20,508 matches
-
umerii lui nicolae tzone un poem despre căderea și decăderea imperiului vieții și al morții în haos scrie încet și meticulos scrie atent și direct fără metafore fără infectele înflorituri care mai mult ascund decît mărturisesc iată-l în aceste secunde aparent fără istorie fără urmări în cartea recordurilor pe nicolae tzone cum se cațără furios cu bocancii de schi înfrunziți în picioare pe nasul lui nicolae tzone cum nicolae tzone de sub nicolae tzone în picioare cu temeinicii abia lăudații bocanci
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
ani, la mijlocul speranței de viață din România, la începutul lui decembrie, la capătul scării abrupte din Green am incercat sa te sărut & ai dat înapoi și era să cad - Ultima dată m-ai atins la muzeu, ți-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta, urechea de brațul meu și a fost atît de bine, ca și cum m-ai fi atins prima oara - Ca si cum m-ai fi atins în vară, cînd ratasem ceva și te-ai așezat lîngă mine
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
de haute couture, printre cei ce așteaptă tramvaiul, îi face brusc invizibili. Nu mai e nimeni în stație, au dispărut cu toții, ginșii ei tratați plesnesc sub colosala presiune a sfidătoarelor fese. Rotundul primordial, anulînd totul în jur. Ea. Instaurîndu-se, o secundă, cu de la sine, împărăteasă a lumii. După ce-a trecut, stația se reface, dar se clatină, amețită încă de efluviile Givenchy-ului ei scump. Sub tutela lui Lovinescu, în climatul de civilitate și toleranță de la Sburătorul - evoluau importante doamne ale scrisului
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
și vedete de rock și cinema cu care să-și clătească ochii încețoșați de atâtea realizări care nu duceau nicăieri. Îmi amintesc că am văzut de vreo patru ori un astfel de jurnal numai pentru că în el apărea exact două secunde o trupă de rock'n'roll, poate Beach Boys, după care mă dădeam în vânt. Sau, de alte patru-cinci ori, jurnalul cu vizita lui Hrușciov în America lui Eisenhower, numai și numai pentru că puteam vedea din plin amețitoarele blocuri și
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
trebuie adusă în prim-plan, transformată în protagonist. În loc de a săpa, bezmetică, galerii subpământene, ea va întruchipa și propaga valorile adevăratei democrații, scoțându-le la lumină - prin multiple mușuroaie făcute în pământul tare al prejudecăților noastre. Plasat într-o poziție secundă, cartoful va rămâne - într-un sens - adevăratul erou al acestei povești pline de semnificații. Renunțând la complexele de superioritate și la oficierea unei religii pernicioase, cartoful alternativ va deveni un factor activ în procesul democratic. În loc să domine, va lupta împotriva
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
clătina ca un catarg în ceață. Se sprijini de zidul încăperii în tălpi îi scăpără deodată drumul: Și cum mergea lăsându-se în urmă, Se pomeni că-ncepe să alerge Și pașii ei din ce în ce mai tineri Se zbenguiră-n joacă o secundă Apoi o luară-n sus ca niște păsări, Ca niște nori, ca raza unei umbre... Alchimie Cea de demult și Cea mai nouă Se întâlniră noaptea-n somn, La capătul unei meandre. Privirea fraged-nencepută, Văzul cețos de amintiri Se cercetară
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
să joci totul pe-o carte. Mori sau trăiești , depinde care ți-e norocul ! Înapoi e cam târziu oricum, să mă întorc ! ” - Deci ? întreabă ,încercând să nu clipească . - Bine,ne oprim ! Arată ce ai ! - Careu de ași cu damă ! Trec secunde bune, de așteptare încordată. Abia într-un târziu,jugulara americanului începe să se zbată vizibil, a neputință. - Norocul începătorului,careu de popi cu un zecar ! - Ha, ha,ha.... Așa o să te bat și mâine Sanders, la trofeu ! izbucnește regizorul sicilian
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
e vorba despre un ”atemporal”, când acolo iată cât de cuprins e de formula timpului în termenii săi generici definitorii. Am început o idee aici și vreau să o explicitez: nicăieri nu e în afară de unde, ticăie doar probabilitatea din noi, secundele care ne duc mai departe sunt pentru că trebuie, timpul nu poate fi măsurat, în nici un caz timpul poetului, care oricum e groaznic pe bune chiar dacă fericit de multe ori devreme ca și de atâtea ori târzii: „Ce să-ți spun
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până atunci, mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe să tresară Și viața-mi este licoare amară. Citește mai mult Prin timp ce mai am pășescdihotomic,În umbră-mi rămâneatâta nimic.Fatidic un gânds-agață de pământCând inima-și sapă în urmămormânt.La orizont, plutesc visede-o clipă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
-și sapă în urmămormânt.La orizont, plutesc visede-o clipă,Torță aprinsă pe neagră aripă.Cu suflet îngenuncheatde țărână,Voi naște oare din altăfântânăSau nimicul nimicaflă din mineCând alte simțiri vor curgede mâine? Până atunci,mușc lupoaică flămândăInima caldă din orice secundă, Până cândmoartea-ncepe să tresarăși viața-mi este licoareamară.... XXV. MOMENT ÎNTR-O NOAPTE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. Când cucuveaua mușcă luna de un colț, Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
nu a înțeles nici măcar o clipă sensul acelor picături născute pe obraz, izvor într-un deșert uitat de ani. Atingându-l m-a întrebat de ce este umed și, pentru un moment nu am știut ce să îi răspund. Pentru o secundă am tăcut. Lacrimile s-au ascuns în tăcere. Eram fericit și n-am știut cum să i-o spun. Pentru prima dată, logica și tot plauzibilul s-au predat sub privirile unui copil neatins de praful zilelor și rugina anilor
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
am plâns. El nu a înțelesnici măcar o clipă sensul acelorpicături născute pe obraz,izvor într-un deșert uitat de ani.Atingându-l m-a întrebatde ce este umed și, pentruun moment nu am știutce să îi răspund.Pentru o secundă am tăcut.Lacrimile s-au ascuns în tăcere.Eram fericit și n-am știutcum să i-o spun.Pentru prima dată, logicași tot plauzibilul s-au predatsub privirile unui copil neatinsde praful zilelor și rugina anilor.Copilul meu. Toate răspunsuriles-au
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
mic Dumnezeu. Apoi intervine mândria, Ego-ul exagerat și egoist, prostia. Consideri că nimeni și nimic nu îți mai poate sta în cale, nici măcar legea. Dar constați la un moment dat că pământul îți fuge de sub picioare într-o fracțiune de secundă. În acel moment, chiar ai pierdut totul. Ai pierdut banii, puterea, libertatea, credibilitatea, stima oamenilor, iar în final ți-ai pierdut sănătatea și viața. Din păcate pentru acești oameni, viața nu este doar o mare iluzie, ci se dovește în
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
cu lumea înconjurătoare, simți pulsul Vieții și al Universului. Dezvăluie gânduri și tăceri care scapără întrebări rămase fără răspuns, ori concluzii dureroase: “Când nopți de dor se duc topite/ Luând văzduhul pe copite,/ Cu strălucirea lor rotundă// Ca fulgerarea din secundă// Când sufletul plecat în sus/ Cu însemnări luate-nseamă/ Din când în când, cu-aceeași teamă,// Când soarele-n nehotărâre/ Trece mereu ca o târâre/ Pe bolta cerului ce are/ Și coborâre și-nălțare...// Atunci întreb: “Cine m-anină,/ Firavă sfoară
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
trupului meu. Undeva Undeva, la mare adâncime în ochii mei e un copac tăiat. Pe trupul lui noi doi am stat într-o zi și ne-am sărutat. E-atât de departe trunchiul acela acum îngropat în mine și în secunde. Nu mai e niciun drum să îl pot dezascunde. E foarte bine mascat de tot ce-am trăit de atunci, ia forma tuturor viselor și a deznădejdilor mele. E ascuns undeva între lună și stele, între inimă și splină și
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
fulgerul mă făcea să tremur, pentru că de fiecare dată mă străbătea până la glezne de adânc. Mă țineai în brațe foarte puțin, dar după aceea trupul meu tot era tatuat cu fluturi care își luau zborul, pe rând, la începutul fiecărei secunde. Degeaba încercam să-i opresc, uneori chiar le rupeam câte o aripă, doar să rămână. Ei zburau, totuși, chiar și cu o aripă frântă în zigzaguri buimace, cu echilibrul fragil. Am înțeles apoi că acesta le era rostul: să-mi
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
-i opresc, uneori chiar le rupeam câte o aripă, doar să rămână. Ei zburau, totuși, chiar și cu o aripă frântă în zigzaguri buimace, cu echilibrul fragil. Am înțeles apoi că acesta le era rostul: să-mi rupă câte o secundă din trup și să zboare departe, reconstituindu-mă în văzduh pentru ochii tăi în serile cu ploaie. Timp Cu fruntea în noroi se cern secundele dincolo de imposibilul din noi. Ca pe-o zăpadă iubită caut o ușă veche din lemn
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
echilibrul fragil. Am înțeles apoi că acesta le era rostul: să-mi rupă câte o secundă din trup și să zboare departe, reconstituindu-mă în văzduh pentru ochii tăi în serile cu ploaie. Timp Cu fruntea în noroi se cern secundele dincolo de imposibilul din noi. Ca pe-o zăpadă iubită caut o ușă veche din lemn cu clanța ruginită. Bunico, mai ții minte când aburii laptelui fiert luau forma trupului meu rătăcit în cuvinte? Mi-am uitat chipul în oglindă, departe
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
lemn cu clanța ruginită. Bunico, mai ții minte când aburii laptelui fiert luau forma trupului meu rătăcit în cuvinte? Mi-am uitat chipul în oglindă, departe, și visele aleargă nebune să prindă cioburile sparte. Se cațără pe zid amintirile, inevitabil, secundele. Matematică în timp Operații de matematică tatuate pe trupul meu: Sunt secundele mele calculate, numărate cu grijă de Dumnezeu. Coloane de cifre cu minus și cu plus Bat în ritmul inimii mele zbaterea, ruperea timpului smuls. Voi arde mai departe
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
luau forma trupului meu rătăcit în cuvinte? Mi-am uitat chipul în oglindă, departe, și visele aleargă nebune să prindă cioburile sparte. Se cațără pe zid amintirile, inevitabil, secundele. Matematică în timp Operații de matematică tatuate pe trupul meu: Sunt secundele mele calculate, numărate cu grijă de Dumnezeu. Coloane de cifre cu minus și cu plus Bat în ritmul inimii mele zbaterea, ruperea timpului smuls. Voi arde mai departe la plus infinit Ca o imensă iubire orizontală, Trecând cu speranță prin
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
să-l simt pe Zeul care învie uneori și care, poate, acum ești TU. Fulgului de nea Dacă te-a durut, de ce n-ai spus? Să fi stat cu tine la fereastră, Fulgule de nea, trimis de sus, Ca să luminezi secunda noastră. Când te doare dorul de plutire, De văzduhul risipit în nesfârșit, Să accepți în marea ta uimire Și durerea de-a te fi oprit. Și când ești nebun de strălucire Și visezi că soarele ești tu, Presimțirea apei să
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Și-ntr-o zi pământul m-a oprit Chiar când crezusem că știam să zbor. Iubirea lui Prometeu Din iubirea asta doar vulturul a mai rămas și acum desenează pe cer, implacabil, golul rotund ca un ceas sau ca o secundă încătușată în carnea sărutului ars. Așteptarea îmbrățișării s-a preschimbat în așteptarea năpustirii. Și mai mult decât dorul de foc îl doare fiorul devorării când vulturul îi smulge în fiecare seară din trup speranța uitării. Într-un singur ochi albastru
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
și de intens. Prin ea am coborât în mine ca pe-o scară Să te sărut... în dorul meu imens. Întâlnire Pentru că ne întâlnim mereu prea aproape de cer, Nu ne mai putem controla nici măcar zborul. În loc de aripi avem doar zbaterea secundelor care pier Și din trupul tău evanescent n-a mai rămas decât dorul. De aceea e eteric sărutul și-i pierdută cărarea, Dar pașii ți-i simt în fiecare clipă ce vine, Iar sângele meu aleargă să-ți găsească în
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
pereții arterelor și ai venelor mele, Îmi circulă prin tot trupul, bezmetic, căutându-te, Dar tu ești prea departe, între lună și stele. Sângele meu era fericit când mă învăluiai cu trupul de soare Și te simțea căutându-mă prin secunde. Amețeau nebune toate celulele lui curgătoare Când în mine făceai să pulseze mii de inimi rotunde. Ca să te găsească printre stelele învelite în ger, Sângele meu îmi spune să accept orice rană deschisă Prin care el să poată să țâșnească
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
mor. Pune-ți coroana și-așteaptă! Târziul e încă în noi și focul veghează bezmetic hipnoza aceasta în doi. Amândoi Stăm amândoi îmbrățișați pe un ciob de lună, avem amândoi o singură inimă care bate sferică și nebună pulsând printre secundele duse oceanul arzând de dorințe ascunse. Respirăm amândoi aerul cu același plămân, eu te rog să rămâi, tu mă rogi să rămân. Ne-așteptăm cu aceeași inimă sferică și nebună, ne legăm cu artere de dor, ca să fim împreună. Zăpada
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]