386 matches
-
fraises. Totuși noaptea era perioada când La Compagnie Internationale des Wagons-Lits et des Grands Express Européens Își justifica vraja pe care o exercita numele ei. Din patul meu aflat sub culcușul fratelui meu (dormea? sau nici nu era acolo?), În semiîntunericul compartimentului nostru, urmăream lucrurile, părți din lucruri, umbre și secțiuni de umbre mișcându-se prudent prin jur, fără a ajunge nicăieri. Lemnăria scârțâia și trosnea ușor. Lângă ușa ce dădea spre toaletă, o haină Închisă la culoare pe un cuier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
șaptezeci și ceva de ani ai săi, n-a încercat să intre, să consume sau să petreacă ceva timp într-un cazinou. Ca și cu alte ocazii, pentru a se lămuri, îi era suficientă doar o privire de ansamblu. În semiîntunericul cu încărcătură erotică, aproape la toate mesele, bărbați de diferite vârste în compania unor copile pe jumătate goale care, în momentul respectiv, ar fi trebuit să fie oriunde în altă parte numai acolo nu, își consumau timpul scălăbăindu-se într-un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
doamne aplecându-se peste ziduri de grădină. Un perete era acoperit aproape În Întregime de o hartă mare a gării centrale, cu peroanele, magaziile de mărfuri, macazurile și semnalele marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cuvântului, trase de ușă și intră În compartiment. Fața palidă și lungă, ochii alburii, impresia culturii moștenite, toate Îl intimidară. Prin solicitarea sa, va recunoaște superioritatea preotului - și deveni iarăși, pentru o clipă, băiețelul cu mâinile murdare care roșea În semiîntunericul confesionalului la banalele sale păcate. Spuse În engleza țeapănă care-l dădea de gol: — Vă rog să mă scuzați. Poate că vă deranjez. Vreți să dormiți? — În nici un caz. Cobor la Buda. Nu trebuie să adorm până când ajung În siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iarăși... ea nu apare la geam. Se duce atunci amuzat în scara blocului și o așteaptă să coboare la ora stabilită. Trec minutele, se aude ușa, ea apare coborînd treptele în fugă... El se întoarce și cînd o vede prin semiîntunericul holului are impresia că a răsărit soarele chiar acolo unde se află: ori că a fulgerat un blitz și l-a umplut de căldură instantaneu... surîde fără să-și dea seama, bucuria e imensă... iat-o cum se apropie, e
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
rigoare și se trag concluzii: Nu-i mort, dar nici mult nu mai are. Dacă veneam ceva mai devreme... Fata începe să plîngă în hohote. Este ruda dumneavoastră? Nu..., treceam pe stradă. Salvarea pleacă și cei doi tineri rămîn în semiîntuneric împietriți. Nu știu unde să se îndrepte. Dacă era mai devreme..., suspină fata. Dar de unde știi că va muri? Nu știu, dar sora a zis clar că "dacă era ceva mai devreme"... De unde să știm noi că nu era un bețiv? Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la biserica unde Ionel era resemnat total. L-au privit atent și au înțeles imediat că este el, "bețivul". Iubirea dintre cei doi tineri a mai durat ceva timp. Fata însă, în cele mai intime momente, vedea un om, în semiîntuneric, cu o mînă ținîndu-se de o bară metalică și din care dispărea încet, încet, pîlpîirea vieții. Dacă era ceva mai devreme...", reveneau cuvintele neutre ale surorii, blocîndu-i bucuria de a iubi și a fi iubită. Flacăra iubirii dintre cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la cei deloc atenți: Dom' Parpanghel v-a trimis și borș cu carne. Unde? Omul dezvelește patru găleți, cam pe jumătate pline cu borș fierbinte. Aduceți-le aici, strigă crîșmarul. Oamenii cară gălețile și le pun pe o masă în semiîntuneric. Adă-ne linguri. Întîi aduceți-le aici, nu se lasă știrbul. Ca să scoți carnea tu? Derutați, adunații la reuniunea electorală se uită roată. Unul mai deștept bagă mîna în găleată, scoate o bucată de carne și începe să mănînce. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aranjat singur pentru tipar și a plătit editurii cîte o sută de exemplare. Toate pentru el. S-au vîndut ca pîinea caldă, am mai păstrat cîteva pentru prieteni. În casă dezamăgirea fetei a crescut și mai mult. Camerele erau în semiîntuneric, un miros greu de mucegai și o proastă aerisire au determinat fata să se grăbească de plecare. Nu este ce ai crezut, dar o mînă de gospodină ar face din casa asta minuni. De cînd stai singur? De zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vară, dimineața devreme. Intervalul acela când soarele nu s-a ivit încă de după linia orizontului și lumina e brăzdată de umbre lungi. Razele sunt calde, le simți pe piele în vreme ce aluneci printre ele, dar la umbră aerul e încă rece, semiîntunericul domnind încă în cotloanele de pe margine. O briză joasă, stăruitoare, vine și se duce, iscând vălurele pe apă și legănându-vă ușor, pe tine și barca ta, în vreme ce plutiți prin fâșiile yin-yang ale dimineții. Păsările ciripesc. E-un sunet ascutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aproape am scăpat... M-am lăsat la pământ și am început să arunc bucățile mai mari de dictafon în geanta de piele, tresărind din pricina țigării care încă-mi ardea în colțul gurii. Am împrăștiat fumul albastru și-am cercetat rapid semiîntunericul din jurul meu. Mi se păruse că văd ceva, ceva întâmplându-se cu dalele din celălalt capăt al secției, capătul din care veniserăm. Am sărit în picioare tocmai când jaluzelele căzură la pământ și soarele după-amiezii se revărsă înăuntru. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au frecventat Împreună orele de matematici, de fizică. Michel era cu mult peste nivelul clasei. Începea să-și dea seama că universul uman e decepționant, plin de angoasă și amărăciune. Ecuațiile matematice Îi aduceau bucurii senine și intense. Înainta În semiîntuneric și, dintr-odată, găsea o trecere: câteva formule, câteva factorizări Îndrăznețe Îl Înălțau Într-o zonă de senină și luminoasă. Prima ecuație a demonstrației era și cea mai palpitantă, căci adevărul ce licărea la jumătatea distanței era Încă incert; ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să le dea bagajele pe fereastră. TÎnărul Își luă Încet haina și geamantanul de pe suportul de deasupra capului său și ieși pe culoarul Îngust, Închise fără zgomot ușa compartimentului. Apoi rămase o clipă pe loc și privi Înapoi nehotărît. În semiîntunericul compartimentului conturul ireal al cadavrului zăcea nemișcat pe perne. Oare nu era mai bine să lase lucrurile așa cum le găsise, În liniște, pînă la sfîrșit? Oare nu este adevărat că, În acest mare vis al timpului În care trăim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe biroul copleșit de tratate de psihiatrie. Din difuzoarele computerului aflat în stand-by, un cântăreț de muzică populară susținea cu o voce groasă că: „noi suntem români, noi suntem români! și suntem pe veci aici stăpâni”. Încăperea se afla în semiîntuneric. Doar o lampă rotativă, închipuind un bazin cu pești exotici, scânteia pe pervazul ferestrei. - Ia loc, Cosmine, dacă tot nu au reușit să te oprească la parter. Cele două fotolii mici, meschine, îl iritară mai mult: - N-aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tot timpul o găleată cu apă rece, acoperită cu un fund de lemn și cu un ștergar gros de in. Într-o altă cameră agoniza cineva, un bătrân sau o bătrână, bunic, unchi, rudă Îndepărtată sau pur și simplu strămoș. Semiântunericul și răcoarea se păstrau constante În toată casa și În tot lungul zilei. E clar că amintirile lui provin dintr-o zi de vară! — La ce-ți servește să fii atât de sigur de asta? - Întrebă Grințu. Vei vedea, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și, fără să se apuce imediat să-i Întoarcă remontorul, se Îndreaptă spre ușă și iese pe culoar. Lumina de pe palierului etajului Întâi e mult mai scăzută decât cea din camera pedagogului. În capătul Îndepărtat al culoarului se ghicește În semiântuneric un scaun gol. Grințu strigă: — Planton! Planton! În același scenariu pe care Își Închipuie că-l scrie ar mai fi nevoie și de o imagine pe care să se odihnească privirea spectatorului În timp ce el așteaptă să răspundă cineva la strigătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de cuvinte, reocupându-și drepturi temporar uzurpate. Se Îndreaptă spre casa În care Bobocică și Radu Grințu au rămas să povestească și să bea vin rece. Pătrunde În grădina casei, În casă, În camera În care televizorul se adresează patetic semiântunericului. Nu e nimeni aici. Urechile rămân vătuite, privirea-și păstrează fixitatea, buzele, limba, gâtlejul Încă nu se desparte de izvor. Mirosul ciochinilor zumzăitori, culoarea lor albă (Înalțată spre mai pur de vecinătatea fragmentară a verdelui), gustul mierii capătă dăinuire. Ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-și păstrează fixitatea, buzele, limba, gâtlejul Încă nu se desparte de izvor. Mirosul ciochinilor zumzăitori, culoarea lor albă (Înalțată spre mai pur de vecinătatea fragmentară a verdelui), gustul mierii capătă dăinuire. Ecranul se luptă cu toate acestea, palpită, zvâcnește, transformă semiântunericul Într-o fosforescență violetă. Camera se populează treptat, este duminică 8 mai ’77 și sunt mai multe meciuri de văzut. Zgomotul zarurilor În cutia de table, clinchet de pahare, un vin roșu bine păstrat peste iarnă. Așteptare. Ecranul Își toarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de onoare ai patronului care se pregătise cu bunătăți de tot felul. Trei dintre ei întârziaseră și căutau grăbiți numărul casei; erau fără mașini deci aveau intenții clare... să petreacă împreună cu prietenii pe care îi vedeau atât de rar! Din semiîntunericul străzii se ivi o umbră, colonelul o recunoscu: - Ce faci mamare? Pe-aici locuiești? - Da! Dar ce număr căutați? - 183! Răspunse unul dintre ei. După ce le arătă casa, curioasă vru să afle amănunte, - Dar ce faceți acolo domn colonel, că
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și producând valuri înspumate când se opri grațios, dar cam zgomotos, la marginea pontonului. Peste câteva secunde, se deschise o ușă și șuvițele blond cenușiu ale celei mai bine plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală. — Roddy? rosti ea, privind în semiântuneric. Fii, te rog, un scump și ia valiza asta. Îi întinse valiza și se strecură afară, urmată de un personaj foarte bronzat și musculos, cu umeri lați și maxilare puternice, care sări în urma ei și închise ușa cu un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dezvăluită privirii sale lacome. Dur și cu capul pe umeri cum era, atât de obișnuit să prezideze ridicarea și distrugerea unor uriașe averi financiare, îi venea să plângă. Situația era disperată. Ceva trebuia făcut. În timp ce bântuia pe la marginile studioului în semiântuneric, salvarea se prezentă sub forma unei scări proptite de un panou de decor. Își lipi urechea de cartonul gipsat. Thomas auzea vocile actorilor de cealaltă parte încercând să înregistreze două dintre scenele din dormitor. Își ridică privirea și observă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trecu taurul. Manuel și Hernandez erau primii. Imediat În spate erau tinerii din cuadrillas, cu capele grele Înfășurate pe brațe. În spate erau cei patru picadori, urcați pe cai, ținându-și sulițele cu vârfuri de oțel Îndreptate-n sus În semiântunericul din țarc. — Mă-ntreb de ce nu ne-o da Rentana destulă lumină ca să vedem mai bine caii, spuse un picador. Știe că ne e mai bine dacă nu vedem prea clar mârțoagele astea, răspunse alt picador. — Gloaba pe care stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la bază ca să nu audă. Era un cal bun, puternic, care se ținea bine pe picioare. Era tot ce avea el nevoie. Voia să-l călărească doar pe acesta cât ținea toată corrida. De când se urcase pe el, stând În semiântuneric, În șaua sa mare și matlasată, așteptând să-nceapă paseo, Zurito Își planificase În minte Întreaga corrida. Ceilalți picadori continuau să vorbească În stânga și-n dreapta sa. Nu-i auzea. Cei doi matadori stăteau Împreună În fața celor trei peones, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
au ce face, că energiile lor se topesc În van. Amurgul intra În cenușiu. - Am venit să-ți vorbesc, reluă el, pentru că te aflai În cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață... Nu-l mai auzii. Pieri În semiîntunericul odăii, dar nu Înainte de a-i simți ocrotitoarea mînă pe umărul drept: ultima dovadă a prezenței lui În seara aceea. 4. Într-o după-amiază dinspre mijlocul toamnei acelui an, venind acasă și văzînd toate luminile aprinse În apartamentul doamnei Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
probabil le durea și pe ele de noi. În afară de asta, e posibil să ne fi simțit oarecum protejați, prin subconștient mijindu-ne senzația că sîntem feriți sub umbrela domnului profesor cu dragoste, ne apără el cumva, Peter O’Toole În semiîntuneric, n-o să ne lase să ne ia miliția. Faptul că existau aceste conspirații literare constituia, poate, o provocare, un rozitox, un ochi triunghiular de pisică, dar presupun că nu ne lua nimeni În serios. Bun, grupul nostru a fost supravegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]