1,848 matches
-
existența ordinară poate fi considerată un defect și numai existența necesară trebuie considerată o perfecțiune 233. Pentru a evalua anumite argumente modale care vin să trateze problematica argumentului ontologic, trebuie să cunoaștem câteva detalii generale despre limbajul modal și despre semantica lumilor posibile. În primul rând trebuie prezentate trei propoziții fundamentale împreună cu semnele lor distinctive: ˅A = Este posibil ca A= A este adevărat în anumite lumi posibile A= Este adevărat că A= A este adevărat în lumea reală ˅A= Este necesar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
poate să fie valid si totuși să nu fie încă demonstrat ca fiind solid, cu toate că este solid. Toate aceste precizări au o relevanță directă pentru argumentele ontologice 239. Teoria lumilor posibile a deschis calea reformulărilor modale ale argumentului ontologic oferind semantica complementară logicii modale. Câteva considerații din cartea " Natura necesității" sunt utile pentru înțelegerea teoriei lumilor posibile (cu semantica aferentă) și pentru a întâmpina tratarea argumentului ontologic din această perspectivă. Dacă ne întrebăm ce înseamnă o lume posibilă, putem să ne
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
aceste precizări au o relevanță directă pentru argumentele ontologice 239. Teoria lumilor posibile a deschis calea reformulărilor modale ale argumentului ontologic oferind semantica complementară logicii modale. Câteva considerații din cartea " Natura necesității" sunt utile pentru înțelegerea teoriei lumilor posibile (cu semantica aferentă) și pentru a întâmpina tratarea argumentului ontologic din această perspectivă. Dacă ne întrebăm ce înseamnă o lume posibilă, putem să ne gândim la un mod în care a lucrurile și lumea ar putea fi. Printre stările de lucruri, există
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este necesar ca Dumnezeu să nu existe, conceptul de Dumnezeu neexprimând o imposibilitate logică precum termenul vid cerc-pătrat și se poate astfel respinge și varianta 4. De aceea, dacă Dumnezeu există, atunci el există în mod necesar și analog, în semantica lumilor posibile, dacă Dumnezeu există într-o lume posibilă atunci el există în toate lumile 258. Trebuie distinse două moduri ale existenței pentru a înțelege al doilea argument a lui Anselm: dacă în primul argument se arată că cel care
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
diferite, Plantinga ajunge la întrebarea incitantă dacă putem vorbi despre obiecte non- existente și dacă aceste obiecte au proprietăți!? Problema obiectelor posibile, dar inactuale a avut o carieră lungă. Această problemă este pusă în lumină de unele dezvoltări din fi semantica logicii modale cuantificate, cel mai important reprezentant fiind Saul Kripke. Există o diferență importantă între obiectele non-existente și stările de lucruri posibile, dar inactuale: despre lumile posibile, dar inactuale nu este corect să se afirme că nu există; ar trebui
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
a întreba care este cauza, iar dacă o "ființă factual necesară" este necauzată atunci nu are rost să ne întrebăm de ce o astfel de ființă există 292. 4.6. Modalități de re și modalități de dicto După această incursiune în semantica lumilor posibile, vom sintetiza una dintre contribuțiile majore pe care Plantinga aduce argumentului ontologic: susținerea modalităților de re și încercarea de a oferi o regulă generală prin care modalitățile de re să poată fi exprimate cu ajutorul modalităților de dicto. În
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
numește acel ceva în toate lumile posibile. Mai mult, o proprietate este esențială pentru un individ dacă o denumire rigidă sau una rigid-puternică o selectează de fiecare dată când selectează un individ. În exemplul lui Quine și folosindu-ne de semantica lui Kripke, putem spune că există un obiect x în această lume care are proprietatea de a fi mai mare decât 7 în această lume și în orice altă lume în care există (aceasta este interpretarea semantică pentru varianta de
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
existenței necesare. Dumnezeu apare ca un designator rigid-puternic care selectează aceeași ființă în orice lume posibilă. Bineînțeles, nu se arată că există o asemenea ființă, ci doar se oferă un cadru semantic pentru cerința referitoare la înțelesul necesității ontologice 307. Semantica lui Kripke este suficientă pentru a răspunde criticii lui Quine, deoarece acesta arată că există serioase probleme conceptuale legate de identificarea unui individ dintr-o lume în alta. Problema "identității transmundane" a fost formulată pentru a clarifica problema unui obiect
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
îl putem identifica. Pentru a rezolva problema identității transmundane este nevoie de formularea unui criteriu prin care să fie distinse proprietățile esențiale de cele accidentale. Dar a reuși o interpretare și un criteriu pentru proprietățile esențiale implică o trecere de la semantică la metafizică. Din punctul de vedere al multor filosofi, adepți ai filosofiei procesuale, problema modalităților de re trebuie văzută, în ultimă instanță, ca o problemă metafizică 308. Goodwin arată că în cazul în care lumile posibile sunt considerate stări viitoare
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
care îl regăsim în sistemul S5: MLp → Lp. În timp ce propunători ai argumentului ontologic precum Plantinga sau Hartshorne recunosc validitatea argumentului ontologic reformulat în sistemul S5 sau sistemul B (Breouwerian), acesta nu este valid în sistemul T sau în S4. În semantica lui Kripke pentru sistemele modale, principiul B este pus în legătură cu relația dintre lumile posibile (această relație fiind considerată cheia semantică pentru argumentele ontologice modale): dacă o lume posibilă w1 este accesibilă unei alte lumi w2, atunci w2 este de asemenea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
S4 propus de Lewis, dar in anumite contexte sistemul S5 apare in schemă. Discursul lui Hartshorne despre stările lumești si despre posibilități arată că nu tot ceea ce noi numim posibilitate este accesibil din oricare altă posibilitate, așa cum se întâmplă în semantica lui Kripke pentru sistemul S5. Faptul că S5 apare uneori în schema, îl ajută să acopere afirmația că statutul modal este necesar. Într-o metaforă foarte bine aleasă, George Shileds afirma că "sistemul S5 este neancorat în condițiile temporale si
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Concluzii / 30 Capitolul ÎI. SEMIOTICA LIMBAJULUI NONVERBAL / 31 ÎI.1.Considerații preliminare / 31 ÎI.2. Semiotica și domeniile sale constitutive / 34 2.1. Semiotica: noțiuni introductive / 34 2.2. Trihotomia sintaxă-semantică-pragmatică / 37 2.2.1. Sintaxa / 38 2.2.2. Semantica / 41 2.2.3. Pragmatică / 47 Concluzii / 48 Capitolul III. COMPORTAMENTUL, SUPORT AL COMUNICĂRII NONVERBALE / 51 III.1. Comportament nonverbal comunicare nonverbală / 51 1.1. Considerații terminologice / 51 III.2. Modalități de exprimare a comportamentului nonverbal / 55 2.1. Kinezica
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
semnale kinezice, pauze în vorbire, semnale paralingvistice, aspecte pe care le vom trata pe larg într-o secțiune viitoare. Există... un imperialism lingvistic. Dar trebuie admisă și recurgerea la alte moduri de comunicare, comunicare vizuală spre exemplu în care structura semantica este clar exprimată, prezentată la nivelul mesajului. În concluzie, vom admite că aportul lingvisticii este considerabil, dar nu poate acoperi întreaga sfera a comunicării. Lingvistică rămâne, în principal, la problemele de cod al mesajului, lăsând nelămurite alte aspecte ale sale
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
de cod al mesajului, lăsând nelămurite alte aspecte ale sale. La fel, semiologia se vrea model principal de comunicare, dar, așa cum e gândită de lingviști, ea se reduce la semnificația comunicării. Completarea o va aduce semiotica în trinitatea să: sintaxa, semantica, pragmatică"48. ÎI.2 Semiotica și domeniile sale constitutive 2.1.Semiotica: noțiuni introductive Problematică referitoare la o teorie a semnelor a intrat în sfera de atenție a celor doi mari gânditori, Ferdinand de Saussure (1857-1913) și Charles Peirce (1839-1914
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
făcută de Gheorghe Ilie Fârte, anume cea referitoare la faptul că, potrivit "unei terminologii cvasiunanim acceptate, semnul se individualizează în raport cu celelalte obiecte prin faptul că poate fi pus în corespondență cu o semnificație"56. 2.2. Trihotomia sintaxă-semantică-pragmatică Termenii sintactica, semantica, pragmatică au fost introduși de către Charles Morris (în anul 1938) care, ancorându-se în unele dintre temele de rezonanță ale gândirii peirciene, a delimitat cele trei domenii constitutive semioticii, pentru a putea astfel descrie și teoretiza un anumit sistem de
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
domenii constitutive semioticii, pentru a putea astfel descrie și teoretiza un anumit sistem de semne, respectiv modul de funcționare a acestui sistem. Într-o primă etapă, daca sintaxa părea cel mai abstract studiu al semnelor neglijând denotația și utilitatea semnelor, semantica se dovedea a fi mai concretă incluzând deopotrivă sintaxa și studiul denotației, fără a include însă și utilitatea semnelor, pragmatică era cea care venea să incorporeze deopotrivă sintaxa și semantica în studierea limbajului. Sistematizarea adecvată a informațiilor l-a condus
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
mai abstract studiu al semnelor neglijând denotația și utilitatea semnelor, semantica se dovedea a fi mai concretă incluzând deopotrivă sintaxa și studiul denotației, fără a include însă și utilitatea semnelor, pragmatică era cea care venea să incorporeze deopotrivă sintaxa și semantica în studierea limbajului. Sistematizarea adecvată a informațiilor l-a condus pe Morris la definirea sintaxei drept studiul relațiilor formale dintre semne, semantica drept studiul relațiilor dintre semne și obiectele la care se referă, iar pragmatică: studiul relațiilor dintre semne și
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
denotației, fără a include însă și utilitatea semnelor, pragmatică era cea care venea să incorporeze deopotrivă sintaxa și semantica în studierea limbajului. Sistematizarea adecvată a informațiilor l-a condus pe Morris la definirea sintaxei drept studiul relațiilor formale dintre semne, semantica drept studiul relațiilor dintre semne și obiectele la care se referă, iar pragmatică: studiul relațiilor dintre semne și cei care interpretează aceste semne, de exemplu vorbitorul și adresantul. Ilustrul filosof, Petre Botezatu preciza: Superioritatea metodei semiotice se întemeiază pe capacitatea
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
se întemeiază pe capacitatea să de cuprindere multilaterala a subiectului într-o unitate superioară, de epuizare a aspectelor fundamentale ale temei, așa cum cer principiile dialecticii. Constatarea de bază, care servește ca punct de plecare este tridimensionalitatea semnului și implicit a semanticii însăși. Protagoniștii dramei cunoașterii sunt în număr de trei: semnul, obiectul la care se referă și subiectul care îl utilizează. Corespunzător cu această trihotomie, apar trei feluri de relații: între semne, între semne și obiecte la care se referă, între
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
subiectul care îl utilizează. Corespunzător cu această trihotomie, apar trei feluri de relații: între semne, între semne și obiecte la care se referă, între semne și subiecții care le folosesc. Acestea constituie temele distincte ale celor trei discipline semiotice: sintaxa, semantica și pragmatică"57. 2.2.1. Sintaxa Sintaxa, ca subdomeniu al semioticii se ocupă cu regulile de îmbinare a semnelor, sau, în formularea lui Petre Botezatu: "Sintaxa examinează numai relațiile intersemne, adică modalitatea de asociere a semnelor în construcția unei
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
îmbinare a semnelor, rămân niște simple structuri golite de semnificație și a caror utilitate este nulă dacă nu sunt puse în relație cu obiectele la care se referă. În concluzie, sintaxa este elementul de susținere, suportul în baza căruia funcționează semantica și pragmatică (fără ea această funcționare ar fi imposibilă), dar atare caracteristică nu atrage cu sine atributul capacității independente de funcționare a sintaxei. 2.2.2. Semantica "Semantica studiază relațiile semnelor cu obiectele la care ele se referă, cu alte
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
referă. În concluzie, sintaxa este elementul de susținere, suportul în baza căruia funcționează semantica și pragmatică (fără ea această funcționare ar fi imposibilă), dar atare caracteristică nu atrage cu sine atributul capacității independente de funcționare a sintaxei. 2.2.2. Semantica "Semantica studiază relațiile semnelor cu obiectele la care ele se referă, cu alte cuvinte corespondență teoriei construite cu realitatea pe care ambiționează să o reprezinte"62. Raportată la nonverbal, s-ar cuveni că semantica să răspundă la o între-bare de
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
În concluzie, sintaxa este elementul de susținere, suportul în baza căruia funcționează semantica și pragmatică (fără ea această funcționare ar fi imposibilă), dar atare caracteristică nu atrage cu sine atributul capacității independente de funcționare a sintaxei. 2.2.2. Semantica "Semantica studiază relațiile semnelor cu obiectele la care ele se referă, cu alte cuvinte corespondență teoriei construite cu realitatea pe care ambiționează să o reprezinte"62. Raportată la nonverbal, s-ar cuveni că semantica să răspundă la o între-bare de tipul
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
funcționare a sintaxei. 2.2.2. Semantica "Semantica studiază relațiile semnelor cu obiectele la care ele se referă, cu alte cuvinte corespondență teoriei construite cu realitatea pe care ambiționează să o reprezinte"62. Raportată la nonverbal, s-ar cuveni că semantica să răspundă la o între-bare de tipul: "Ce trebuie să înțelegem prin semne nonverbale, cum se referă ele și variatele combinații pe care le formează la realitatea pe care o desemnează?" Semantica nonverbalului ridică același gen de probleme, necesitând și
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
62. Raportată la nonverbal, s-ar cuveni că semantica să răspundă la o între-bare de tipul: "Ce trebuie să înțelegem prin semne nonverbale, cum se referă ele și variatele combinații pe care le formează la realitatea pe care o desemnează?" Semantica nonverbalului ridică același gen de probleme, necesitând și o metodologie specifică, așa cum este cazul semanticii limbajelor naturale; explicația constă în faptul că gesturile, ca purtătoare de semnificații pot "distribui" informația în același mod în care o realizează structurile specifice limbajelor
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]