440 matches
-
caracterizare compactă [block characterization]. O descriere (relativ) completă (din punct de vedere fizic și psihic) a unui PERSONAJ la una din primele sale apariții, prezentarea, printr-o singură intervenție, a TRĂSĂTURILOR unui personaj. ¶Souvage 1965. Vezi și CARACTERIZARE. careu semiotic [semiotic square]. Reprezentarea vizuală a articulării logice a oricărei categorii semantice sau, cu alte cuvinte, reprezentarea vizuală a MODELULUI CONSTITUTIV care descrie structura elementară a semnificării. În modelul greimasian, dată fiind o unitate de sens s1 (de ex., bogat), ea are
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de sens s1 (de ex., bogat), ea are semnificație în funcție de relațiile cu contradictoriul său 1 (non-bogat), contrariul său s2 (sărac) și contradictoriul lui s2 (2, non-sărac): ¶După Greimas, cursul (semantic) al unei narațiuni ar corespunde mișcării de-a lungul careului semiotic: narațiunea se desfășoară în funcție de operațiuni (transformări) care duc de la o unitate dată la contrariul (sau contradictoriul) său. De exemplu, succesiunea "Ion era plin de viață. Într-o bună zi s-a îmbolnăvit rău și a căzut într-o asemenea comă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de acțiuni direcționate spre un rezultat opus rezultatului avut în vedere de acțiunile INTRIGII (principale): se poate spune că acțiunile și scopurile ANTAGONISTULUI formează o contraintrigă. ¶Souvage 1965. conținut [content]. După Hjelmslev, unul din cele două planuri ale oricărui sistem semiotic: "ce"-ul care este semnificat, în contradicție cu "cum"-ul care este semnificant. Ca și planul EXPRESIEI, planul conținutului are o FORMĂ și o SUBSTANȚĂ. Cînd se folosește în legătură cu narațiunea, conținutul este echivalent cu povestea (în opoziție cu DISCURSUL). ¶Chatman
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
întîrziată: informațiile ce țin de expozițiune sînt furnizate după ce a demarat acțiunea. ¶Brooks, Warren 1959; Freytag 1894; Sternberg 1974, 1978; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și PIRAMIDA LUI FREYTAG. expresie [expression]. După Hjelmslev, unul din cele două planuri ale oricărui sistem semiotic: "modul" în care se semnifică ceva prin opoziție cu "ce"-ul care este semnificat. Ca și planul CONȚINUTULUI, planul expresiei are o FORMĂ și o SUBSTANȚĂ. Cînd se folosește în legătură cu narațiunea, se poate spune că expresia este echivalentă cu DISCURSUL
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ioana este focalizatorul. ¶Bal 1977, 1983, 1985; Lanser 1981; Martin 1986; Vitoux 1982. Vezi și CONȘTIINȚĂ CENTRALĂ, PERSONAJ CENTRAL, FOCALIZAT. formă [form]. După Hjelmsev și în opoziție cu SUBSTANȚA, sistemul relațional care determină unitățile celor două planuri ale unui sistem semiotic (planul EXPRESIEI și planul CONȚINUTULUI). În cazul narațiunii, se poate spune că forma conținutului este echivalentă componentelor ISTORIEI (existente și evenimente) și conexiunilor acestora; iar forma expresiei, constituenților (ASERȚIUNI NARATIVE) care prezintă povestirea și, mai exact, determină ORDINEA prezentării, VITEZA
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b. model constitutiv [constitutive model / constitutional model]. Modelul greimasian care descrie structura elementară a semnificării, modelul care explică articulațiile de bază ale înțelesului într-un microunivers semantic. Este reprezentat vizual de CAREUL SEMIOTIC. ¶Greimas 1970 [1975], 1983b; Greimas, Courtés 1982. modificare [alteration]. O schimbare izolată în FOCALIZARE; o încălcare vremelnică a codului de focalizare ce guvernează narațiunea. Întîlnim două tipuri de modificare: dătătoare de mai multă informație (PARALEPSA), sau dătătoare de mai puțină
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. Vezi și MODEL ACTANȚIAL, ROL ACTANȚIAL, ANTISUBIECT, AUXILIANT, SCHEMĂ NARATIVĂ, PARCURS NARATIV. substanță [substance]. În concepția lui Hjelmslev: în opoziție cu FORMA, realitatea (materială sau semantică) constituită din cele două planuri ale unui sistem semiotic (planul EXPRESIEI și planul CONȚINUTULUI). În cazul narațiunii, se poate spune că substanța expresiei este echivalentă cu mediile de MANIFESTARE narativă (limbă, film etc.), iar substanța conținutului este echivalentă cu setul de entități și evenimente care pot fi reprezentate de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pune în valoare detenta speculativă, izbutind să sesizeze exemplaritatea ideologico-semiotică a tipului de discurs cultural numit în mod curent poezie agitatorică. Identificând aspectul de religie politică al literaturii agitatorice și izvoarele mitice care o nutresc, criticul atrage atenția asupra jocului semiotic complex (replieri, eschive cu consecințe stilistice) în care existența acestui tip alienat de expresie angajează, vrând-nevrând, literatura care se luptă să rămână normală. După ce dăduse o poetică și o fenomenologie a producției poetice contemporane, criticul publică o sistematică a poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
meaning / 45 1.7. Social meaning / 50 1.8. Cultural meaning / 57 1.9. Artistic meaning / 60 1.10. Educational meaning / 64 1.11. Semitic meaning / 69 Chapter 2. Semiotical aplications / 75 2.1. Didactic semiotics / 75 2.2. The semiotic analysis of didactic speech / 77 Chapter 3. Valorisation of gestures in didactic communication / 91 3.1. The relational dimension / 91 3.2. The role of gestures. Functions and dysfunctions / 96 3.3. The typology of gestures in didactic communication / 101
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
precis și gestul imprecis), după partea corpului care se implică (gestul-cap, umeri, trunchi, brațe, mâini, picioare). Interferența dintre structurile lucrării este asigurată de perspectiva semiotică asupra discursului didactic și a situațiilor de comunicare, a semiozei didactice. Din punct de vedere semiotic, scrie autoarea, discursul didactic reprezintă un set de semne citite contextual. Un gest-semn al profesorului își declină semnificația prin intrarea lui într-o rețea de semne anterioare sau coprezente. Legăturile sintactice constituie premise ale descifrării sensurilor, iar semioza didactică desemnează
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
real, constituindu-se drept cadru de generare și implicit de finalizare a unei situații semiotice. Continuator al tradiției peirceine, filosoful american Charles Morris denumește o altă triadă care a contribuit la dezvoltarea semioticii: ,,sintaxă (studiul relațiilor dintre semnele unui sistem semiotic), semantică (studiul relațiilor dintre semne și obiectele pe care le desemnează) și pragmatică (studiul relațiilor dintre semne și cei care le interpretează)86. Centrându-ne pe dimensiunile semnului precizate de Charles Morris, putem exemplifica accepțiunea semiotică a gestului prin: 1
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
semioza unui program gestual ca fiind ,,relația între o secvență de figuri gestuale luate ca semnificant și proiectul gestual considerat ca semnificat". Importanța cercetării naturii semiozei gestualității este subliniată de lingvistul lituanian: ,, Dacă nu ne punem de la început problema statutului semiotic specific gestualității, riscăm să nu operăm decât transpuneri de modele metodologice modele pe care ni le oferă, de exemplu, teoria comunicării și nu vom ajunge decât la constatarea negativă a nonadecvării lor"136. Semioza comunicării gestuale presupune trei perspective analitice
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
V. Dem Zamfirescu, Editura Trei, București (Krieg und Frieden aus der Sicht der Verhaltensforschung, Piper, München), 1984/1995. Ekman, Paul, Friesen, Wallace V., The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins, usage, and coding. Semiotica: Journal of the International Association for Semiotic Studies, vol. 1, pp. 49-48, 1969. Enăchescu, Constantin, Fenomenologia trupului. Locul și semnificația Trupului carnal în psihologia persoanei, Editura Paideia, București, 2005. Fiedler, Klaus, Social Communication, Psychology Press., New York, 2007. Florea, Vasile, Goya, Editura Meridiane, București, 1968. Goffman, Erving, Viața
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
present day with the intention of highlighting the dynamics of gesture over time, emphasizing different meanings and significances. To interpret gesture as complexly as possible, I have presented a wide range of definitions (biological, ethological psychological, social, cultural, artistic, educational, semiotic), each with its own interpretation grid. The analysis of gesture under various perspectives aims at an inclusive definition: the semiosis of gestural communication, which includes: the innate gesture, the acquired gesture, the personalized gesture, the universal and cultural gesture, the
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
The analysis of gesture under various perspectives aims at an inclusive definition: the semiosis of gestural communication, which includes: the innate gesture, the acquired gesture, the personalized gesture, the universal and cultural gesture, the aesthetic, educational or contextual gesture. The "semiotic situation" (of signification) and the "gestural communication situation" (transfer of the significant content) build the semiosis of communicative gestures. I have considered the process of didactic communication as a signifying structure of linguistic and non-linguistic signs as being a didactic
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
the pupils. In this chapter I have emphasized an evaluation of performance in didactic communication carried out by students in terms of the resonance / impact of the educational relation (a pragmatic dimension); also, I have presented several models of a semiotic analysis of teachers' discourse that reveal both the internal structure and its performance mechanisms. Valuing gestures in didactic communication is illustrated in chapter 3 by exemplifying their functions: gestures accompany, complement, stress, substitute and regulate verbal communication; gestures capture pupils
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
didactic communication, that includes curricular elements that can be introduced in the initial or continuous training programs for teachers, but also in the training sessions conducted in social welfare institutions, public administration, mobile telephony, NGOs, etc. The capitalization of the semiotic analysis of gestures in didactic communication has an important role in the optimization of the educational practice through gestural communication competence training that facilitates building an authentic, sustainable, empathetic and constructive relationship between teachers and pupils. Using gestures deserves a
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
in didactic communication has an important role in the optimization of the educational practice through gestural communication competence training that facilitates building an authentic, sustainable, empathetic and constructive relationship between teachers and pupils. Using gestures deserves a special analysis, the semiotic one, because too few teachers reflect on the meaning of these signs / gestures, although they attend daily to this show, without being aware of their value. Through self-assessment and continuous training, the gestural communication skill can be learned, cultivated and
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de R.E. Nistor, Editura Tehnică, București, 1999. 118 Peter A. Andersen, op. cit., 2004/2007, p. 86. 119 Paul Ekman, Wallace V. Friesen, "The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins, usage, and coding" în Semiotica: Journal of the International Association for Semiotic Studies, vol. 1, 1969, p. 82. 120 Janet Beavin Bavelas, apud Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, op. cit., 2004, p. 137. 121 Janet Beavin Bavelas (1994), apud Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, op. cit., 2004, p. 137. 122 Paul Ekman
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
extraordinară de a „citi” interpretul (direct și indirect), ceea ce-i conferea un avantaj major În adaptarea enunțului la așteptările acestuia, În manevrarea raporturilor dintre aserțiune, presupoziție și implicație În funcție de nivelul lor de pertinență pentru interpret. 2.2. Co(n)textul semiotic Dacă noțiunea de text are mai multe sensuri, atunci același lucru ar trebui să fie valabil și pentru cea de co-text. Textul, privit ca entitate pur lingvistică, atrage după sine natura eminamente lingvistică a elementelor co-textuale. Întrebarea este cum privim
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a elementelor co-textuale. Întrebarea este cum privim co-textul În situația În care utilizăm noțiunea de text din perspectivă semiotică: un text format din alte semne decît cele lingvistice <footnote id = "30" > Iată câteva opinii În favoarea considerării textului ca un fapt semiotic: 1) Hjelmslev: textul este definit ca fiind o Înlănțuire de semne, sau un proces semiotic (Apud Johansen, J.D., Larsen, S.E. 2002, p. 111) 2) Johansen și Larsen: Semnul este o entitate virtuală și sistematică, În timp ce textul este „uzul semnului la
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
text din perspectivă semiotică: un text format din alte semne decît cele lingvistice <footnote id = "30" > Iată câteva opinii În favoarea considerării textului ca un fapt semiotic: 1) Hjelmslev: textul este definit ca fiind o Înlănțuire de semne, sau un proces semiotic (Apud Johansen, J.D., Larsen, S.E. 2002, p. 111) 2) Johansen și Larsen: Semnul este o entitate virtuală și sistematică, În timp ce textul este „uzul semnului la un moment dat” (Johansen, J.D., Larson, S.E. 2002, p. 118), În scopul comunicării. Argumentele lor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
din gospodăria lui Moromete, printre alte lucruri, cel mai important obiect din curtea unui Țăran din Siliștea Gumești, căruța Căruța! Trage-o afară și la primărie cu ea. Înțelege Moromete, În sfârșit, ce joc joacă cei doi? Nici vorbă. Textul semiotic ce se produce În fața sa nu are, nici pe departe, semnificația pe care și-ar fi dorit-o agentul, adică aceea că, din acel moment, el, Moromete, nu va mai avea căruță În gospodărie, va sărăci și mai mult și
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
un om În poziție verticală, pe marginea șoselei se așteaptă ca, după ce autovehiculul s-a apropiat la oarecare distanță de el, să ridice o mână și să indice cu degetul opozabil direcția de mers a autovehiculului. Cum explicăm acest fapt semiotic? Jocul de limbaj al lui Wittgenstein nu ne ajută deoarece el este restrâns la acele interacțiuni umane În care este folosit limbajul verbal. O soluție ar fi folosirea teoriei lui Ogden și Richards, explicată pe larg În celebra lucrare The
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
New York, Routledge Charaudeau, P., Maingueneau, D. (2002): Dictionnaire d’analyse du discourse, Paris, Éditions du Seuil. Clair, N., St, R. (1980): The Social and Psycholgical Contexts of Language, New Jersey, Lawrence Erlbaum Associates, Publishers. Clarke, D.S., jr. (1990): Sources of Semiotic. Reading with Commentary from Antiquity to the Present, Southern Illinois University Cornea, P. (2006): Interpretare și raționalitate, Iași, POLIROM. Croce, B. (1971): Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistică generală. Teorie și istorie, traducere Dumitru Trancă, București, Ed. Univers
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]