443 matches
-
avem despre forma enunțului nostru, adică despre un gen precis al vorbirii, ne ghidează în procesul discursiv. (Bahtin 1984: 288, în traducerea în franceză revăzută de autor) Introducerea noțiunii de gen, alături de limbă, se deschide spre o sinteză dialectică a "semioticului" (sistemul limbii) și a "semanticului" (discursul): Formele limbii și formele tip de enunț, adică genurile vorbirii, întră în experiența și în conștiința noastră simultan, fără ca strînsa lor corelație să se rupă. (Bahtin 1984: 285) Rolul determinant al genurilor este un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
poți spune o frază, nu poți s-o faci să acceadă la o existență fără să fie folosit și un spațiu colateral. Un enunț are întotdeauna margini populate cu alte enunțuri. (1999: 120) Această observație dovedește că articularea benvenistiană a "semioticului" (ordinea sistemului care permite producerea frazelor gramaticale) și a "semanticului" (enunțarea care permite producerea enunțurilor) nu este suficientă. Enunțurile trebuie puse în raport cu un "cîmp adiacent", un "spațiu colateral" populat cu alte enunțuri articulate în (inter)discurs. Spre deosebire de Benveniste, Foucault pune
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
frazelor gramaticale) și a "semanticului" (enunțarea care permite producerea enunțurilor) nu este suficientă. Enunțurile trebuie puse în raport cu un "cîmp adiacent", un "spațiu colateral" populat cu alte enunțuri articulate în (inter)discurs. Spre deosebire de Benveniste, Foucault pune accent pe faptul că limba ("semioticul") singură nu este suficientă pentru a produce enunțuri: Nici aceeași sintaxă, nici același vocabular, nu sînt folosite într-un text scris și într-o conversație, într-un jurnal și într-o carte, într-o scrisoare sau pe un afiș; ba
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
comunice atât în opere artistice cât și în purtătorul de cuvânt care îl comunică pe un alt individ, sau în dialog. 2.15. Funcționarea ternară a culturii Jean Caune propune un model de funcționare a sistemului cultural diferit de modelul semiotic, bazat pe logica binară, și anume modelul ternar, construit pe metafora expresiei, care stabilește o permutare circulară între trei termeni: manifestarea, expresia (ca fapt care poate fi perceput) individul (care produce și/sau trăiește această manifestare) cadrul cultural și social
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
meaning / 45 1.7. Social meaning / 50 1.8. Cultural meaning / 57 1.9. Artistic meaning / 60 1.10. Educational meaning / 64 1.11. Semitic meaning / 69 Chapter 2. Semiotical aplications / 75 2.1. Didactic semiotics / 75 2.2. The semiotic analysis of didactic speech / 77 Chapter 3. Valorisation of gestures in didactic communication / 91 3.1. The relational dimension / 91 3.2. The role of gestures. Functions and dysfunctions / 96 3.3. The typology of gestures in didactic communication / 101
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
precis și gestul imprecis), după partea corpului care se implică (gestul-cap, umeri, trunchi, brațe, mâini, picioare). Interferența dintre structurile lucrării este asigurată de perspectiva semiotică asupra discursului didactic și a situațiilor de comunicare, a semiozei didactice. Din punct de vedere semiotic, scrie autoarea, discursul didactic reprezintă un set de semne citite contextual. Un gest-semn al profesorului își declină semnificația prin intrarea lui într-o rețea de semne anterioare sau coprezente. Legăturile sintactice constituie premise ale descifrării sensurilor, iar semioza didactică desemnează
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
real, constituindu-se drept cadru de generare și implicit de finalizare a unei situații semiotice. Continuator al tradiției peirceine, filosoful american Charles Morris denumește o altă triadă care a contribuit la dezvoltarea semioticii: ,,sintaxă (studiul relațiilor dintre semnele unui sistem semiotic), semantică (studiul relațiilor dintre semne și obiectele pe care le desemnează) și pragmatică (studiul relațiilor dintre semne și cei care le interpretează)86. Centrându-ne pe dimensiunile semnului precizate de Charles Morris, putem exemplifica accepțiunea semiotică a gestului prin: 1
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
semioza unui program gestual ca fiind ,,relația între o secvență de figuri gestuale luate ca semnificant și proiectul gestual considerat ca semnificat". Importanța cercetării naturii semiozei gestualității este subliniată de lingvistul lituanian: ,, Dacă nu ne punem de la început problema statutului semiotic specific gestualității, riscăm să nu operăm decât transpuneri de modele metodologice modele pe care ni le oferă, de exemplu, teoria comunicării și nu vom ajunge decât la constatarea negativă a nonadecvării lor"136. Semioza comunicării gestuale presupune trei perspective analitice
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
V. Dem Zamfirescu, Editura Trei, București (Krieg und Frieden aus der Sicht der Verhaltensforschung, Piper, München), 1984/1995. Ekman, Paul, Friesen, Wallace V., The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins, usage, and coding. Semiotica: Journal of the International Association for Semiotic Studies, vol. 1, pp. 49-48, 1969. Enăchescu, Constantin, Fenomenologia trupului. Locul și semnificația Trupului carnal în psihologia persoanei, Editura Paideia, București, 2005. Fiedler, Klaus, Social Communication, Psychology Press., New York, 2007. Florea, Vasile, Goya, Editura Meridiane, București, 1968. Goffman, Erving, Viața
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
present day with the intention of highlighting the dynamics of gesture over time, emphasizing different meanings and significances. To interpret gesture as complexly as possible, I have presented a wide range of definitions (biological, ethological psychological, social, cultural, artistic, educational, semiotic), each with its own interpretation grid. The analysis of gesture under various perspectives aims at an inclusive definition: the semiosis of gestural communication, which includes: the innate gesture, the acquired gesture, the personalized gesture, the universal and cultural gesture, the
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
The analysis of gesture under various perspectives aims at an inclusive definition: the semiosis of gestural communication, which includes: the innate gesture, the acquired gesture, the personalized gesture, the universal and cultural gesture, the aesthetic, educational or contextual gesture. The "semiotic situation" (of signification) and the "gestural communication situation" (transfer of the significant content) build the semiosis of communicative gestures. I have considered the process of didactic communication as a signifying structure of linguistic and non-linguistic signs as being a didactic
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
the pupils. In this chapter I have emphasized an evaluation of performance in didactic communication carried out by students in terms of the resonance / impact of the educational relation (a pragmatic dimension); also, I have presented several models of a semiotic analysis of teachers' discourse that reveal both the internal structure and its performance mechanisms. Valuing gestures in didactic communication is illustrated in chapter 3 by exemplifying their functions: gestures accompany, complement, stress, substitute and regulate verbal communication; gestures capture pupils
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
didactic communication, that includes curricular elements that can be introduced in the initial or continuous training programs for teachers, but also in the training sessions conducted in social welfare institutions, public administration, mobile telephony, NGOs, etc. The capitalization of the semiotic analysis of gestures in didactic communication has an important role in the optimization of the educational practice through gestural communication competence training that facilitates building an authentic, sustainable, empathetic and constructive relationship between teachers and pupils. Using gestures deserves a
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
in didactic communication has an important role in the optimization of the educational practice through gestural communication competence training that facilitates building an authentic, sustainable, empathetic and constructive relationship between teachers and pupils. Using gestures deserves a special analysis, the semiotic one, because too few teachers reflect on the meaning of these signs / gestures, although they attend daily to this show, without being aware of their value. Through self-assessment and continuous training, the gestural communication skill can be learned, cultivated and
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de R.E. Nistor, Editura Tehnică, București, 1999. 118 Peter A. Andersen, op. cit., 2004/2007, p. 86. 119 Paul Ekman, Wallace V. Friesen, "The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins, usage, and coding" în Semiotica: Journal of the International Association for Semiotic Studies, vol. 1, 1969, p. 82. 120 Janet Beavin Bavelas, apud Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, op. cit., 2004, p. 137. 121 Janet Beavin Bavelas (1994), apud Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, op. cit., 2004, p. 137. 122 Paul Ekman
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
serii de teorii critice, de la critica semiotică la cea estetică ori de la critica psihanalitică la cea marxistă ori de la critica feministă la cea postcolonialistă. Unii critici pot, însă, combina diferite tipuri de metode interpretative, de la criticile marxiste ori psihanalitice orientate semiotic, la criticile care combină perspectivele marxiste cu cele psihanalitice ori cu cele feministe, ori perspectivele feministe cu cele semiotice, chiar dacă demersul criticului poate fi relativ, prin apartenența sa la un anumit grup, adeziunea la anumite teorii și asocierea cu anumite
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
schimb. Intervențiile realizate de Graham în diferite reviste surprind atitudinea sa față de materialitatea artei. Astfel, în Other Observations (scris în 1969)173, propus ca un comentariu asupra studiului său anterior Schema (din 1966), Graham pune în discuție caracterul de semnificant semiotic al oricărei pagini scrise vis-à-vis de care conceptul de "materialitate" se referă la limbajul întrebuințat ca material "imaterial" (de felul unui eter mediumistic), sistemul de informație (in-formația) aflându-se la jumătatea distanței dintre material și concept, fără a fi niciunul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
last century, characterized by its critical and interdisciplinary position. Considered as an extension of cultural studies, in the analysis and evaluation of the visual culture expressions, visual studies are investigating the social role of the images from the perspective of semiotic, psychoanalytic, post-marxist, feminist and post-colonial critical theories. Complementary to these researches, this book proposes a new interpretation of visual studies, rather from the perspective of a critical practice of art theories and visual arts, than from the perspective of the
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Toate aceste coordonate ale comunicării sunt reflectate, în maniere diferite, nuanțate, de perspectivele oferite de literatura de specialitate asupra modelelor comunicării și ale analizei acesteia modelul tehnicist, modelul psihosociologic, modelul informațional, modelul organizațional, modelul sociolingvistic, modelul pedagogic, modelul cibernetic, modelul semiotic, modelul pragmatic, modelul sociologic modele interacționiste și modele liniare etc. (Enăchescu, 2008, pp. 6-9; Popescu, 2007, pp. 9-11; Sălăvăstru, 2004, pp. 175-182; Abric, 2002, p. 13; Ezechil, 2002, pp. 13-40; Lohisse, 2002; Puiu, 2001, pp. 49-53 etc.). I.1.2
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
dintre cele mai frapante laturi ale intertextualității pare a fi ocolita de cercetători din motive greu de înțeles. Dacă prin text înțelegem o informație într-un mod determinat o teorie a ecranizării devine indispensabilă în cercetarea limbajului filmic că sistem semiotic. Predarea unui curs opțional la clasa a VIII-a ce are drept scop popularizarea creațiilor literare celebre, recurgând la o artă ajutătoare literaturii, cea cinematografică ne-a determinat să ne punem întrebarea de ce îi atrage mai mult pe elevi ideea
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
practic până acum, ci și pentru înțelegerea tuturor obiectelor posibile de o anumită natură.” Structura operei filmice își are punctul de plecare în morfologia operei literare. Deși codul filmic poate să fie net schimbat de viziunea regizorala, receptorul recunoaște codul semiotic al operei literare inițiale. Opera literară ecranizata și cea filmica rezultată din ecranizare, considerate separat în textul lor se oferă viziuni diacronice. Ca și structura filmul rezultat din ecranizare conserva determinanta socială, desemnată de un discurs mai vechi-textul literar. Trecerea
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
capătă forma unui sistem omogen de transformări, căruia îi corespunde un sistem echivalent de categorii, apt să descrie întregul teritoriu al fenomenului luat în discuție. Opera filmica rezultată din ecranizarea literaturii prezintă deopotrivă deosebiri și similarități. filmul prezintă urmele codului semiotic al operei literare după care a fost ecranizat în sensul păstrării unor parametri semantici similari, după care decodorul poate recunoaște opera ce a fost transmutata în limbaj cinematografic; spre deosebire de operă literară, filmul dispune de productibilitate proprie limbajului cinematografic și prezintă
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
a operei filmice; e. reconfigurarea narațiunii; f. afirmarea unei noi viziuni auctoriale asupra lumii; g. remodelarea stilistica. Dacă avem în vedere că fenomenul de ecranizare nu este o traducere dintr-o limba naturală în alta, ci transmutare dintr-un sistem semiotic în altul, putem trage concluzia că factorii selectivi ai operelor literare nu operează într-un câmp literar amorf nediferențiat, ci într-o realitate culturală determinată cu care realitatea socială citită de ecranizator se află într-un anumit raport de similaritate
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
semiotica propune investigarea universului din perspectiva semnului și a relațiilor pe care le întreține acesta cu alte categorii de semne. Integrând studiul semnului fenomenului comunicativ, Charles Morris întreprinde o reevaluare a coordonatelor cercetării, prin deschiderile pe care le oferă demersul semiotic. Cercetarea limbajului politic cunoaște, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, două direcții principale de dezvoltare: prima vizează analiza de conținut, împletită cu investigații lexicometrice, constând în procesarea discursurilor politice cu ajutorul instrumentelor informatice; cea de-
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acțiunilor sale. În calitate de mijloc de obținere/ legitimare a puterii politice, limbajul politic poartă amprenta funcțiilor pe care le îndeplinește în cadrul comunicării politice și a condițiilor concrete de generare. Aflat la incidența a trei discipline subsumate (sintaxă, semantică și pragmatică), demersul semiotic urmărește: descrierea parametrilor sintactici ai limbajului politic și a mecanismelor de realizare a coeziunii sintactice; analiza fenomenelor de semie/ polisemie, a dimensiunii intensionale, respectiv extensionale a semanticii acestui tip de limbaj; identificarea principalelor clase și relații semantice cultivate în comunicarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]