791 matches
-
cele 185 de societăți naționale recunoscute actual de către CICR, 151 folosesc Crucea Roșie ca emblemă oficială. În plus, Crucea Roșie este folosită de societatea națională din Tuvalu. În timpul Războiului Ruso-Turc, între anii 1876 și 1878, Imperiul Otoman a folosit o Semilună Roșie în locul Crucii Roșii deoarece guvernul considera că respectiva Cruce i-ar fi afectat pe soldații musulmani. În 1877, Rusia s-a angajat să respecte simbolul Semilunii Roșii, după care și Imperiul Otoman s-a angajat să respecte simbolul Crucii
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
În timpul Războiului Ruso-Turc, între anii 1876 și 1878, Imperiul Otoman a folosit o Semilună Roșie în locul Crucii Roșii deoarece guvernul considera că respectiva Cruce i-ar fi afectat pe soldații musulmani. În 1877, Rusia s-a angajat să respecte simbolul Semilunii Roșii, după care și Imperiul Otoman s-a angajat să respecte simbolul Crucii Roșii. După aceste evenimente, CICR a declarat în 1878 că ar fi posibil să se adopte simboluri oficiale adiționale pentru statele non-creștine. Semiluna Roșie a fost recunoscută
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
angajat să respecte simbolul Semilunii Roșii, după care și Imperiul Otoman s-a angajat să respecte simbolul Crucii Roșii. După aceste evenimente, CICR a declarat în 1878 că ar fi posibil să se adopte simboluri oficiale adiționale pentru statele non-creștine. Semiluna Roșie a fost recunoscută oficial în anul 1929 când Convențiile de la Geneva au fost amendate (mai precis Articolul 19). Original, Semiluna Roșie a fost folosită de Turcia și Egipt. De la recunoașterea sa oficială și până azi, Semiluna Roșie a devenit
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
evenimente, CICR a declarat în 1878 că ar fi posibil să se adopte simboluri oficiale adiționale pentru statele non-creștine. Semiluna Roșie a fost recunoscută oficial în anul 1929 când Convențiile de la Geneva au fost amendate (mai precis Articolul 19). Original, Semiluna Roșie a fost folosită de Turcia și Egipt. De la recunoașterea sa oficială și până azi, Semiluna Roșie a devenit emblema majorității statelor cu populații majoritar musulmane. Societățile naționale din unele state cum ar fi Pakistan (1974), Malaezia (1975) sau Bangladesh
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
pentru statele non-creștine. Semiluna Roșie a fost recunoscută oficial în anul 1929 când Convențiile de la Geneva au fost amendate (mai precis Articolul 19). Original, Semiluna Roșie a fost folosită de Turcia și Egipt. De la recunoașterea sa oficială și până azi, Semiluna Roșie a devenit emblema majorității statelor cu populații majoritar musulmane. Societățile naționale din unele state cum ar fi Pakistan (1974), Malaezia (1975) sau Bangladesh (1989) și-au schimbat oficial numele și emblema de la Crucea Roșie la Semiluna Roșie. Semiluna Roșie
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
și până azi, Semiluna Roșie a devenit emblema majorității statelor cu populații majoritar musulmane. Societățile naționale din unele state cum ar fi Pakistan (1974), Malaezia (1975) sau Bangladesh (1989) și-au schimbat oficial numele și emblema de la Crucea Roșie la Semiluna Roșie. Semiluna Roșie este folosită de 33 dintre cele 185 de societăți naționale recunoscute la nivel mondial. Datorită controversei legate de societatea națională din Israel, Magen David Adom și alte dispute, introducerea unui simbol de protecție adițional și neutru a
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
azi, Semiluna Roșie a devenit emblema majorității statelor cu populații majoritar musulmane. Societățile naționale din unele state cum ar fi Pakistan (1974), Malaezia (1975) sau Bangladesh (1989) și-au schimbat oficial numele și emblema de la Crucea Roșie la Semiluna Roșie. Semiluna Roșie este folosită de 33 dintre cele 185 de societăți naționale recunoscute la nivel mondial. Datorită controversei legate de societatea națională din Israel, Magen David Adom și alte dispute, introducerea unui simbol de protecție adițional și neutru a fost pus
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
Cristalul Roșu fiind cea mai populară propunere. Alte încercări au inclus Sri Lanka (1957) și India (1977) care au încercat să introducă o Svastică Roșie. De asemenea, societățile din Kazakhstan și Eritreea au încercat să folosească o combinație a Crucii și Semilunii Roșii, după modelul Uniunii Sovietice, care a folosit această combinație până la destrămarea sa. Oricum, amendarea Convențiilor de la Geneva pentru adăugarea unui nou simbol de protecție solicită o conferință diplomatică a tuturor celor 192 de state semnatare. Guvernul elvețian a organizat
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
organizat o astfel de conferință care ar fi trebuit să aibă loc între 5 și 6 decembrie 2005 pentru a adopta un al treilea protocol la Convențiile de la Geneva pentru introducerea Cristalului Roșu ca simbol adițional cu statut egal cu Semiluna Roșie și Crucea Roșie. Conferința a fost amânată pentru data de 7 decembrie iar protocolul a fost adoptat. Din toate statele care au participat la conferință, 98 au votat pentru, 27 împotrivă și 10 s-au abținut de la vot. Deși
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
fiecare an, CICR, sub presiunea țărilor din blocul arab-musulman a refuzat sistematic această aderare. La data de 22 iunie 2006 CICR a anunțat că a adoptat Cristalul Roșu ca emblemă adițională și a anunțat de asemenea recunoașterea Societății Palestiniene de Semilună Roșie (PRCS) și Societatea Națională Israeliană, Magen David Adom (MDA).. De menționat că recunoașterea simultană, ca "pachet" a acestor două organizații a fost deosebit de problematică deoarece, pentru a fi recunoscută ca Societate Națională, conform articolului 5, paragraful 2 b)Societatea
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
recunoscută ca Societate Națională, conform articolului 5, paragraful 2 b)Societatea „"trebuie să fie constituită pe teritoriul unui stat independent unde este respectată Convenția de la Geneva pentru Ameliorarea Condiției Răniților și Bolnavilor pe câmpurile de luptă."” ori "Societatea Palestiniană de Semilună Roșie" (PRCS) nu aparține unui stat, iar „respectarea Convenției de la Geneva pentru Ameliorarea Condiției Răniților și Bolnavilor pe câmpurile de luptă", este inexistentă în respectiva Autoritate Autonomă Palestiniană și cu deosebire în zona Gaza (vezi cazul soldatului israelian prizonier Șalit
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
adițional a intrat în vigoare. Între 1924 și 1980, Iranul a utilizat 'Leul și Soarele Roșu' ca simbol pentru societatea sa națională, bazat pe steagul Dinastiei Qajar. Leul și Soarele Roșu a fost recunoscut ca simbol protector în 1929, odată cu Semiluna Roșie. În ciuda faptului că Iranul a adoptat Semiluna Roșie în 1980, acest stat are dreptul de a utiliza simbolul. Este considerat în continuare simbol de protecție. Magen David Adom (MDA), () societatea națională din Israel, a folosit Steaua lui David Roșie
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
1980, Iranul a utilizat 'Leul și Soarele Roșu' ca simbol pentru societatea sa națională, bazat pe steagul Dinastiei Qajar. Leul și Soarele Roșu a fost recunoscut ca simbol protector în 1929, odată cu Semiluna Roșie. În ciuda faptului că Iranul a adoptat Semiluna Roșie în 1980, acest stat are dreptul de a utiliza simbolul. Este considerat în continuare simbol de protecție. Magen David Adom (MDA), () societatea națională din Israel, a folosit Steaua lui David Roșie ca emblemă încă de la fondarea sa, în 1931
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
dreptul de a utiliza simbolul. Este considerat în continuare simbol de protecție. Magen David Adom (MDA), () societatea națională din Israel, a folosit Steaua lui David Roșie ca emblemă încă de la fondarea sa, în 1931. Propusă ca un adaos Crucii Roșii, Semilunii Roșii și Leului Roșu, propunerea a fost respinsă de CICR pe motiv că nu reprezenta un stat suveran - la vremea respectivă exista Palestina, care se afla sub mandat britanic. Devenit stat independent în 1948, Israelul a reîncercat să introducă emblema
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
David nu este încă un simbol de protecție recunoscut, în realitate, datorită opunerii și presiunilor statelor arabe și ale blocului comunist. Abia în 2006 Magen David Adom a fost recunoscut oficial de CICR, ca un troc pentru recunoașterea organizației "nestatale" Semiluna Roșie Palestiniană (vezi mai sus) Deși MDA nu obținuse recunoașterea oficială, ea și-a dobândit o reputație excelentă în cadrul Mișcării participând prompt și eficient la foarte multe activități internaționale ale Federației și ale CICR.
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
a ancadramentului se află dispuse de la stânga la dreaptă o rozetă cu șase raze, înscrisă într-un cerc cu rol de chenar, un soare cu raze care seamănă cu un chip omenesc (are ochi, nas și gură), o cruce, o semilună și din nou o rozetă (identică cu prima). Pronaosul are o formă pătrată (4.90 metri), cu o fereastră pe latura de vest (0.55x0.80 metri). El are un tavan deasupra sa. Din pronaos se pătrunde în naos printr-
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
णः खे उत्पतन्ति |(Păsările zboară pe cer) भोः पाहि (Domnule, salvează-mă) तपःफलम् (Rezultatul penitențelor) etc. Jihvămūlīya visarga este scrisă ca două semicercuri în formă de semilună unul deasupra celuilalt, orientate respectiv în sus și în jos. Acest mod de a indica regula gramaticală aferentă Jihvămūlīya încă există în scrierea telugu și alfabetul kannada, în timp ce alofonul a fost pierdut complet în toate celălalte sisteme de scriere indiene
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
mic. Botul (rostrul) la exemplarele tinere este triunghiular, ascuțit la vârf. La exemplarele bătrâne, botul este moale, scurt, turtit de sus în jos, curbat ușor în sus, cu vârful ascuțit, aproximativ conic. Gura mare și foarte largă, în formă de semilună transversală, ocupă aproape întreaga suprafață inferioară a capului, deschiderea ei ajunge până la marginile capului, dar spre deosebire de kaluga, nu trece pe partea laterală a capului. Spre deosebire de alte specii de sturioni gura deschisă este îndreptată spre față. Buza superioară este întreagă, continuă
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
un scut tăiat de un brâu roșu îngust. În cartirul superior, pe fond albastru, se află o acvilă ieșindă neagră, cu capul spre dreapta, cu cioc de aur și limbă roșie, însoțită de un soare de aur în dreapta și o semilună descrescândă de argint în stînga. În cartierul inferior, pe fond de aur, se regăsesc șapte turnuri roșii crenelate, dispuse pe două rânduri: 4; 3. Acest scut este timbrat de o coroană închisă și are doi tenanți feminini în vestimentație antică
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
și mai mult.. Capul și gîtul îi șunt de culoare verde - bronz, pieptul bronzat. Culoarea generală îi este mai închisă decît la cel gulerat și mai deschisă decît la cel comun. Gulerul alb nu este continuu ci în formă de semiluna pe fiecare latura a gîtului. Se caracterizează printr-o mare rezistență la excesele climaterice, fiind originar dintr-o regiune cu climă excesiv continentală. Destul de prolific. O subspecie des întîlnită în România este fazanul tenebros ( tenebrosus ) sau fazanul verde închis. Acesta
Fazan () [Corola-website/Science/308521_a_309850]
-
ochiurile” în faguri ale geamurilor, crucile de pe turn și de pe coama acoperișului - dau un plus de atractivitate și încântare. Crucile au fost lucrate cu ciocanul pe ileu. Pe cele trei brațe laterale au numeroase elemente simbolice și de decor (soare, semilună, clopoței) mărturisind o preluare barocă, de extracție populară, din vremea ortodoxiei. Acestea sunt produsul mâinilor unor fauri locali, între care trebuie menționat bătrânul Mihai „Căuaciul”, care trăia în sat. La o valoare artistică inegalabilă se ridică podoaba interioară, atât cea
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
într-o manieră mai puțin concretă: crucea creștină este un "simbol" al sacrificiului; este o "emblemă" a crucificării. O cruce roșie pe un steag alb este "emblema" Crucii Roșii Internaționale. Crucea Roșie este un "simbol" al spiritului umanitar. Forma de semilună este un "simbol" al lunii; este o "emblemă" a islamului. Craniul cu două oase încrucișate este o "emblemă" care identifică o otravă. Craniul este un "simbol" al vieții umane tranzitorii. Dinn secolul al XV-lea, termenii de (emblema) și emblematura
Emblemă () [Corola-website/Science/303583_a_304912]
-
mod curent. Numai actorul principal și cel secundar au măști (dar nici ei nu le poartă când joacă roluri ale oamenilor în viață), și ei sunt singuri care deschid evantaiul. Gradul de deschidere a evantaiului sugerează diferite obiecte: sabie, lampă, semilună etc. Membrii corului plasează evantaiul în fața lor, luându-l în mână ca să semnalizeze începutul unei invocații. Măștile sunt din lemn, vopsite, și reprezintă zei, demoni, spirite, sfinți bătrâni, femei sau bărbați. Actorul principal schimbă de obicei o dată masca în timpul spectacolului
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
unei construcții care să asigure un acces mai mare al musulmanilor. Având în vedere nevoile comunității musulmane, acesta demarează proiectul construirii unui "Centru Cultural Islamic" în București. În 1993 înființează prima organizație a societății civile musulmane din București - "Societatea Umanitară Semiluna". Prin intermediul acestei organizații demarează în 1994 construcția "Centrului Cultural Islamic Semiluna", edificiu ce va include o moschee, o școală și o grădiniță. Din 1996, Ahmed Mazhar Nakechbandi este președintele "Centrului Cultural Islamic Semiluna" din București, calitate în care a dezvoltat
Ahmed Mazhar Nakechbandi () [Corola-website/Science/330911_a_332240]
-
Având în vedere nevoile comunității musulmane, acesta demarează proiectul construirii unui "Centru Cultural Islamic" în București. În 1993 înființează prima organizație a societății civile musulmane din București - "Societatea Umanitară Semiluna". Prin intermediul acestei organizații demarează în 1994 construcția "Centrului Cultural Islamic Semiluna", edificiu ce va include o moschee, o școală și o grădiniță. Din 1996, Ahmed Mazhar Nakechbandi este președintele "Centrului Cultural Islamic Semiluna" din București, calitate în care a dezvoltat programe și activităti pentru comunitatea musulmană, având ca parteneri, printre alții
Ahmed Mazhar Nakechbandi () [Corola-website/Science/330911_a_332240]