîi, neam pătimaș, de-al Sătenilor, semeni al naibii cu vara ta, Aglaia, păcat că n-o cunoști. Ba poate că tăticu' o să se hotărască odată să mergem în sat, la bunicu'... Nu înainte de-a-i fi trimis un vițel, să aibă... Hm! pufnește Doina, imediat ce Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surîde studenta, care s-a trezit deja și s-a așezat la masă, cu caietul de curs deschis în față și cu bărbia sprijinită în pumn. Știu! întinde Lazăr brusc mîna spre ea, bucurîndu-se. Mi-am amintit de unde te cunosc: semeni cu fata din "Ceașca de ceai" a lui Derain, am o copie color a portretului în biblioteca teatrului. Să vii deseară la spectacol, să-ți restitui banii și să-ți fac cunoștință cu autorul arată el spre programul lăsat fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Norm\ [i noim\" Toate seismele sociale și instituționale, în general toate revoluțiile care afectează grupuri umane, de la nație la banda de hoți, cred că sunt determinate în profunzime de o cauză unică: incapacitatea unor oameni de a-și lăsa niște semeni, de obicei mai tineri, să-și trăiască vremea, adică să spună ce au de spus și, mai ales, să facă ce au de făcut. Fiecare dintre noi, așa cum are un bagaj genetic, așa cum se conduce după un set de norme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mine ne pricepem. Vom Începe cu doamna Bellairs. Ea ți-a spus cît cîntărește cozonacul, dar ce anume a făcut-o să-ți indice greutatea lui? Numai fiindcă te-a confundat cu o altă persoană, din pricina Întunericului. Poate că și semeni cu persoana..., continuă domnul Rennit, schimbînd o privire cu Jones. Totul este s-o găsim pe doamna Bellairs, ceea ce n-ar trebui să fie prea greu. Jones se va ocupa de treaba asta. — Cel mai simplu ar fi să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
suferi. — Bine, dar Îmi cunoști trecutul. Doar ai luat toate informațiile despre mine, zise el, folosind cuvintele ei copilărești. Și eu sînt un om rău. — Domnule Rowe, am văzut destui oameni răi În țara de unde vin, și, crede-mă, nu semeni cu nici unul dintre ei, n-ai semnalmentele corespunzătoare. Te frămînți prea mult În privința trecutului. Se spune că justiția engleză e echitabilă. Ei bine, de vreme ce nu te-a condamnat la spînzurătoare... și apoi, ai ucis de milă, cel puțin așa au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu vremea lui Vlad Țepeș, când erau trași în țeapă trădătorii de neam, ucigașii, spionii, hoții, tâlharii și alții de același soi, astăzi, printr-o mare ironie și «răzbunare» a istoriei, indivizii fără scrupule mai versați îi «țepuiesc» pe unii semeni mult mai vrednici decât ei sau pe noi toți laolaltă. E bine de reținut că la noi circul politic inițiat de C.V. Tudor (liderul PRM) și perpetuat și astăzi, are ca drept scop abaterea atenției publice de la gravele probleme ale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lor și însănătoșirea societății. Ori pentru a face acest lucru dificil trebuie ca ei înșiși să fie luminați și echilibrați pentru a inspira încredere și a impune respect. Ei trebuie să lucreze pentru a crea o mai mare coeziune între semeni și a-i determina să ajungă la un consens național pentru ascensiunea țării și scoaterea ei din criza puternică și amplă în care se află. Politicienii de mâine trebuie să-i iubească în primul rând pe compatrioții lor, să-i
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
le păstrează nu poate opera fără o cunoaștere prealabilă a naturii comunismului, a ororilor săvârșite de acesta și a consecințelor derivate de acest sistem. În numele comunismului, care presupune „egalitatea” fiecărui individ cu ceilalți s-au săvârșit crime și atrocități fără seamăn, mai ales în rândul opozanților și intelectualilor. Unii români, îndeosebi pensionari se agață încă cu încăpățânare și disperare uneori de aceste mentalități și de amintirile trecutului. Aceasta nu dovedește decât neînțelegerea direcției în care mergem. De altfel, comunismul a fost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]