KorAP: Find »[drukola/base=secui & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...62 >

1,533 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

al voievodului (Ladislau Khan). Dar, la sfârșitul secolului al XIII-lea, autonomia teritorială a secuilor presupunea statutul de stare privilegiată a acestora în cadrul voievodatului. În 1291, la Alba Iulia, în prezența regelui Andrei III, avea loc congregația țării, cu participarea secuilor alături de nobilii unguri, sași și români. În anul următor, 1292, secuii figurează alături de marii dregători ai regatului, împreună cu nobilii, sașii și cumanii, la Buda, ca stare privilegiată, la fel și la Pesta, în 1298.44 Pe teritoriile amintite mai sus

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
autonomia teritorială a secuilor presupunea statutul de stare privilegiată a acestora în cadrul voievodatului. În 1291, la Alba Iulia, în prezența regelui Andrei III, avea loc congregația țării, cu participarea secuilor alături de nobilii unguri, sași și români. În anul următor, 1292, secuii figurează alături de marii dregători ai regatului, împreună cu nobilii, sașii și cumanii, la Buda, ca stare privilegiată, la fel și la Pesta, în 1298.44 Pe teritoriile amintite mai sus au existat în această vreme colectivități românești și grupuri de pecenegi-regele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la fel și la Pesta, în 1298.44 Pe teritoriile amintite mai sus au existat în această vreme colectivități românești și grupuri de pecenegi-regele Andrei II, în diploma din 1224, vorbea despre "pădurea românilor și pecenegilor"-o atestare a conviețuirii secuilor cu românii și pecenegii. Influența românilor asupra societății secuiești se manifestă în ocupații și obiceiuri, în onomastică și toponimie. Celelalte grupuri de secui din scaunele Odorhei și Mureș au fost așezate, mai târziu, pe teritoriile respective. Comunitățile (colectivitățile) secuiești aparțineau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pecenegi-regele Andrei II, în diploma din 1224, vorbea despre "pădurea românilor și pecenegilor"-o atestare a conviețuirii secuilor cu românii și pecenegii. Influența românilor asupra societății secuiești se manifestă în ocupații și obiceiuri, în onomastică și toponimie. Celelalte grupuri de secui din scaunele Odorhei și Mureș au fost așezate, mai târziu, pe teritoriile respective. Comunitățile (colectivitățile) secuiești aparțineau, sub aspect bisericesc, de "vicariatul de Thelegd", "comunitatea secuilor din Tileagd". După ce stăpânirea maghiară s-a extins spre răsărit, în a doua jumătate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secuiești se manifestă în ocupații și obiceiuri, în onomastică și toponimie. Celelalte grupuri de secui din scaunele Odorhei și Mureș au fost așezate, mai târziu, pe teritoriile respective. Comunitățile (colectivitățile) secuiești aparțineau, sub aspect bisericesc, de "vicariatul de Thelegd", "comunitatea secuilor din Tileagd". După ce stăpânirea maghiară s-a extins spre răsărit, în a doua jumătate a secolului al XII-lea, până la limita Carpaților, al doilea grup de secui din părțile Bihorului a fost mutat pe teritoriul de la est de munții Perșani

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
respective. Comunitățile (colectivitățile) secuiești aparțineau, sub aspect bisericesc, de "vicariatul de Thelegd", "comunitatea secuilor din Tileagd". După ce stăpânirea maghiară s-a extins spre răsărit, în a doua jumătate a secolului al XII-lea, până la limita Carpaților, al doilea grup de secui din părțile Bihorului a fost mutat pe teritoriul de la est de munții Perșani, Harghita și Gurghiu. Dar popularea mai densă a Gurghiului și Ciucului s-a produs în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. În concluzie, secuii din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de secui din părțile Bihorului a fost mutat pe teritoriul de la est de munții Perșani, Harghita și Gurghiu. Dar popularea mai densă a Gurghiului și Ciucului s-a produs în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. În concluzie, secuii din răsărit, ajunși în Transilvania în mai multe etape, fac parte din două grupuri mari: cel tripartit de pe teritoriul județului Trei Scaune și cel de pe teritoriul județelor Odorhei, Mureș și Turda (Ciuc). Secuii au o origine etnică complexă, cabară în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a secolului al XIII-lea. În concluzie, secuii din răsărit, ajunși în Transilvania în mai multe etape, fac parte din două grupuri mari: cel tripartit de pe teritoriul județului Trei Scaune și cel de pe teritoriul județelor Odorhei, Mureș și Turda (Ciuc). Secuii au o origine etnică complexă, cabară în special. Pe măsura extinderii regatului ungar spre răsărit, odată cu ultima treime a secolului al XI-lea, primul grup de secui a fost așezat în sudul Transilvaniei, într-o regiune locuită de o populație

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
județului Trei Scaune și cel de pe teritoriul județelor Odorhei, Mureș și Turda (Ciuc). Secuii au o origine etnică complexă, cabară în special. Pe măsura extinderii regatului ungar spre răsărit, odată cu ultima treime a secolului al XI-lea, primul grup de secui a fost așezat în sudul Transilvaniei, într-o regiune locuită de o populație românească. În urma colonizării unor grupuri de sași, în sudul Transilvaniei, acești secui au fost mutați apoi, după mijlocul secolului al XII-lea, în colțul de sud-est al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
regatului ungar spre răsărit, odată cu ultima treime a secolului al XI-lea, primul grup de secui a fost așezat în sudul Transilvaniei, într-o regiune locuită de o populație românească. În urma colonizării unor grupuri de sași, în sudul Transilvaniei, acești secui au fost mutați apoi, după mijlocul secolului al XII-lea, în colțul de sud-est al Transilvaniei. Al doilea grup de secui s-a deplasat din părțile Bihorului spre versantul apusean al Carpaților Orientali, de unde s-au răspândit apoi în Gurghiu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Transilvaniei, într-o regiune locuită de o populație românească. În urma colonizării unor grupuri de sași, în sudul Transilvaniei, acești secui au fost mutați apoi, după mijlocul secolului al XII-lea, în colțul de sud-est al Transilvaniei. Al doilea grup de secui s-a deplasat din părțile Bihorului spre versantul apusean al Carpaților Orientali, de unde s-au răspândit apoi în Gurghiu, Harghita și Ciuc. În această regiune sunt atestați, la mijlocul secolului al XIII-lea, români și secui care s-au opus mongolilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Transilvaniei. Al doilea grup de secui s-a deplasat din părțile Bihorului spre versantul apusean al Carpaților Orientali, de unde s-au răspândit apoi în Gurghiu, Harghita și Ciuc. În această regiune sunt atestați, la mijlocul secolului al XIII-lea, români și secui care s-au opus mongolilor, când au încercat să treacă prin pasurile Carpaților în Transilvania. La începuturile organizării lor pe teritoriul Transilvaniei, secuii au avut două feluri de structuri sociale ce au coexistat pe durata câtorva secole: organizarea veche, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în Gurghiu, Harghita și Ciuc. În această regiune sunt atestați, la mijlocul secolului al XIII-lea, români și secui care s-au opus mongolilor, când au încercat să treacă prin pasurile Carpaților în Transilvania. La începuturile organizării lor pe teritoriul Transilvaniei, secuii au avut două feluri de structuri sociale ce au coexistat pe durata câtorva secole: organizarea veche, în triburi și neamuri ("genera"), împărțite pe "ramuri" și organizarea mai nouă, teritorială, evoluată, după care ținuturile lor erau împărțite în scaune, în cursul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
structuri sociale ce au coexistat pe durata câtorva secole: organizarea veche, în triburi și neamuri ("genera"), împărțite pe "ramuri" și organizarea mai nouă, teritorială, evoluată, după care ținuturile lor erau împărțite în scaune, în cursul secolului al XIII-lea. Organizarea secuilor a purtat amprenta puternică a rostului militar grăniceresc, pentru care au fost așezați de regele Ungariei în răsăritul Transilvaniei. Acest teritoriu era împărțit în unități administrative, judiciare și militare, numite "scaune" (sedes)-în secolele XIII-XIV, provenite din alte denumiri precum

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de mineri la Cojocna, Turda și Remetea. Colonizarea sașilor s-a încheiat pe la 1300, când ei s-au mai stabilit în alte 40 de localități dintre cele două Târnave. Sașii au fost a treia populație importantă numeric, după unguri și secui, așezată în Transilvania. La venirea lor, sașii s-au stabilit în zone pe care coroana ungară le considera domenii regale sau în comitate existente. În teritoriile cedate lor, sașii au aflat pe români, foloseau pădurile împreună cu ei, acolo unde existau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
românii din regiune aveau o cetate la Breaza. 47 În paralel cu autonomiile teritoriale ale nobilimii ungare din Transilvania, constituite în comitate, grupate în "universitas nobilium" și reprezentate în congregația voievodatului, s-au dezvoltat autonomiile coloniștilor aduși aici, sași și secui. Începuturile autonomiei săsești datează încă din a doua jumătate a secolului al XII-lea, la scurt timp după colonizarea lor pe scară largă în sudul și răsăritul Transilvaniei. Evoluția sașilor spre autonomie s-a manifestat în organizarea bisericească și cea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
corp privilegiat cu prerogative politice, în 1291, și participa alături de alte stări privilegiate la congregația ținută la Alba Iulia, în prezența regelui Andrei III. În 1298, are loc o nouă congregație a regatului, la Pesta, cu toți nobilii unguri, cu secuii, sașii și cumanii. Astfel, la sfârșitul secolului al XIII-lea, comunitatea săsească (universitas saxonum), cf. textului diplomei Andreanum și teritoriului propriu din sudul Transilvaniei, își fixase locul în sistemul de guvernare al Transilvaniei, ca stare privilegiată și factor politic în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
plus, cavalerii erau scutiți de prezența monetarilor (a schimbătorilor de bani, DIR C, I, p. 154). La rândul său, episcopul Transilvaniei a acordat cavalerilor dreptul de a percepe de la locuitorii Țării Bârsei dijmele bisericești, în afară de cele datorate de unguri și secui care s-ar așeza acolo (Ibidem, p.157-158). Acest privilegiu, reflectând drepturi la dijme ce nu proveneau nici de la secui și nici de la unguri, reprezintă încă un argument pentru existența populației românești în Țara Bârsei, care era obligată la plata

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Transilvaniei a acordat cavalerilor dreptul de a percepe de la locuitorii Țării Bârsei dijmele bisericești, în afară de cele datorate de unguri și secui care s-ar așeza acolo (Ibidem, p.157-158). Acest privilegiu, reflectând drepturi la dijme ce nu proveneau nici de la secui și nici de la unguri, reprezintă încă un argument pentru existența populației românești în Țara Bârsei, care era obligată la plata unor dări.50 Dar nu a trecut mult timp și un conflict a izbucnit între regele Ungariei și Ordinul teuton

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
să aibă câte șase nave pe Olt și Mureș, cu care să transporte sare în tot regatul Ungariei, iar pentru aprovizionarea lor cu sare li s-au dăruit ocne îndestulătoare, fiind scutiți de orice vamă la trecerea lor prin "țara secuilor sau a românilor" (per Siculorum terram aut Blachorum). În sfârșit, le erau lăsați oamenii ce locuiau în teritoriile dăruite, pentru slujba lor, locuitori care erau folosiți "pentru slujba și folosul lor" de către cavaleri, asigurându-le cele necesare vieții (Ibidem, p.

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
I. Moga, Contribuțiuni la istoria colonizărilor din Transilvania, în AIIN 9, 1943-1944, p. 448-476; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 244-247. 44. Ș. Papacostea, op. cit., p.158-160; P. P. Panaitescu, op. cit, p. 235-236; G. Bako, Evoluția socială și economică a secuilor în sec. XIII-XIV, în Studii și articole de istorie, 1957, p. 143-160. 45. Istoria Românilor, vol. III, p. 415-418. 46. Ibidem, p. 418-421; Th. Nagler, Așezarea sașilor în Transilvania, studii, București, 1981. 47. Ibidem, p. 421-423. 48. Ș. Papacostea, op. cit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vest, în Panonia, și au intrat în armatele regilor arpadieni ca mercenari.4 Pecenegii au fost semnalați și în Transilvania, în prima jumătate a secolului al XIII-lea -un act din 1250, îi amintește pe pecenegi alături de sași, români și secui în oastea comitelui Ioachim de Sibiu venită în sprijinul țarului Asan Borilă de la Vidin. În "bula de aur" a sașilor (Andreanum) din 1224, între privilegiile acordate coloniștilor germani se afla și dreptul de a folosi "pădurea românilor și pecenegilor" (silva

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Wolhynia, în anul 1106. Cete chazare au însoțit pe pecenegi în regiunile dunărene, în a doua jumătate a secolului al XI-lea. Anterior, kabarii, trib desprins din confederația chazară, au participat alături de maghiari la cucerirea Panoniei, ei fiind considerați strămoșii secuilor. Revenind la chazari, anumite antroponime și toponime medievale din Moldova derivă de la numele chazarilor (un antroponim, Kozar, într-un document din 1443 și toponimele Cozarăuți pe Răut, lângă Dubăsari, și Cozareuți, într-un document din secolul al XV-lea). În

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
apus, Teleorman, o altă denumire fiind Caracal. De la pecenegii aflați în Carpații dintre Transilvania și Moldova descinde, crede Iorga, o întreagă populație, aflată pe clina răsăriteană a muntelui, și anume ceangăii, din zona Bacău, este o diferență între ei și secui.23 La sfârșitul secolului al XI-lea, cumanii îți împlântau hoarda în șesul muntean, ca să ajungă apoi la o conviețuire cu locuitorii vechi (autohtoni), care devin asociații lor militari, primind de la acești stăpâni ("domni") și așezăminte fundamentale, în care vor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
distrusă. Ajunse în teritoriile de la curbura Carpaților, oștile mongole s-au divizat, un corp s-a îndreptat spre Țara Bârsei, prin pasul Oituz, calea de legătură între Moldova și Transilvania. Straja pasurilor de munte era asigurată aici de români și secui ("Ollaci et Siculi"), care au fost înfrânți de năvălitori. După ce au ajuns în Țara Bârsei, mongolii au reușit să înfrângă armata voievodului Transilvaniei, care a căzut pe câmpul de luptă, apoi au înaintat prin sudul regiunii spre vest, în direcția

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]