911 matches
-
a gonadelor, cât și sub acela al reglării neuroreflexe vegetative și somatice voluntare. Se știe că în timp ce sexul are determinare genetică, caracterele sexuale secundare depind de secreția endocrină și exocrină a ovarelor și testiculelor. Ca și pancreasul, acestea îndeplinesc rol secretor dublu atât exocrin, cât și endocrin. Funcția exocrină a gonadelor este reprezentată de capacitatea de formare a gârneților masculi și femeli, necesari reproducerii propriu-zise, iar cea endocrină, secretoare de hormoni sexuali, stimulează dezvoltarea organelor genitale specifice sexului. Acestea, deși sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și exocrină a ovarelor și testiculelor. Ca și pancreasul, acestea îndeplinesc rol secretor dublu atât exocrin, cât și endocrin. Funcția exocrină a gonadelor este reprezentată de capacitatea de formare a gârneților masculi și femeli, necesari reproducerii propriu-zise, iar cea endocrină, secretoare de hormoni sexuali, stimulează dezvoltarea organelor genitale specifice sexului. Acestea, deși sunt prezente de la naștere, rămân mici și nefuncționale până la apariția pubertății, când apar semnele caracteristice maturației sexuale atât sub raportul secreției exocrine, cât și a celei endocrine. Ambele tipuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o parte vasodilatație, iar pe de alta, activarea secreției de mucus de către glandele bulbouretrale, în vederea lubrefierii spermei și facilitării actului de ejaculare. Paralel excitării căilor eferente parasimpatice, se produce inhibarea nervilor simpatici ai corpilor cavernoși. Aceștia stimulează doar veziculele seminale secretoare de lichid seminal. Este unul din puținele cazuri în care parasimpaticul asigură un regim local de înaltă presiune prin mecanismul direct al vasodilatației excesive. Centrii reflexului de erecție se găsesc în măduva sacrată, iar căile aferente sunt multiple. Una din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
declanșatoare ale reflexului de erecție pot pleca și de la nivelul tegumentelor scrotului, coapselor, perineului și chiar al epiteliului uretral, vezical sau canalelor deferente. Având în vedere particularitățile morfo-funcționale diferite ale aparatului genital masculin și feminin, reglarea neurohormonală a activității lor secretorii și sexuale întregite de reacțiile complexe somato-vegetative, ale comportamentului sexual, bazele biologice ale reproducerii la bărbat și femeie depășesc cadrul subiectului abordat. II.7.9. GLANDA PINEALĂ Glanda pineală sau epifiza este o mică glandă endocrină de mărimea unui bob
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Acestea fac posibilă participarea pinealei la reacțiile neuroendocrine determinate de complexul hipotalamo-hipofizar pe de o parte și rinencefal pe de alta. Principalul hormon pineal este derivatul indolic al triptofanului denumit melatonină rezultată din transformarea în 5-hidroxitriptamină (serotonina) la nivelul pinealocitelor secretoare. Eliberarea variabilă a melatoninei se realizează pe cale predominent nervoasă simpatico-adrenergică și este modulată de o serie de neuropeptide cerebrale ca LRH, TRH, somatostatină, arginin-vasotocină sau factorul antigonadotrop. Un nou neuropeptid prevăzut cu proprietăți activante ale adenilatciclazei (PACAP) a fost identificat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervoasă simpatico-adrenergică și este modulată de o serie de neuropeptide cerebrale ca LRH, TRH, somatostatină, arginin-vasotocină sau factorul antigonadotrop. Un nou neuropeptid prevăzut cu proprietăți activante ale adenilatciclazei (PACAP) a fost identificat ca factor neurotrofic al inervației simpatice a pinealocitelor secretoare de melatonină rezultată din acetilarea urmată de metoxilare a serotoninei Pe plan funcțional, melatonina participă la modularea ritmului veghe/somn și a fotoperiodicității. Secreția de melatonină este stimulată de întuneric și inhibată de lumină. Ea crește de până la 10 ori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin intermediul a două tipuri de receptori histaminici, H1 și H2. Spre deosebire de receptorii histaminici de tipul H1 care stau la baza efectelor bronhoconstrictoare, uterine, intestinale și vasodilatatoare periferice, receptorii H2 sunt implicați în acțiunile gastrosecretorii. Acestea sunt utilizate în explorarea funcției secretorii a stomacului. Efecte secretagoge exercită histamina și la nivelul glandelor salivare și lacrimale, pancreasului, bronhiilor, intestinului și medulosuprarenalei. Ca mediator chimic potențial al fibrelor senzitive histaminergice, histamina endogenă participă la producerea reacțiilor reflexe de axon și la apariția senzației de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2. Serotonina Enteramina sau 5-hidroxitriptamina, îndeplinește - ca și histamina - criterii atât de substanță neurotransmițătoare, cât și de hormon local. Faptul apare firesc dacă se au în vedere similitudinile ultrastructurale dintre celulele nervoase și endocrine, prevăzute în ambele cazuri cu proprietăți secretoare. Principalele surse de serotonină la mamifere sunt celulele enterocromafine din mucoasa gastro-intestinală, mastocite și țesutul nervos cerebral. Spre deosebire de mastocite, care sunt capabile să producă serotonina, trombocitele fac doar oficiul de transport al acesteia. Sinteza serotoninei rezultă din hidroxilarea triptofanului, urmată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în 1971. GIP este format din 43 de aminoacizi, iar, din aceștia, 15 din primii 26 de aminoacizi au poziții identice cu cei din structura glucagonului, iar 9 sunt comuni lanțului polipeptidic al secretinei. Eliberarea GIP are loc în celulele secretoare de tip K, predominant din mucoasa duodenală și mai puțin în cea jejunală. Procesul de eliberare are loc în două faze, în funcție de acțiunea decalată în timp a glucozei și grăsimilor, care constituie cei mai puternici factori stimulatori. Acțiunile biologice principale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
umană prezintă unele acțiuni similare cu cele ale EGF; astfel, polipeptidul previne apariția ulcerului duodenal sau îi scurtează durata de vindecare la șobolan și cobai (Gregory, 1978). Aceste efecte nu par a fi date numai de simpla reducere a activității secretorii gastrice sub acțiunea urogastronei, ci și de creșterea activității ornitin decarboxilazei, enzimă importantă în biosinteza poliaminelor participante la creșterea tisulară. Aceste efecte sugerează că urogastrona poate contribui la reglarea endogenă a creșterii celulelor epiteliale. II.8.3.10. Polipeptidul pancreatic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Este hormon local peptidic format din 28 aminoacizi, secretat de celulele fundice, gastrice, intestinale și epsilon pancreatice. Sintetizată de mucoasa gastrică, grelina stimulează apetitul prin mecanism hipotalamic (Inui și colab., 2004). Nucleul arcuat hipotalamic implicat în reglarea apetitului conține neuroni secretori de grelină prevăzuți cu capacitatea de a activa eliberarea orexinei, prolactinei, ACTH și hormonului de creștere de la nivelul complexului hipotalamo-hipofizar. Insulina. la rândul ei, acționează ca reglator al secreției de grelină. Secreția grelinei prezintă creșteri înaintea mesei și reduceri după
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
limitarea ingestiei de alimente. II.8.4.2. Leptina Leptina este o proteină hormonală cu greutate moleculară de 16 kDa, secretată în circulație de adipocitele albe ale țesutului adipos la șoarecele cu adipozitate genetică (Kline și colab., 1997). Ulterior, gena secretoare de leptină a fost identificată în alte țesuturi și organe (ficat, mușchi, hipotalamus) nu numai la rozătoare, ci și la om. Pe plan funcțional, s-a stabilit că leptina participă la autoreglarea centrală a sațietății, ca factor hormonal reglator al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și efectul hipotensiv pe care îl are peptidul la animalele cu hipertensiune arterială spontană. Alte acțiuni la nivel central și periferic privesc stimularea eliberării de hormoni hipotalamo-hipofizari (LHRF, LH, TSH, STH), pancreatici (insulină), corticosuprarenali (glucocorticoizi) sau ai sistemului APUD (celule secretoare de renină, celule din plexurile Meissner și Auerbach). SP participă, de asemenea, la realizarea homeostaziei apei în organism, atât prin efect ADH-eliberator, cât și prin acțiunile ei proprii la nivel renal (vasodilatatoare, diuretice și natriuretice). Efecte puternice de mediere sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulează consumul de alimente. Cercetările experimentale efectuate până în prezent au stabilit că orexina A (hipocretina-1) este mai activă decât orexina B (hipocretina-2). Acțiunile lor neurostimulante se realizează prin intermediul unui receptor specific cuplat cu proteina G (Tsujino și Sakurai, 2009). Deficitul secretor de orexină fiind asociat cu somnolența și obezitatea la om, pare implicat în realizarea narcolepsiei și apneilor și hipopneilor obstructive centrale din somn. Administrarea orexinei A sub formă de spray nazal la maimuțe s-a dovedit utilă ca factor de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
imunostimulanți, apar incluse de către numeroși autori, în categoria hormonilor locali întrucât sunt sintetizate și de alte tipuri de celule existente în afara sistemului imunitar clasic și îndeplinesc rol de molecule de semnal. Ele sunt mici proteine sintetizate și eliberate de celulele secretoare implicate în comunicările celulare de vecinătate, reprezentând un mare grup de mesaje intercelulare. Din această categorie fac parte interleukinele, limfokinele și moleculele de semnal celular, precum și factorul de necroză tumorală, chemokinele și interferonii participanți la reacțiile inflamatorii și infecții. În afara
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
agresiunile stresante (fig. 163). În prezent, sunt bine cunoscute cele două categorii de reacții de apărare și adaptare la solicitări stresante. Spre deosebire de reacțiile specifice, cele nespecifice au la bază atât fenomenele activatoare de predominență simpatică determinate de stimularea sistemului hipotalamo-simpatico-medulosuprarenalian secretor de catecolamine, cât și activarea complexului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal eliberator de cortizol, însoțite adeseori de dereglări ale secreției de hormoni tiroidieni și gonadali. Ansamblul reacțiilor nespecifice la stres a fost denumit Sindromul general de adaptare (SGA) sau Reacție oscilantă postagresivă (ROPA) de către
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
variată de reacții adreno-simpatice, neuroendocrine, metabolice, comportamentale și imunitare de diferite intensități și durate. Adrenalina de exemplu, întărește efectele excitării nervoase simpatice și exercită o serie de acțiuni metabolice adiționale. Este produsă exclusiv de către glanda medulosuprarenală, considerată ganglion simpatic modificat, secretor în proporție de 80% a adrenalinei. Noradrenalina nu depășește 20% din secreția catecolaminelor adrenomedulare. În multe țesuturi și organe, acțiunile adrenalinei și noradrenalinei sunt similare. În timp ce noradrenalina acționează mai ales asupra receptorilor 1 și 1 excitatori, adrenalina posedă și acțiuni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizează cu participarea nucleului paraventricular. Acesta este centru integrativ hipotalamic ce primește informații umorale, viscerosenzitive și exteroceptive și conține o serie de subpopulații neuronale efectoare vegetative și endocrine. Neuronii efectori ai NPV aparțin la 3 grupe funcționale: 1. neuronii magnocelulari secretori de vasopresină și oxitocină în circulația generală; 2. neuroni parvocelulari eliberatori de CRH; 3. neuronii medio-celulari care proiectează la structurile vegetative ale trunchiului cerebral și măduvei spinării. În timpul reacțiilor de stres, NPV este activat de efectele combinate ale CRH, vasopresinei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în mod tipic de constipație, de cele mai multe ori severă, cu excepția diareilor care apar mai ales în diabet și în situațiile de suprainfecție bacteriană datorită stazei intestinale. Alte simptome sunt reprezentate de salivație redusă și fenomene dispeptice determinate de reducerea volumelor secretorii ale diverselor sucuri digestive. Fenomenele secretorii sunt reprezentate, în general, de scăderea volumului secretor de la nivel ocular, nazal, bucal și digestiv, manifestându-se prin xeroftalmie (reducerea volumului lacrimal cu lezarea ulterioară a corneei), xerostomie (reducerea volumului salivar cu leziuni ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cele mai multe ori severă, cu excepția diareilor care apar mai ales în diabet și în situațiile de suprainfecție bacteriană datorită stazei intestinale. Alte simptome sunt reprezentate de salivație redusă și fenomene dispeptice determinate de reducerea volumelor secretorii ale diverselor sucuri digestive. Fenomenele secretorii sunt reprezentate, în general, de scăderea volumului secretor de la nivel ocular, nazal, bucal și digestiv, manifestându-se prin xeroftalmie (reducerea volumului lacrimal cu lezarea ulterioară a corneei), xerostomie (reducerea volumului salivar cu leziuni ale mucoasei și dentiției), leziuni asociate naso-faringiene
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ales în diabet și în situațiile de suprainfecție bacteriană datorită stazei intestinale. Alte simptome sunt reprezentate de salivație redusă și fenomene dispeptice determinate de reducerea volumelor secretorii ale diverselor sucuri digestive. Fenomenele secretorii sunt reprezentate, în general, de scăderea volumului secretor de la nivel ocular, nazal, bucal și digestiv, manifestându-se prin xeroftalmie (reducerea volumului lacrimal cu lezarea ulterioară a corneei), xerostomie (reducerea volumului salivar cu leziuni ale mucoasei și dentiției), leziuni asociate naso-faringiene. Hipotensiunea ortostatică este cel mai invalidant simptom al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neurogenice), astfel inducând un cerc vicios al hipoglicemiei recurente. Impactul clinic al HAAF este bine cunoscut în diabetul de tip I, dar poate afecta și pe aceia cu diabet zaharat de tip II. O caracteristică-cheie a HAAF este pierderea răspunsului secretor al glucagonului care, la rândul său, va produce alterarea metabolismului cerebral, prin insuficiența răspunsului glicemic. Hipoglicemia activează regiuni largi ale creierului, nu numai hipotalamusul, ci mai ales cortexul medial. Manifestările sunt hipotensiune ortostatică, astenie, răspuns adrenergic la stres deficitar, incapacitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și Troțki există mai multe puncte comune decât diferențe: cap, gât, coloană vertebrală, curiozitate, poftă de mâncare, membre, dorință sexuală, capacitatea de a distinge Între lumină și Întuneric, Între cald și rece, coaste, plămâni, bătrânețe, văz, auz, sistem digestiv și secretor, nervi care percep durerea, metabolism, memorie, simțul pericolului, un labirint complicat de vase de sânge, un aparat reproducător și un mecanism de regenerare limitat, programat până la urmă pe autodistrugere. Și o inimă care funcționează ca o pompă complicată, miros, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cauză de mortalitate în lumea civilizată. Pentru România, se apreciază un procentaj de 35-45 % din totalul deceselor ca fiind generate de complicațiile ATS. Ateroscleroza se caracterizează prin importante modificări ale cavității bucale și ale dinților. Mucoasa bucală se subțiază, glandele secretorii se atrofiază, ceea ce conduce la scăderea secreției salivare. Dinții suferă modificări importante de involuție în toate componentele lor structurale. În același timp, printre alți factori de risc posibili, evidențele leagă infecțiile cronice ale cavității orale și inflamația de bolile cardiovasculare
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
care marchează limita dintre intimă și medie). Principalii factori chemotactici și mitogeni sunt: PDGF (platelet-derived-growth factor) produs de trombocite, celule endoteliale, macrofage, CMN. IL-1, IL-6, trombina, TNF-α, INF- etc. Celulele musculare proliferate dobândesc proprietăți asemănătoare macrofagelor (înglobează LDL) și proprietăți secretorii producând fibre de colagen și proteoglicani, care realizează o capsulă fibroasă ce include material lipidic extracelular și detritusuri celulare. CMN își modică fenotipul (din contractil devine secretor). Înglobarea LDL în CMN și creșterea conținutului de colesterol esterificat al acestora au
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]