417 matches
-
fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat și confuz, în lărgimea de lespezi a curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu simț. Orbul vede prin ochii mamei de la facere până la desfacere; mutul vorbește prin cântecul ei de la leagăn până la leagăn; surdul își aude sângele în inima pe care și-a rezemat fruntea; ciuntul, în coșul pieptului, cară mormântul ființei dragi; secatul de gust seamănă mătrăgună-n icoană. Frica de întuneric este simțire. Petru pășea în sine ca într-un trup de împrumut. În oglindă, tăcerea este o capcană cu două fețe, noapte și ziuă, deopotrivă. Șoapta, mai mult decât o sfidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spre est, de-a lungul lui Frauentorgraben și paralel cu zidurile orașului vechi. Acestea sunt înalte de șapte sau opt metri, iar pe ele se ridică din loc în loc mari turnuri pătrate. Acest imens zid medieval și un șanț mare secat, plin de iarbă, lat de treizeci de metri, ajută la delimitarea vechiului Nürnberg de cel nou care, cu excepția unei singure posibilități de intrare, îl înconjoară complet. Noi stăteam la hotelul Deutscher Hof, unul dintre cele mai vechi și mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
curaj să te miști atâta timp cât eu sunt acolo, nu ai curaj să-ți arăți fundul în timp ce te duci la baie. Poate că ți-e frică să nu fi omorâtă, ți-e frică să nu te arunc în mâlul din râul secat, ca și mașina aceea neagră căzută de pe viaduct. Nu știi că furia mea încetează când mor în tine și că după aceea sunt un leu neputincios. Ce faci când plec? Ce îți las? Șemineul stins, camera răvășită de mine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu -, după ce voi muri, ia calul meu, carabina mea, de-ale gurii pentru trei zile, și apuc-o pe albia secată a torentului, mai sus de San Ireneo, până ce vei vedea fumul ridicându-se deasupra teraselor din Oquedal. — De ce la Oquedal? l-am întrebat. Cine se află la Oquedal? Pe cine trebuie să caut acolo? Vocea tatălui meu devenea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui interior de bucătărie trist, mohorât, sunt spălate oale, crătiți din metal, fiind lovite, izbite de chiuvetă de mâini grăbite. Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi clăpăuge și piei curgându-i ca albiile unor râuri secate, cu minte vicleană și ochi atenți, e o Încăpere vândută de ani de zile Într-o Înșiruire de Întâmplări grotești, În funcție de: anotimp, preferințe culinare, constipație, flatulență, inflație, știri t.v., Loteria Națională, scumpirea gazului, alergia la frig... Ceasul ei biologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
artificii și baloane colorate, ai crezut că cineva sau ceva te va scoate din mocirlă. Se pare că vroiai lucrul ăsta, Într-un fel, Îl așteptai. N-a fost să fie. Nu poți să cureți de pe mal, fundul unui lac secat. Miroase urât În ghetourile patriei. Este miros de speranță care-a putrezit. Banii curg gârlă dinspre Bătrâna Europă, dar gârla are un drum Întortocheat și nu ajunge să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu povestea nimic despre familia soției! — Era conștient că a făcut o mezalianță! Lumina tunelului din care ies se lărgește treptat spre păduricea cu trunchiuri subțiri și drepte. Dealuri golașe, semănate cu smocuri de vegetație, lăsând tot mai jos albia secată a râurilor de altădată, care umpleau de mlaștini și țânțari văile, azi secate. Cristos s-a oprit la Eboli. Iar el trăiește aici de destulă vreme pentru ca toate astea să fi ajuns amintirile lui de o viață. Dar ce tăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Lumina tunelului din care ies se lărgește treptat spre păduricea cu trunchiuri subțiri și drepte. Dealuri golașe, semănate cu smocuri de vegetație, lăsând tot mai jos albia secată a râurilor de altădată, care umpleau de mlaștini și țânțari văile, azi secate. Cristos s-a oprit la Eboli. Iar el trăiește aici de destulă vreme pentru ca toate astea să fi ajuns amintirile lui de o viață. Dar ce tăios a sunat vocea Christei când a vorbit despre mezalianță! * — ...Din păcate, mă apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
moartă. O iubire Încă În floare, atât de frumoasă În cumințenia ei, În neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară În neant, fără o lacrimă. Un râu secat nar fi fost suficient pentru preaplinul adunat În mine. Lacrimile se rostogoleau ca mărgăritarele pe o plajă pustie. Viscolul se Întețise și lovea cu putere În ferestre. Am tresărit. Sigur, m-am Înșelat. Nu puteau să urle lupii În plină
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ora de cumpănă”. Tremură ’nserarea În amintire Tremură ’nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tale, stimulate de meditație, nu detectează vreo pânză freatică, probabil de aceea a și fost părăsită această cetate, de altfel destul de bine organizată și poziționată, găsești totuși o cisternă subterană, cu coloane atent aranjate, care o susțin, cisterna este complet secată, dar cu tubulatură funcțională încă, tragi o fugă până la trunchiul baobabului-tău-bătrâncapricios, ai o discuție tête-à-tête cu el, urci din nou până la micul ox, dai un cep mic în rădăcina laterală de baobab, conectezi cu pricepere inginerească tubulatura cisternei la cep
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând, cu ușurință, alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce în picioare. Plângând și urlând, se revărsară în matca secată a râului Kamo și prin centrul orașului, fără a-și fi luat cu ei absolut nimic. Privind din regiunea porții principale, în partea opusă a templului, s-ar fi părut că oamenii care pătrunseseră deja prin poarta din spate începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de gagică goală. Aha, deci așa. Ca un fin psiholog și incredibil detectiv ce mă aflu, încep să întrezăresc și alte probleme, deloc matematice. Bon. Deci nimic extraordinar până aici, pentru că, dacă mă gândesc bine, chiar și după mintea mea secată, asta nu este o problemă dificilă. Îl privesc compătimitor și, n-o să vă vină să credeți, poate că ăsta este unul din rarele momente când n-aș vrea să fiu în locul lui. - Bogdan, zic, cu tot respectul pe care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-mi spuneți ce este pacea? Ați văzut vreodată pacea?“, întreba ironic. „Am construit în cinstea ei și un templu. Un templu închinat nimicului.“ Lacus Nemorensis Într-o dimineață ploioasă, Împăratul și-l aminti pe tatăl său, Germanicus, evocând, în fața bazinului secat al lacului sacru de la Sais, în Aegyptus, un misterios lac aflat la sud de Roma: „Munții sunt acoperiți de păduri și formează un cerc perfect închis; în mijloc se deschide o prăpastie. Lacul e acolo jos. Nu se știe de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la marginea inimii sau spre o țară cu arbori sub formă de biserici albe privește cum tainicul carnaval adună durerile în piața cea mare cu stele sau poate bufonii aruncă petale de lumină spre cer bătrâne sufletele sunt câteodată fântâni secate de unde vulturi de foc zboară spre moarte privește pictorul pornește la drum spre lumea de la marginea inimii sau spre o țară în care culorile reclădesc cetăți și castele de neuitare bătrâne ascultă cum timpul înțelept strigă dintr-o natură moartă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care vine și acum din Archanes, de la muntele Juktas, printr-un apeduct lung de 15 km construit de venețieni prin anul 1628, asigurând apa necesară orașului și ne-a încântat cu modul în care ne putem răcori, am găsit fântâna secată, iar bazinul de piatră încins de soare. La câțiva metri distanță ne-am așezat la un bar să servim o înghețată, o apă rece, un suc. Partea cea mai distractivă a urmat, când plăcerea relaxării ne-a fost curmată brusc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
casă. Așa că a coborât din pod lămpile cu gaz ce pâlpâiau slab și anemic la început, apoi tot mai tare, pe măsură ce soarele se strecura obosit sub vale. Și, la lumina nedefinită a lămpii, privea nostalgic la cumpăna fântânii de mult secată, ce în timpul zilei trecea neobservată, la curtea părăginită, cu iarbă sălbatică și nerânduită, ne mai călcată de găini. Dar dintre toți, numai străbunicul a pomenit de acea spărtură în cer, acea formidabilă fereastră de lumină, iscată, așa, dintr-odată, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mormânt bătut de glorii. lemnul dulce, osul din părinte, sunetul vocalei cuib de miereseva care trece prin cuvinte, inima nflorită a-nviere, toate se preling așa de lin într-o baltă mare de venin. de-atâta trudă-i un izvor secat, în care singur tu te-ai-necat, precum cristalul curge într-o rază durerea ta pe veci înlăcrimează ... eu râd și plâng în limba română nu pot plânge și nu pot râde decât în limba română, nu pot trăi și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
năvoade semințe de nuferi usucă, trândave și oarbe arcade mai vor neputințe s-aducă. Păduri din lumină târzie se-ntind respirând prin artere și cine tristețea îmi știe? Liane și multă durere... Blândețea plecării mai rupe lungi trestii din iazuri secate iar caii sălbatici, pe crupe, au pete din frunze roșcate. Mari păsări întinse sub pleoape lucesc în culori papilare și-n clare întinderi de ape visează la zboruri bizare. Urucu Țin minte când am văzut-o pe faleza cu mozaicuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acolo nu era nimeni. M-am urcat chiar într-un copac de la marginea pășunii, dar Ruti nu se vedea nicăieri. Tocmai când mă întorceam să le spun că n-am găsit-o, am văzut-o. Era întinsă într-o albie secată, un loc cu totul dezolant și abrupt, unde mai scăpau câteodată mieii și-și rupeau picioarele. La început am crezut că Ruti era adormită așa, cu fața în sus. Dar când m-am apropiat, i-am văzut ochii deschiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i închidă ochii cu mâna stângă. M-am minunat de curajul fratelui meu și de calmul lui. Dar apoi Iosif a început să tremure și a sărit înapoi, de parcă l-ar fi mușcat un șarpe. A alergat înspre marginea albiei secate, acolo pe unde înainte curgea apa și înfloreau florile. A căzut în genunchi și a început să vomite. Cu icnete grele, s-a ridicat, apoi a îngenuncheat din nou, tușind. Când m-am apropiat de el, s-a ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se auzea nici un cântec de păsări, nici o frunză nu tremura în bătaia vântului. Arsura din țărână nu mirosea în nici un fel și chiar lumina soarelui părea ștearsă în jurul noastru. Aerul era mort, exact așa cum fusese moartă Ruti în valea aceea secată. Aș fi vrut să plecăm mai repede de acolo, dar parcă nu mă puteam mișca. Iosif mi-a povestit apoi că și el ar fi rupt-o la fugă, dar își simțea picioarele înfipte în pământ. Ne-am ridicat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]