3,068 matches
-
luni Înainte, marele gazetar Mircea Grigorescu m-a trimis acasă la maestru, să iau câteva portrete de-ale sale de pe perete, pentru a ilustra paginile dedicate dramaturgului, de către revista România Literară. Ajuns acasă la celebrul scriitor, am fost Întâmpinat de secretara sa, Anicuța Chendi (nepoata ardeleanului), o femeie ușor trecută,dar căreia-i luceau ochii precum la codobaturi. Mi-a spus cu o drăgălășenie cam zaharisită, că maestrul doarme, dar dacă-i las gaj buletinul, pot să-mi aleg de pe perete
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Chiriac (managerul Festivalului de la Sibiu), de două ori, la interval de 14 zile. E un om care te complexează: face 5-6 orașe din Europa și Asia, În fiecare lună. Ducîndu-mă cu mașina, pîn’ la gară, În București, vorbea mereu cu secretarele despre Moscova, Varșovia, Tokio, Bogota...Pleca la Madrid și după ce se-ntorcea, fugea În Croația ș.a.m.d. Și fiindcă veni vorba, printre altele, de Learul lui Șerban cu Mariana Mihuț, mi-a spus Costache că și Zholdak visa unul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
condiția socială, În ciuda descurajărilor pe care le primea din partea persoanelor din jur, fie acestea prieteni, rude rău-voitoare sau profesori de la școală: „... «A, da... tu ești fată de poștaș... analfabetă și tu nu poți mai mult decât, [de exemplu, să ajungi secretară»... În clasă nu era privită foarte bine... colegii ei făceau parte din familii foarte bune... și atunci diriginta ei din clasa a VIII a i-a spus că ea nu o să intre la liceul pedagogic, care era un liceu foarte
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
a fost o luptatoare; ea a vrut foarte mult să Își depășească condiția de acasă și felul cum era ea privită: «A, da... tu ești fată de poștaș... analfabetă, și tu nu poți mai mult decât, (de exempluă să ajungi secretară». și-a dorit foarte mult să Își depășească condiția; În clasă nu era privită foarte bine... colegii ei făceau parte din familii foarte bune... și atunci diriginta ei din clasa aVIII-a i-a spus că ea nu o să intre
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
pensie. O stare de neliniște, privind situația financiară, plutea deasupra casei familiei Deleanu, întocmai unei păsări care nu-și găsea cuibul. Maria, mama Simonei, nu avusese niciodată serviciu, deși absolvise un liceu și ar fi putut ocupa un post de secretară sau funcționară la un ghișeu poștal. Costache însă, din prima zi a căsătoriei lor, îi spusese soției lui: Nu ai de ce să lucrezi. Cu leafa mea sunt în stare să întrețin o familie. Un mecanic de locomotivă e un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pară el elegant, dar de un timp o beau mai mult rece, voind în acest fel să sublinieze starea lui sufletească din ultima vreme. Directorul apăsă pe un buton discret din spatele biroului și ușa se deschise, în cadrul ei apărând o secretară cu un zâmbet plin de bunăvoință, așteptând porunca șefului. Te rog să ne aduci două cafele. Fata dispăru precum o umbră pe ușa pe care intrase. Directorul deschise un dulăpior din care scoase două pahare de cristal și o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
whisky pe care o puse pe o măsuță din fața biroului, turnă licoarea galben-aurie în pahare, în tot acest timp studiindu-l pe colegul său care, după fizionomie, nu părea să fie în largul său. După câteva minute își făcu apariția secretara care aduse ceștile cu cafea. Mai doriți ceva, domnule director? Nu, Ancuțo, mulțumesc. Dacă mă caută cineva, să vină mâine. Astăzi nu mai primesc pe nimeni. Fata ieși lăsând în urmă un zâmbet abia perceptibil. Directorul ridică paharul fără ostentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Într-un târziu, cineva m-a lămurit că I.A.S. -ul se află pe strada paralelă și m-a condus acolo ( fiind cu mașina). Directorul era un ardelean get-beget. Mi-a plăcut de la Început ( cred că plăcerea a fost reciprocă). Secretara a fost cea care ne-a făcut cunoștință: „Domnule director! Iată o tânără ingineră, repartizată la noi, care e gata să izbucnească În plâns!” După o scurtă prezentare, mi-a spus că mă așteaptă Într-o audiență, a doua zi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu gândul de a se reîntoarce pentru a vedea listele cu rezultatele candidaților. După câteva ore, se aflau din nou în fața panoului destinat afișajului, dar acesta nu-și schimbase înfățișarea. Timpul curgea alene. Așteptarea devenea din ce în ce mai grea. Când apăru o secretară ce purta în mână câteva hârtii, bănuiră cu toții că în acestea se află norocul sau nenorocul lui Mihăiță. Cum Mihăiță nu avu puterea să se apropie de panoul cu pricina, Vișinel bravă. Merse și citi răbdător lista de la început, nefiindu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
secretariatul spitalului. Au făcut anticameră la directoarea Ionescu timp de o oră și ceva, timp în care s-au perindat prin fața lor zeci de medici, asistente, șoferi de la salvare, mecanici de Întreținere... O îngrijitoare intrase fără să-i ceară acordul secretarei, care nu schiță nici cel mai mic gest de a o opri. Probabil era femeia de casă a directoarei. Bietele fete înțepeniseră pe scaunele oferite cu o politețe glacială de către femeia jandarm din anticamera cabinetului directoarei, care purta pe ușă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
oferite cu o politețe glacială de către femeia jandarm din anticamera cabinetului directoarei, care purta pe ușă inscripția: Secretariat. - Să știi că a uitat de noi, i-a șoptit Ina prietenei sale. Olga însă, cu mai mult curaj, o Întrebă pe secretară: - Suntem în mod sigur înscrise pe lista de astăzi de audiențe? Aceasta le liniști pe un ton acid: - Bineînțeles! Dacă nu mai aveți răbdare, doamna directoare acordă audiențe și luna viitoare... - Auzi tu, spuse Ina, cum ne încurajează dumneaei! Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Aceasta le liniști pe un ton acid: - Bineînțeles! Dacă nu mai aveți răbdare, doamna directoare acordă audiențe și luna viitoare... - Auzi tu, spuse Ina, cum ne încurajează dumneaei! Nu, nu, stăm astăzi până la sfârșitul programului, nu ne urnim de aici. Secretara le privi impasibilă. Gestul ei putea fi tradus în cuvinte: N-aveți decât, boboacelor! După o vreme, fetele renunțară să mai cronometreze timpul irosit în această anticameră. Numărară florile din glastră, creioanele de pe birou, ciucurii de la perdele, tablourile, absolut totul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tradus în cuvinte: N-aveți decât, boboacelor! După o vreme, fetele renunțară să mai cronometreze timpul irosit în această anticameră. Numărară florile din glastră, creioanele de pe birou, ciucurii de la perdele, tablourile, absolut totul, când, într-un târziu, se auzi soneria. Secretara deschise ușa cu precauție și fetele auziră: - Să vină cele două... Iată că acum nu aveau nici nume. Erau cele două... - Intrați, le îndemnă funcționara. Acum, Ina și Olga, mai că ar fi renunțat, dar de această întâlnire cu șefa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de diferite dimensiuni, absolut necesar pentru consolidarea viitoarei clădiri a judecătoriei care, în urma studiilor de geodezie, cerea asigurarea unui grad de seismicitate ridicat, mai ales că vechea clădire era așezată pe un sol macroporos. În dimineața când reveni la birou, secretara îi aduse o mapă ce gemea de corespondeță care aștepta rezolvări. Aceasta era pe cale să părăsească biroul, când își aminti că nu-l informase pe șef de unele probleme ivite în lipsa sa. - Șefu’, cât ați lipsit, în fiecare zi v-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Șefii de echipă coordonau finisarea lucrărilor cuprinse în programul amenajării pe verticală. Trase cu ochiul peste întreg ansamblul, apoi intră în clădire. Pe masa sa de lucru tronau facturi, planșe, dosare cuprinzând raportul de recepție, la care tocmai atunci, o secretară mai adăugă încă o mapă cu desene și proiecte adunate de-a lungul timpului. - Șefu’ mai dorește ceva? Îl întrebă fata din cadrul ușii. - Nu, nu, mulțumesc, Vica! Secretara dispăru ca o umbră fără ca el să știe când aceasta părăsise încăperea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
facturi, planșe, dosare cuprinzând raportul de recepție, la care tocmai atunci, o secretară mai adăugă încă o mapă cu desene și proiecte adunate de-a lungul timpului. - Șefu’ mai dorește ceva? Îl întrebă fata din cadrul ușii. - Nu, nu, mulțumesc, Vica! Secretara dispăru ca o umbră fără ca el să știe când aceasta părăsise încăperea. Se opri din lucru și privi în jur. Se convinse că nu era nimeni în incintă. Fără să știe cum și de ce, povestea cu fluierarul redeveni o prezență
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nimic pentru a-ți etala calitățile tale de individ al acestui secol atât de modern. Fiecare mișcare a vecinului putea fi anticipată, de pildă bătrânul din colțul din dreapta își dregea glasul în timp ce privea cu coada ochiului sânii plăcut formați ai secretarei roșcate. Aceasta rămăsese cu privirea pironită în cocul imens al doamnei care ținea strâns de mână o fetiță ce se juca cu capul păpușii chinezești. O dimineață banală începea în timp ce ușile cabinei se închiseră etanș și liftul se puse în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
deveniră totuna. — Vreau să apăs pe buton. ... și liftul se opri. Toți au rămas calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din butoane sperând. Toți o aprobau din priviri, mai puțin fetița, care îi scoase limba, rânjind cu răutate. — Eu trebuia să apăs pe buton. Termină! Liftul se mișcă puțin, dar nu urcă deloc. Un sentiment de îngrijorare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
devenind din ce în ce mai frustrant pentru ei, aflați acum dincoace de lume. — Să fi fost cutremur? încercă o ipoteză bătrânul. Ca și cum întrebarea i-ar fi fost adresată lui, bărbatul între două vârste ridică din umeri, fără nici un comentariu. — Aș fi simțit, interveni secretara. — E doar o defecțiune tehnică, o să vină să ne scoată de aici, îi lămuri puștiul. Orele treceau când mai repede, când mai încet, până începură să se suprapună, devenind o singură clipă, aceeași pentru toți. Bărbatul cu alură de funcționar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
când mai repede, când mai încet, până începură să se suprapună, devenind o singură clipă, aceeași pentru toți. Bărbatul cu alură de funcționar își scoase agenda din servietă și o cercetă atent. — La ce vă uitați? îl întrebă peste umăr secretara. — La ce am pierdut. Cred că am să șterg ziuă asta din agendă, nu mi-a folosit la nimic. — Vă înșelați, domnule, mai târziu vă veți aminti. — Ca de o zi pierdută. — Dacă așa considerați. — Acum pot să apăs pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
era hrana. Erau prețuite cerealele fetiței, semințele puștiului și bomboanele cu mentă din buzunarul bătrânului. La un moment dat, doamna a găsit în geantă un sendviș și o tabletă de ciocolată. Cele cinci pliculețe cu zahăr pentru cafea din mapa secretarei au fost savurate ca o cină de Crăciun. Timpul și-l petreceau jucând tot felul de jocuri sau discutând politică, apoi aria de interese se extinse și spre educație, afaceri și dragoste. Treptat părerile fiecăruia se schimbau pe măsură ce aflau mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
politică, apoi aria de interese se extinse și spre educație, afaceri și dragoste. Treptat părerile fiecăruia se schimbau pe măsură ce aflau mai multe lucruri despre ceilalți, în locul indiferenței se instaurară înțelegerea, compasiunea și respectul. Apoi sentimentele începură să fie confuze. Pe secretară nu o mai deranjau privirile bătrânului, fetița a fost lăsată să apese pe butoane de câte ori dorea, iar puștiul putea să înjure de câte ori simțea nevoia. Li se părea firesc să își imagineze că sunt ultimii supraviețuitori ai unui război nuclear sau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
certitudinea sfârșitului părea să nu îi afecteze, deodată moartea deveni ceva comun și foarte aproape. Moartea bătrânului nu le stârni compasiune sau milă, ci invidie, pentru norocul celui care în clipa asta putea profita de răcoarea subsolului și a morții. Secretara închise ochii și se închipui afară în ploaie simțind picăturile curgându-i pe umeri și pe spate, prelingându-i-se peste coapse până în pantofi. Bărbatul care o privise tot timpul acesta văzu două lacrimi curgându-i pe obraz și întinse
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
disperării cu care încerca să se salveze. Ceilalți rămaseră încremeniți, pe bătrân îl înțeleseră, dar nu și pe puști. În orele care urmară nimeni nu scoase nici un cuvânt, apoi doamna începu să plângă și să strige isteric, încât bărbatului și secretarei le luă mult timp ca s-o liniștească. Apucară însă să promită că vor găsi o soluție. Era din nou liniște, doar gândurile alergau de la unul la altul. Secretara se întinse pe podea, nemaifiind nevoită să-și îndoaie genunchii. Bărbatul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
doamna începu să plângă și să strige isteric, încât bărbatului și secretarei le luă mult timp ca s-o liniștească. Apucară însă să promită că vor găsi o soluție. Era din nou liniște, doar gândurile alergau de la unul la altul. Secretara se întinse pe podea, nemaifiind nevoită să-și îndoaie genunchii. Bărbatul o ajută să se așeze cât mai comod și îi puse sub cap haina sa. Aproape fără să se miște, ea adormi imediat. Trăgându-și mâna de sub capul ei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]