3,089 matches
-
cel mult destrămată din secundarul ceasului. Pe la 16 ani, Dumnezeu devenise suspicios. Partea ascunsă a lumii, camuflată în nuanțe violacee, pe ascuns, se depănușa prin toate ungherele. Secretele, iluzii despuiate sub intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat toamna, după cules, mălaiul, cea mai delicioasă prăjitură, aburea fiece gând poposit în cătunul bunicilor. Mirosul, poate cea mai răzbătătoare provocare: ieși naibii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru pășea în pronaos ca într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un fir de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimă. Șarpele, rouă și brumă în vene. Veninul! Alerga șarpele prin măduvă precum trenul slobod de pe șine peste stepele caucaziene; urca șarpele în tâmpla stângă, în tâmpla dreaptă munții îl gâdilau pe Dumnezeu la tălpi; cobora șarpele la rădăcina fântânii, secau izvoarele, se stafideau norii. Adormea șarpele într-un mugure de floare, mormânt în tulpina mușcatelor. Este Dragoste! Șarpele încălzit la piept, perpetuu destin biblic. Lași o fereastră deschisă și Adam se va întoarce în propria coastă; bați în cuie fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aripi, și... iată-te într-o clipită imposibil cuib deasupra norilor cu pădure cu tot. În mănăstire se mima fericirea; în mănăstire fiecare sugea fericirea de la o țâță imaginară: țâța nostalgică țâță stearpă, țâța triumfală țâță prolifică, țâța zadarnică țâță seacă, țâța iluzorie țâță sterilă, țâța visătoare țâță prolifică, țâța meditativă țâță fertilă, fiecare sugea de când a tresărit gând în pântece de împrumut; în mănăstire, deasupra lumânărarului pentru morți, monahii coceau intenții pe ambele părți, ugerul nopții avea gust de tămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dealul Cerhatului, casele dispăreau și de-a dreapta, și de-a stînga, dar veneau cele două poduri de piatră, primul peste gîrla Îngustă, al doilea peste o baltă din vreo veche revărsare de-a Văii, avînd pesemne izvoare proprii, de vreme ce nu seca niciodată. Nici bucata de drum dintre poduri nu era flancată de vreo casă. Abia dincolo de baltă, se Înălța pe stînga casa robustă, gospodăroasă a lui Hárász, iar pe dreapta, În roșu de cărămidă, a nu mai știu cui. Înțelegeam cu toții, mai cu seamă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Socond și mai departe, În Țara Codru lui. Nici o sută de metri nu făcea acest drum, că era tăiat de albia unui torent peste care se usca la soare un pod de bîrne. Asta În timpul verii, cînd și albia era secată, iar noi bîn tu iam În susul și-n josul ei, pe sub sălciile umbroase, pe sub tufele de cucută și rugii de mure. Dar În martie 1965, după o iarnă cu zăpadă multă ce se topea cu repeziciune la so si rea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
reprezinte din nou cerul. M-am oprit la el fiindcă fusese eroul unei istorii ciudate care, bine povestită, era În stare să capteze interesul lui Richi. I-am dat deci drumul, explicîndu-i că, pe la mijlocul lui decembrie 1960, lună de iarnă seacă, fără zăpadă, la cei aproape zece ani ai lui, Viorel era un băiat ca toți ceilalți dintr-un sat de la poalele Zarandului. În ziua aceea, la școală, neatent, s-a Împiedicat de o treaptă, iar În cădere, s-a rănit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știu, Îndură-te, Măicuță Sfîntă, și de unul ca mine!... Minunea a slăbit În intensitate abia cînd sătenii au Început să-i alunge chiar ei pe cei veniți din afară, fiindcă, de atîta lume Într-un sat cu apă puțină, secaseră toate fîntînile, iar la curgătoare, rîndul nu se sfîrșea niciodată. Un pișcăran chiar a apelat la milițieni să evacueze de la el din șură o familie de amărîți sosiți de pe Crișul Alb, dar care nici nu se gîndeau să plece. Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei. Cazul ei însă nu este singular: la fel procedează toate celelalte ucenice. Informația care probabil a cântărit cel mai mult în portretizarea ei ca prostituată se află chiar la mijlocul fragmentului citat: „din ea au ieșit șapte demoni”. Notația lucaniană, seacă, strict jurnalistică, va deveni un fel de „carte de vizită” a Mariei Magdalena la autorul celei de-a patra evanghelii. Faptul că din ea „au ieșit șapte demoni” nu poate legitima în nici un caz statutul de prostituată pocăită. Statutul respectiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al banilor. Tot de aici, și numai de aici, aflăm că Iuda ar fi fost casierul corupt al apostolilor. De la Marcu până la Ioan are loc nu o simplă evoluție, ci de-a dreptul o răsturnare de percepție. De la informație jurnalistică seacă se ajunge la pamflet demolator. Moartea lui Iuda Moartea lui Iuda ridică mari probleme și semne de întrebare din cauza relatărilor diferite pe care le întâlnim la Matei și în Faptele apostolilor (Luca). Am văzut că Matei introduce, singurul dintre evangheliști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
propriu-zisă. „Speculațiile teoretice separate de acțiune și neangajând viața și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a împrumuta un termen din filozofia științei, adică să nu se mai lase fragmentată între o episteme seacă, scolastică și un pietism sentimental, lipsit de susținerea dogmatică. Cum ar trebui să răspundă Biserica celor trei exigențe? „Să-L trateze pe Dumnezeu ca Dumnezeu, nu ca pe un obiect, ci ca pe Subiectul prin excelență”; „să țină cont de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spui și lui mami ce am discutat noi. Te rog din suflet, Însă, să nu-i amintești de stările emoționale prin care am trecut... E suficient că le-ai văzut sau le-ai dedus doar tu... Îți mulțumesc, tati... ― Mulțumita seacă nu este primită. O știi bine... O sărutare pe obraz a pecetluit observația lui Nicu. ― Unde te pregăteai să pleci? ― De unde ai dedus că vreau să plec undeva? ― Te cunosc atât de bine, Încât și felul cum stai pe scaun
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
știu la cine te-ai gândit. Voi face tot ce trebuie ca să-l pot aduce aici pe cel care ne va spune povești tot despre iadul rusesc... ― Îți mulțumesc, dragă Nicule, pentru că ne-ai dat speranță - a răspuns Petrică. ― Mulțumita seacă nu este primită, iubitule - l-a apostrofat soția lui. ― Mă Întrebam eu unde a dispărut nenea Mitru, dar miroazna de gogoși mă face să cred că ați pus voi ceva la cale. Ia să vedem noi dacă simțul meu de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frăguță de mai", precizează Ciprian, răspunzând întrebării ei nerostite. Dora simte abia acum că îi fusese cu adevărat foame și că sațietatea care începe să o cuprindă este plăcută. În vremea asta, Ciprian continuă să povestească. Vorbirea îi este cam seacă și cam pretențioasă, dar spune numai lucruri interesante, la care Dora deschide bine urechea. După cum vă spuneam, nici Dragoș nici eu nu am putut termina studiile superioare. Dragoș era în anul trei la Conservatorul din Iași, iar eu în anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dorită. Armata Română, obosită, decimată, în retragere... "Glorioșii" ostași roșii erau și ei niște oameni secătuiți de forțe, pradă foamei, bolilor, mizeriei, dornici să se întoarcă pe la casele lor, oricum ar fi fost acelea. Dar ei, pe urmele învinșilor și secând, violând, distrugând totul în calea lor, scandau cu ultimele forțe : "Berlin ! Berlin !" Sindromul învingătorului : cel de a domina cu orice preț învinsul ! Zbierau cuvinte în limba rusă și furau tot puținul care mai rămăsese prin casele noastre. Femeile tinere luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fusese îmbarcat împreună cu maică-sa era un fapt firesc pentru mai marii zilei la care am depus în zadar zeci de petiții. Tăcere lungă. "Oare Teodora plânge ? Oare mai poate plânge sau încercările cutremurătoare prin care a trecut i-au secat izvorul lacrimilor ?", se întreabă Dora înainte ca povestirea să fie reluată cu o voce mai aspră, mai seacă, care se forțează să fie detașată de miezul tragic al vieții ei. Deși trecusem deja prin multe, atunci mi-am revenit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zadar zeci de petiții. Tăcere lungă. "Oare Teodora plânge ? Oare mai poate plânge sau încercările cutremurătoare prin care a trecut i-au secat izvorul lacrimilor ?", se întreabă Dora înainte ca povestirea să fie reluată cu o voce mai aspră, mai seacă, care se forțează să fie detașată de miezul tragic al vieții ei. Deși trecusem deja prin multe, atunci mi-am revenit cu greu din căderea care îmi părea totală. Nu mai doream să trăiesc și numai prezența copilului nedorit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
interesat destul ? Am descusut-o să văd ce gânduri, ce intenții are ?" Descifrează numărul de telefon scris mic, abia lizibil în josul paginii. Sună... Sună... În fine, răspunde o femeie: "Ciprian Frunză ? Da, soțul meu, îl chem imediat". O voce masculină seacă, oficială, îi confirmă cele din scrisoare. Victor este prea tulburat ca să ceară și alte detalii, dar confirmarea primită telefonic este clară. Dora a plecat dintre cei vii. Următorul telefon este la Dorina, pe care o găsește cufundată în documentarea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ești nebună! Da, nebună! Nebună de iubire, Cătă! Dar adineaori eram bună când erai cu țâța-n gură... și-acum zici că sînt nebună... Frumos! Frumos, iubițel! Și îmi spuneai că mă iubești. Și mă drăgăleai cu duioșie de-mi secai sufletul și-mi curentai trupul, Cătă! Nu pentru iubire te-am atenționat, ci pentru amenințarea asta disperată de a recurge la un gest necugetat, de a renunța la viață pentru o nimica toată... Ăsta-i sensul observației mele, Iosefina! Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu chestia aia de fitness, de-ai îmbârligat mințile cartierului, de unde știi tu, mă, depravat de poveste ce ești, de bordel, de putregaiul occidental de fitness, spune, mă, sămânță de mocirlă ce ești, cine ți-a băgat în tărtăcuța asta seacă și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
apoi cu cea mai mare respingere. Știa ceea ce avea nevoie. Ți-am adus pastilele. Mulțumesc. M-aș fi dus eu, dar cred în superstițiile cu întoarcerea înapoi. Era enervat. Nu știa dacă era sinceră sau ironică. Cel mai mult îl seca faptul că nu ar fi contat nimic. Toată starea lui se întoarse mai mult că niciodată. Ai spus că-mi zici de ce m-ai invitat. Da ajungem imediat și-ți spun. N-ai încredere în mine? La o întrebare rostită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe undeva. Îmi pare râu. Familia mea a fost întotdeauna unită. O familie mare, cu tradiții. În timp ce el povestea, ignorând amănuntele prea aberante, își amintea totul. Ca înainte de moarte. O, dar el nu-și simțea moartea aproape, oh, nu! Asta-1 seca la culme. Iubitoarea lui familie, mult râvnitul său cămin. Avusese o copilărie și o maturitatea într-o armonie și o înțelegere de invidiat. Apoi începură cu toții să moară unul câte unul. Afară era furtună. Durerea trecu imediat și nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de Dianetică) despre care se spune că oricine o citește înnebunește. Am râs și muream de curiozitate să o citesc. Acum nu măi râd și nici curioasă nu măi sunt. Îmi vine să mă arunc cu capul într-o fântână seacă. Nimănui nu ar trebui să i se dea cu realitatea în cap în felul ăsta. Și simt că lucrez cu ceva concret, nu că zbor prin norii lui Ilie Pavel. Chiar credeai că mă voi duce să mă izbească realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a Istorisiri nesănătoase fericirii 95 viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ba da, eu am fost, doar că am fost oarbă - păcat! -, însă cred că oricine altcineva, în fața temniței crunte a unui astfel de loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că n-are de gând să te cruțe vreun dram, cel puțin așa o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]