422 matches
-
aparținut până la unirea Banatului cu România. În această perioadă de administrație austro-ungară, a purtat esențial același nume, "Dinyas", cu mici modificări. Biserica ortodoxă sârbească a fost construită în 1835. În perioada interbelică a purtat pentru scurt timp numele "Săliște", de la "Seliște" - numele pe care îl purta locul unde s-au așezat sârbii la întemeierea satului. Între 1951-1956, din Diniaș au fost deportate în Bărăgan 167 de persoane. Satul a fost în trecut locuit aproape exclusiv de sârbi. Sârbii au fost majoritari
Diniaș, Timiș () [Corola-website/Science/301356_a_302685]
-
se află în partea stângă a cursului superior al râului Siret , fiind traversat în partea să sudică de DN 29 care face legătura dintre Botoșani și Suceava . Prima locație a satului a fost pe malul Șiretului la locul numit azi “Seliște” însă , nu se știe din ce motive , în jurul anului 1716 localitatea este strămutata pe actuala vatra a satului . Despre denumirea localității știm că logofătul Isaia , în timpul domnitorului Alexandru cel Bun primește un privilegiu asupra moșiei Vlădeni , de pe Siret unde fusese
Comuna Vlădeni, Botoșani () [Corola-website/Science/300931_a_302260]
-
întărită în prezența domnitorului Ștefan cel Mare. Satul mai apare în documente în 1527 la 15 martie, când Petru Rareș întărește un uric lui Ion Banu-vornic (urmașii acestuia mai există și astăzi). Satul a avut continuitate și nu a ajuns "seliște" la fel ca alte două sate, Mărășeni și Cănțălărești atestate în aceeași perioadă, dar care au dispărut și au fost repopulate abia la începutul sec.al XIX-lea. La 18 decembrie 7142 (1633), în prezența domnitorului Moise Movilă, se împarte
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
7027) Ianuarie - August 10 Pitești - Neagoe Basarab V. V. fiul lui Basarab V. V. întărește slugerului Dragomir și fetei sale Neacșa stăpânirea asupra părților din Șuici cu vie la Sălătruc, Podeni, Pleșești, Voicești, Măldărești, Găujani, gura Dângeștilor, Suica cu munții, Cepari, Neagra, Seliștea Mare, Seliștea Mică, Seliștea Todireștilor, Munții Olanu și Pietriceaua, Bumbuiești jumătate, Bratovești cu Muntele Dosul Mogăi..."" Vechimea satului este cu mult mai mare de cât cea prezentată mai sus. Dania domnitorului Neagoe Basarab este întărită prin hrisovul domnesc dat de
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
August 10 Pitești - Neagoe Basarab V. V. fiul lui Basarab V. V. întărește slugerului Dragomir și fetei sale Neacșa stăpânirea asupra părților din Șuici cu vie la Sălătruc, Podeni, Pleșești, Voicești, Măldărești, Găujani, gura Dângeștilor, Suica cu munții, Cepari, Neagra, Seliștea Mare, Seliștea Mică, Seliștea Todireștilor, Munții Olanu și Pietriceaua, Bumbuiești jumătate, Bratovești cu Muntele Dosul Mogăi..."" Vechimea satului este cu mult mai mare de cât cea prezentată mai sus. Dania domnitorului Neagoe Basarab este întărită prin hrisovul domnesc dat de domnitorul Constantin
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
Pitești - Neagoe Basarab V. V. fiul lui Basarab V. V. întărește slugerului Dragomir și fetei sale Neacșa stăpânirea asupra părților din Șuici cu vie la Sălătruc, Podeni, Pleșești, Voicești, Măldărești, Găujani, gura Dângeștilor, Suica cu munții, Cepari, Neagra, Seliștea Mare, Seliștea Mică, Seliștea Todireștilor, Munții Olanu și Pietriceaua, Bumbuiești jumătate, Bratovești cu Muntele Dosul Mogăi..."" Vechimea satului este cu mult mai mare de cât cea prezentată mai sus. Dania domnitorului Neagoe Basarab este întărită prin hrisovul domnesc dat de domnitorul Constantin Brâncoveanu în
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
Radului fost mare comis și cu frații săi, Preda paharnic și Stroe comis și cu fiii lor, câți le va da Dumnezeu, ca să le fie anume DOBRIDORUL lui Minea și DOBRIDORUL lui Iepure, toate și cu toate hotarele și cu seliștile și din sus și din jos, pentru că ele sunt vechi și drepte ocine și de moștenire...”. Este vorba de o reîntărire a daniei către Frații Buzești pe care aceștia o aveau deja de la Radu de la Afumați (1522-1523; 1525-1529), Vlad Înecatul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
mai vechi, probabil de origine dacică, precum Bârsa, Bârlad sau Bârzava, radicalul bâr însemnând oaie. Mai există și antroponimicul masculin Bârcă, cu un eventual echivalent feminin, Bârca. Numele de Siliștea Crucii arată că acolo a mai fost un sat, o seliște, conform termenului slavon, marcată de o cruce. Satul Urzica dezvoltându-se, o parte dintre locuitori au roit , adică s-au mutat mai încolo, mai aproape de ogoarele lor, formând un pui de sat, Urzicuța, care este mai mare acum decât matca
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
în zona satului Belcești (Dealul Rușilor, La Sărături, Coasta Hucului și Dealul Hucului la Sondă), unul la Ulmi (pe malul lacului Tansa, „la Curte”), unul la Liteni („pe Curte”), și unul la Munteni („la Știubeiul cu Apă Pucioasă” sau „la Seliște”). Resursele agricole sunt cele mai importante și ocupația de bază a locuitorilor este agricultura. Producțiile la hectar obținute la cereale nu sunt corespunzătoare condițiilor oferite de cadrul natural. Se cultivă grâul,porumbul dintre cereale,floarea soarelui,sfecla de zahăr dintre
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
de 6 aprilie printr-o hotărârea întrunirii cetățenilor din 31 martie 2000 a devenit Ziua orașului. Specialiștii au determinat că pe aceste locuri a existat un sat încă după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman. Dar apoi au năvălit hunii și seliștea a fost prădată și arsă. Se presupune că satul a existat între anii 106-376 e.n. Pe vatra părăsită se găsesc vase de lut și alte obiecte tipice pentru epoca romană (sec.II-IV). Primele blocuri au apărut aici în 1963, când
Cantemir, Moldova () [Corola-website/Science/299618_a_300947]
-
o jrebie în Siliște. Roșcani (satul lui Petru Rusu, satul Ruși): Cea mai veche mărturie este din 31 iulie 1463 când Ștefan cel Mare întărește lui Luca Arbore, satele Vorona și Ruși. Rotunda: În 1824 se ridică biserica satului. Siliștea (Seliște): Cea mai veche mărturie este din 20 octombrie 1606 când Simion Movilă întărește fiilor lui Toader Stânijanul o parte din satul Siliște pe Șomuz, cu părți de moară, din câmp, din poiene și bălți. Vercicani: Cea mai veche mărturie este
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
textul primei mențiuni documentare a localității Moisei (2 februarie 1365): “Regele Ludovic dăruiește lui Balc, fiul lui Sas, și fraților sei, Drag, Dragomir și Ștefan în recompensa servituțiilor moșia Cuhnea cu pertinențiile sale: Jeud, ambele Vișae, MOYSENI, Borșa și ambele Seliște, confiscate dela Bogdan Vodă eșit la Moldova și căzut sub nota de infidelitate”. După alte surse, prima atestare datează din 1365 (Moyse). În "Diplomele maramureșene din secolele al XIV-lea, al XV-lea", de I. Mihali, apărute în anul 1900
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
cel Bun (1400-1432) a dăruit "„mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor”" moșia Pârteștenilor care cuprindea Solonețul (actualul sat Pârteștii de Sus), adică „un sat la obârșia Solonțului, unde au fost Tatomir și Pârtea”, și Pârteștii de Jos, adică „seliștea Dioniș”. Domnitorii secolului al XV-lea au înzestrat mănăstirea cu obiecte prețioase și manuscrise. Dintre manuscrise, se mai păstrează și astăzi "Tetraevangheliarul de la Humor", dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ștefan cel Mare. Pe acest manuscris se precizează că
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
atestat documentar și oficial din timpul reformei agrare a lui Stolîpin din 1906-1911. Această perioadă a avut efecte pozitive și în Basarabia. Astfel, pentru dezvoltarea gospodăriilor țăranilor din vechiul sat vecin Drasliceni s-au repartizat loturi de pămînt în vechea seliște Măgdăcești (denumirea localității provine de la un proprietar pe nume Petre Măgdicin, care a stăpînit această moșie cu secole în urmă). Astfel o parte din drasliceneni au trecut cu traiul și gospodăria la Mădgăcești. Fiecare țăran primea ceva mai mult de
Măgdăcești, Criuleni () [Corola-website/Science/303113_a_304442]
-
și având codul SV-II-m-A-05576. Aceasta se află în afara incintei complexului mănăstiresc, dar aparține de Mănăstirea Dragomirna, fiind biserica cimitirului monahal. În secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul Mitocu Dragomirnei și Mănăstirea Dragomirna erau niște vechi seliști pustii, satul Dragomirești și „locul pustiu Ungurașii”. Printr-un uric din 24 februarie 1587, domnitorul Petru Șchiopul i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Cărand (în maghiară: "Hévízkáránd") este o comună în județul Arad, Crișana, România, formată din satele Cărand (reședința) și Seliștea. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cărand se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (89,58%), cu o minoritate de romi (5,69%). Pentru 4
Comuna Cărand, Arad () [Corola-website/Science/310104_a_311433]
-
Petriș (în ) este o comună în județul Arad, Crișana, România, formată din satele Corbești, Ilteu, Obârșia, Petriș (reședința), Roșia Nouă și Seliște. Comuna Petriș este compusă din următoarele șase sate: Petrișul este atestat documentar din anul 1337 și se găsește pe actuala vatră din anul 1784. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Petriș se ridică la de locuitori, în scădere față de
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
(în ; n. 3 mai 1940, satul Seliște, raionul Nisporeni) este un politician moldovean, care a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 5 martie 1997 - 23 aprilie 1998. A fost membru al Parlamentului Republicii Moldova în anii 1990. s-a născut la data de 3 mai
Dumitru Moțpan () [Corola-website/Science/305105_a_306434]
-
un politician moldovean, care a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 5 martie 1997 - 23 aprilie 1998. A fost membru al Parlamentului Republicii Moldova în anii 1990. s-a născut la data de 3 mai 1940 în satul Seliște (raionul Nisporeni). A absolvit Școala tehnică de electrificare și mecanizare a agriculturii din orașul Soroca și apoi Școala Superioară de Partid din Odessa. Până în anul 1991, a fost membru al PCUS. A lucrat ca inginer mecanic, apoi timp de câțiva
Dumitru Moțpan () [Corola-website/Science/305105_a_306434]
-
Majoritatea absolută a locuitorilor o constituie moldovenii , dar sunt și alte naționalități: ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari, nemți etc. Colonița s-a constituit istoric din satul cu aceiași denumire, precum și din localitățile Grecea de Jos și Ciocana Veche, acestea fiind două seliști mici, apropiate una de alta ce s-au contopit cu Colonița, de altfel, ca și Movilenii, strămutat aici în anul 1965. O legendă, care circulă printre săteni până în zilele noastre, spune că încă pe timpul domniei Movileștilor (1595-1611, 1615-1616) primii locuitori
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
numele schimbat în Gheorghe Rosset, o aflăm aici și la 21 apr. 1835, cînd preot în sat era Constantin Cunițchi în vîrstă de 60 de ani, diac - Teodor Gherbonoschi, iar dascăl - lacob Colibaba.După recensămîntul din 1817 s. Hrimăncăuți cu seliștea Hrubna(seliște- sat vechi,desființat), se afla în ocolul Ciuhurului din județul Hotin.(” Memoriile Comisiei Arhivare a Basarabiei” 1907 autor studiu I.Hallipa).Pe la 1859 Grimăncăuții erau sat mare: 200 de gospodării cu 634 de bărbați și 645 de femei
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
cărui iezătură a fost ridicată la începutul anilor 70 ai secolului XX. După Zamfir Arbore - "Dicționarul geografic al Basarabiei" (București, 1904), satul Sadâc din fostul județ Ismail, „așezat pe ambele maluri ale rîului Ialpuh”, a fost ”întemeiat în 1806, pe seliștea unui sat tătăresc”. Un izvor de mai încoace-"Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.VI" (Chișinău, 1976) conține aceeași datare, ca și, ca și în lucrarea lui Zamfir Arbore, subliniindu-se în această privință: ”Menționat documentar în 1806”. Într-un „Tablou "cuprinzînd
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
am întărit, de la noi, în țara noastră Moldova, ocinele și dedinele lor drepte, din uricele lor drepte cu privilegii ale bunicului lor Ignat Stolnic, ce lea avut de la străunchii noștri... satul pe Prut, unde a fost Ștefan Negrul, si o seliște la Sărată, la rediul lui Terchilă și unde a fost Fîntînă lui Afendicici și jumătate din Jemăroaia, partea de sus. Toate acestea mai sus scrise să le fie lor de la noi uric cu tot venitul, lor și copiilor lor și
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
de la Ministerul de Interne Consilierul Fon- Bradke; În realitate, pămîntul a fost repartizat peste 6-7 ani de la emiterea Decretului. Țăranii din sat, care aveau familii, le-au fost repartizate așa numitele ,Nadeluri, , care constituiau în jurul la 8 ha. pămînt arabil, seliște și toloaca. Bucuria țăranilor din sat nu le-a fost mare. Ei trebuia să-și lucreze pămîntul propriu ,dar și al boierului de la care l-au primit, ca să-l răscumpere. Iată lista cu numele de familie a țăranilor ale căror
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
naționale, care trăiesc în bună înțelegere. Prima mențiune documentară a satului Sărata-Galbenă o găsim în cartea domnească de-a lui Alexandru cel Bun (1400-1432), de la 1 mai 1406. Din acest uric aflăm, că domnul Țării Moldovei dăruiește boierului Vlad Dolhici seliștea de peste Prut, numită Fântâna Veprovei/Fântâna Porcului (vepri în limba slavă înseamnă mistreț, porc), deasupra râulețului Sărata. Mai târziu, în uricul lui Ștefan cel Tânăr voievod (1517-1527) este menționat că urmașilor lui Vlad Dolhici, în persoana lui Sima Dușăscul, li
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]