420 matches
-
ființe creatoare, printre care Ginga, un crocodil uriaș care a făurit stâncile”350. Exploratorul Ludwig Leichhardt a străbătut acest platou Arnhem (1845), rămânând uimit de „blocurile de gresie de forme fantastice, de toate tipurile”, cu „vegetația ascunzând fisurile și albiile secate”, de falezele Înalte de 460 m, despicate de ravene, și traversate de cascade În anotimpul ploios, de 350 Reader’s Digest, Descoperiți minunile lumii, p. 231. 206 câmpia de la poalele povârnișului, combinație de pășuni, pădure și mlaștini, punctate de iazuri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lui Bangtail Muster o zi de mai, plină de distracții În Regiunea Interioară care include o paradă În onoarea tuturor văcarilor din Australia Centrală. Alice SpringsHenley on Todd Regatta - constituie un concurs de canotaj original, fără apă, organizat În albia secată a râului Todd. În ultima „Bătălie pe mare”, participanții se luptă cu bombe de făină și turnuri cu apă, Între bărci cu tracțiune pe patru roți (Australia..., p. 337). 209 suprafață de mișcările scoarței terestre aproximativ 500 de milioane de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
bălțile, suprafețele ocupate de curți și clădiri, terenurile neproductive. (Drumuri, rape, nisipuri mișcătoare, sărături, etc.) Articolul 14 Bălțile și albiile râurilor, pamantul des inundabil, mocirlos, neproductiv, rapele, pot fi expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împădurite de comună sau Stat. Dacă însă proprietarii unor asemenea terenuri se obligă să facă aceste îmbunătățiri treptat într-un termen de cel mult 10 ani, Comitetul agrar poate hotărî să nu fie expropriate, fixând și sancțiunile pentru îndeplinirea
LEGE nr. 3.093 din 14 iulie 1921 privind reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134224_a_135553]
-
din cauza inundației sau florii speciale nu se poate pășuna cea mai mare parte a anului. Articolul 60 Bălțile și albia râurilor, pamantul des inundabil, mocirlos, neproductiv, rapele, pot fi expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împădurite de comună sau Stat. Dacă însă proprietarii unor asemenea terenuri se obligă să facă aceste îmbunătățiri treptat, într-un termen de cel mult 10 ani, ministerul agriculturii, cu avizul comitetului agrar, poate hotărî să nu fie expropriate, fixând
REGULAMENT din 31 octombrie 1921 privind cauza de utilitate naţionala, proprietăţile rurale, în măsura şi condiţiunile mai jos arătate, în scopul de a spori întinderea proprietăţii rurale taranesti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134223_a_135552]
-
200-1000 m, cu stâlpi de lemn cu lungimea de 50 cm și diametrul de 10 cm, protejați cu movile de pământ. În cazul apelor curgătoare interioare, hotarul se stabilește pe talvegul firului de curgere al apei, iar în cazul albiilor secate, hotarul se stabilește la jumatatea albiei minore. Coordonatele punctelor intermediare vor fi utilizate la calculul suprafeței teritoriului administrativ. 4.2.17. Dacă teritoriul administrativ este mărginit de drumuri, căi ferate, diguri, canale, linia de hotar se stabilește pe una din
NORMĂ TEHNICA din 25 februarie 1999 privind lucrările de introducere a cadastrului general, sunt elaborate de ONCGC, în baza atribuţiilor care-i revin pentru organizarea şi realizarea cadastrului general în România, potrivit Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare, nr. 7/1996 .. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140853_a_142182]
-
ofilesc în noi. SINE NOMINE II Mi-e sufletul de piatră spartă Nisipul inundat Într-un ocean Mi-e glasul blând care mă ceartă Mi-e sufletul și stâncă și mărgean. Ți-e sufletu-mpietrit în veșnicie În unda mărilor secate Ți-e binele și răul care știe Ți-e sufletul de tine prea departe. Mi-e binele tivit in galbene dantele În rochii de mirese părăsite Mi-e gândul bun în fapte rele Mi-e binele în fructele oprite. Veninul
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
pentru viitoarea casă chirpici, în aceeași groapă am fost aruncat de fratele meu mai mare și ținut acolo întreaga zi, ca pedeapsă pentru o vină inventată de el, am căzut alergând după o oaie și împreună cu ea într-o fântână secată și părăsită, am căzut de nenumărate ori din copaci, dacă se admite că golul de dedesubt este tot un fel de groapă, în adolescență, în timpul liceului, am căzut cu liftul în cea mai înaltă clădire de atunci din Brăila, în
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
poartă ("o slabă lumină") reprezintă stingerea lor ("firav se-ntrebau"). E un fel de revărsare a inconștientului în conștient, o abandonare a fantasmelor derutate în lumea conștiinței care nu poate sau refuză să le organizeze. "adormeau răsturnați în patul apei secate/ pe rând însemnați de Lună cu alb/ pe piele cu cincisprezece carate". Nostalgia trecutului trubaduresc apare și în Ultimul de la 1200. E o reverie declanșată de o "ilustrație veche" sau de proiectarea sinelui într-o astfel de ilustrație: "Într-o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Aristotel, cosmic, principiu vitalist, zace într-un cavou, cu aripile grele, rupte, monstruos; el a devenit plumb, un precipitat - precipitatul existenței. "Amor de plumb" este o catastrofă, un rău profund, desăvîrșit, unde focul sacru s-a stins și Bacovia rămîne secat, la fel ca florile sale scheletice, "flori de plumb", ceea ce înseamnă, în esență, neputința de-a iubi. Amorul său e mort, o moarte fără mîine, fără înviere. Și atunci nu mai poate urma decît neantul și înfrigurarea glacială: "și era
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu sunt absente, căci mărturia lipsei nu e în sine o negație; afirmând dureros absența, sufletului i se arată posibila trecere spre ascunsul divin, transparența care se oferă în fiorul inaparentului: "Și ca orice infirm care-și simte/ În brațul secat un fior,/ Dau mereu din arìpile-mi strâmte/ Și-arìpile absente mă dor". Absența care doare e absența unei prezențe înfiorate, unda în care viziunea cerului încă fulgeră, căci dorul formei ce însuflețește materia e o memorie a esenței. Figură a izvorului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
părțile în unitatea suverană a formei. In-formarea imaginii în mers, fără intenția pusă în paranteza malurilor, curge în albia formei. Se revarsă acum, în forma nou creată, imagini care ies din ascundere, nu se arată însă decât pe fundul apei secate, în peisajul uscat al dispariției: Când va seca izvorul, va fi un prund întins/ Cu păsări ce se scaldă în nisip/ Și se izbesc în lespezile calde/ Ne vom schimba la suflet și la chip/ Și ne vom depărta ca să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dă nimic de văzut prin sine; ceea ce se arată se ivește aproape fără voia sa, în lipsa care îi urmează resorbția. Rămân în urmă vestigii, imagini în trecere, zdrențe ale sensibilului în bernă, în ruina vizibilului: ziduri uscate, flori scuturate, inimi secate 87. Ce se (mai) vede nu e decât această trecere spre neființă, închiderea într-un subiect dezafectat. Căci subiectivitate mai este, dar nu în determinațiile ipseității emergente; închis în sine, în mineitatea exfundată a pasivității, eul e evacuat, ocultat de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cum nu era momentul potrivit să se concentreze pe deliciile lipsite de sfială olfactivă ale platoului, aruncase numele mai mult pentru a lăsa lucrurile să curgă de la sine. Ceea ce se și întâmplă, însă de-a lungul unei albii de mult secate și uitate. Ca și lucrul numit, cuvântul provenea din Țara bascilor și însemna, în limba locală, origine. Rică încremeni. La chemarea etorki, tot sângele i se refugie din prezent în amonte, înspre primii ani ai copilăriei petrecuți în Navarra natală
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
visuri îngânați,/ N-au timp pentru comploturi, ei sunt prea ocupați. August rămâne inflexibil în judecata sa severă despre poetul care pervertește moravurile romane : Cinismul fără margini, brutal cât și o stâncă,/ Nebuna cutezare și vițiul abject/ În mintea lui secat-a tot simțul de respect./ Corumpător de inimi, poet de saturnale,/ El ofensează cerul cu scrierile sale,/ [...] Am vrut să fac din Roma regină suverană,/ El cată ca să facă din ea o curtizană (III 6). Victimă a propriei glorii, care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lanț, decât pe propriile lui picioare. Cu ochii închiși și limba scoasă, respirând sacadat, înainta, fără să știe, spre locul supliciului final. Relieful s-a schimbat. Terenul a început să coboare și am ajuns pe fosta albie a pârâiașului, acum secată. Albia era presărată cu prundiș, iar în malurile relativ înalte oamenii făcuseră o mulțime de găuri din care scoteau lut galben pentru muruit. Ne-am oprit. Haiduc stătea epuizat și aiurit pe cele trei picioare în fața călăului. Bunica și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
una din multele gropi de scos lut. Dar, după câțiva pașii, s-a oprit. Era vlăguită, nu mai putea. A dat drumul cozii din mână și s-a așezat pe o moviliță de pământ amestecat cu prundiș din albia pârâiașului secat. Baticul îi căzuse pe spate și după ce și-a șters mâinile de pestelca plină de sânge închegat și uscat și-a trecut de vreo două ori palmele peste părul în neorânduială, care se ridicase înspăimântat în creștetul capului... Două ființe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în cea universală. Munți de lavă solară curgând pe suprafața Terrei și transformând-o într-un uriaș cărbune incandescent. Terifiant. Sfârșitul unei planete, al unei lumi, al unei civilizații. Catastrofă cosmică. O nimicire totală și ireversibilă. Vânturile ridică din apele secate legiuni de vietăți microscopice, zburătăcindu-le în vârtejuri bezmetice, urieșești, peste întinderile nesfârșite, devenite cimitirele înfiorătoare ale vietăților terestre... Din știoalnele otrăvite, din pâraiele secate, din mările ceanurate, lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lumi, al unei civilizații. Catastrofă cosmică. O nimicire totală și ireversibilă. Vânturile ridică din apele secate legiuni de vietăți microscopice, zburătăcindu-le în vârtejuri bezmetice, urieșești, peste întinderile nesfârșite, devenite cimitirele înfiorătoare ale vietăților terestre... Din știoalnele otrăvite, din pâraiele secate, din mările ceanurate, lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor -, umplută cu o monstruoasă ciulama oceanică, sinistra Apocalipsă universală trecea în neființă, metodic, sistematic și diabolic toată suflarea Terrei. "Soarele s-a topit și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu mai mari decât degetul opozabil al unui bărbat, altfel își pierdeau elasticitatea și opuneau o prea mare rezistență la îndoire. Pe ambele maluri ale pârâiașului erau sălcii bătrâne de când lumea, care își aplecau podoaba capilară până deasupra albiei complet secate. În acest univers halucinant, sfidând căldura toridă și foamea insuportabilă, două ființe absolut nevinovate, bunicul și nepotul, "beneficiau" din plin de "mila", "dragostea" și "protecția" Păstorului cel Bun. Și-i voi arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de obicei. Frecventam clasa I și eram tare mândru de ghiozdanul meu de carton având culoarea castanelor coapte. Mircea era la gimnaziu, într-a cincea. În drumul nostru spre școală, trebuia să trecem peste un pod construit deasupra unei albii secate. Deodată, mă întrebă: Titi, n-ai vrea să fim fugari? În mintea mea întrebarea a fost decodificată astfel: Titi, n-ai vrea să fugim? M-a mirat propunerea lui, întrucât mama ne interzisese să fugim pe drum, pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce scapă simțurilor, experienței și logicii noastre cea de toate zilele? Un sceptic ar putea râde și ne-ar putea oferi pilda „măgărușului castilian” care Învârte neobosit, de dimineața până seara, o roată ce scoate ciuturi goale dintr-o fântână secată! (O imagine, o metaforă pe care o Împrumutăm din splendida și melancolica bijuterie lirică a lui Blagaă. 3 Repet: mie mi se pare și pentru mine bătrânețea este un dar. Chiar dacă ar fi doar pentru apreciabila prolificitate pe care „mi-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de vârsta lui Robby, iar acum fața lui angelică, neștiutoare, ocupa prima pagină. Însă nici unul dintre acești copii nu fusese găsit. Nici un trup nu fusese descoperit în vreo râpă sau în canalele de scurgere din beton; nici o rămășiță pe fundul secat al bălților sau în vreun sac dubios de voiaj scăpat la vreo barieră; nimic care să zacă dezgolit și desfigurat în pădure. Băieții ăștia dispăruseră fără urmă și nu exista nici un indiciu că vreunul se va întoarce. Investigatorii se îmbarcaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în Turnul Trump, când, beat fiind, s-a dat la ea.) O altă fotografie cu noi amândoi. Am șaptesprezece ani - ochelari de soare, nu zâmbesc, bronzat. Tata e ars de soare. Stăm în fața unei biserici albe cu tencuiala căzută, fântâna secată, în Cabo San Lucas. Soarele e extrem de puternic. Într-o parte se vede emailul albastru și sclipitor al mării, iar în cealaltă parte ruinele unui sat. Eram aproape epuizat din cauza părerilor de rău. De câte ori ne certaserăm în excursia aceea? Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
În pustie gătiți calea Domnului!" Împărțiți regulamentar în grupuri mici, trecem apoi cu repeziciune de la aerul condiționat și de la condiția de neofit reeducat la cea de pelerin leoarcă de transpirație, îndreptându-ne spre fluviu. Pe jos, de-a lungul albiei secate, pe cărarea ce șerpuiește pe teren plat printre trestii și bambuși, încep să simt, fizic, geniul rău al acestor locuri auguste: muștele. Șarpele sau porcul ar fi ceva prea frumos, prea comod. Numele meu e legiune, zice Cel Rău, și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
țării, și în fața căruia nu există argumente pentru a i te sustrage, cum ar fi guri de hrănit, gripă, obligații profesionale sau rate de achitat. Cruciada mit de dreapta și Revoluția mit de stânga se adăpau din aceleași surse psihice, secate acum pentru noi cei care trăim din weekenduri, din acțiuni la Bursă și din plata orelor suplimentare. Două mituri, altminteri antidemocratice, mistice și militante, neavând în general girul votului universal (ca și poeții, de altfel). Ele sunt alese, unele de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]