811 matches
-
tradus, în perioada de exil, primele patru tomuri din jurnalul lui Joseph Delaporte (Le Voyageur français). Utilizând textul original în paralel cu cele două ediții transpuse în rusește după 1778, banul ar fi redat din cartea abatelui francez până în pragul senectuții (în spațiul românesc volumele pătrund și circulă, se pare, curând după 1790, dovadă copiile manuscrise comandate în Moldova și Valahia). În prima jumătate a veacului trecut, traducerea (în copie moldovenească) trezește interesul lui N. Iorga, prin străduința căruia tomul întâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
atât temperamentul, cât și convingerile politice. Nici ulterior nu corespondează cu el, dar după moartea sa prematură găsește timp să-i consoleze, cu generozitate, soția, trimițându-i scrisori, cărți, copleșind-o, cavalerește, cu mici atenții. În scrisorile acestea, adresate, la senectute, femeilor, Sîrbu se dovedește, cum constată cu surprindere Viorica Guy Marica, un adevărat "anti-Gary"9, ușor sentimental, curtenitor, patern-protector. Și iată cum teribilul "Don Juan proletar și provincial" din tinerețe trăiește la bătrânețe fascinația unei iubiri curate, sublimate în spirit
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
începu să se lumineze. Soarele se suise la vreo două sulițe pe cer. Dimineața era călduță... dar tristă și puțin apăsătoare. În Grădină, la ora aceea aproape pustie, era o liniște ca de cimitir... Doar câțiva bărbați, cam la vârsta senectuții, să i numeri pe degetele de la o singură mână, în picioare sub „Teiul lui Eminescu”, stăteau abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călătorit... Erau... foști elevi, ai fostului Seminar „Veniamin Costache” din Iași
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Măi băieți, măi!.. Cum v-ați dat cu bătrânețea, măi..!”. Privindu-i, simțeai că o dragoste imensă te cuprinde, așa... venindu-ți să-i iei în brațe, și să-i dezmierzi... să-i dezmierzi, pe acei copii... mari, la vârsta senectuții. Preț... de un ceas, ne-am povestit mai mult din priviri... și cu gândul... decât cu vorbe. Așa poate cinsteam mai cum se cuvine trecutul... Tăcând. Poate, am fi spus mult mai multe, acolo sub „Tei”, dar, vorbele-s prea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai țin în viață” Da, măi băieți, așa e... frumusețea și iubirea ne mai țin în viață.. Ce ne-am face fără ele ?!.. întări alt coleg. La toți ni se mai descrețiră frunțile. Îi priveam pe acei copii... la anii senectuții, cu atâta drag, și îi iubeam atât de mult, pentru frumusețea și curățenia lor sufletească... Păcat.. că n-am fost mai mulți.. Păcat !.. murmură cineva cu amărăciune în glas. În ureche simții din nou, răsuflarea grea a lui Cazacu... „Măi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
melancolie difuză, epigonic romantică, punctată când și când de clamări în pustiu. O Efemeridă care încheie placheta vorbește despre inutilitate și gol lăuntric în curgerea implacabilă a timpului. Imaginea ultimă nu se compune la P. dintr-o poezie interiorizată a senectuții, ci dintr-o accentuare a adecvării la conjunctural. Discobolul (1972), Poema română (1980), Maieutica luminii (1985), Drumul luminilor (1987) conțin texte encomiastice folosind o anume îndemânare a punerii în scenă și deturnând unele concepte estetice pentru a da oarece lustru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
grase“. Moși și babe Ne place sau nu, moși și babe găsim numai în partea noastră de lume. Încolo, spre vest, vedem doar domni și doamne în etate, domni și doamne de vârsta a treia, persoane respectabile, cetățeni ajunși la senectute... Un moș de la noi îi cere unei farmaciste buline. Farmacista vrea să vadă rețeta, dar moșul fie că n-aude, fie că se preface că-i surd. Ridică vocea, de parcă femeia e tare de ureche: „Buline, buline de piept“. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
deceniile de viață care au trecut în cadrul Facultății de Biologie. Fiecare individ uman în evoluția și devenirea sa repetă cadrul legilor biologice impuse, de la valoroasa și misterioasa celulă ou la lumina vieții, trecând prin perioadele ireversibile: copilărie, adolescență, tinerețe, maturitate, senectute. Dar câtă deosebire în conținutul profesional, intelectual, moral și comportamental al etapelor și mai ales la bilanțul maturității indivizilor umani! Este cazul special al profesorului emerit Mustață Gheorghe a cărui activitate intelectuală, ca urmare a influenței și interacțiunii holismului factorilor
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
un fin observator și analist al fenomenelor sociale. Capacitatea sa de înțelegere și de interpretare a fenomenelor sociale și politice, de analiză și de anticipare a unor evenimente, a fost pe măsura geniului său. Membru activ al Academiei Române, la vârsta senectuții, cunoscând până la elemente de mare subtilitate unele practici politice și sociale, care erau în mare vogă la marile curți ale Europei și aiurea în lume, care și astăzi sunt la fel de prețuite și de aplicate, a simțit nevoia să prezinte membrilor
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
învățământului (însușirii treptate a cunoștințelor teoretice și deprinderilor practice; abordării multilaterale a cunoașterii, nelimitarea la un singur domeniu). Nu corespundea nici vederilor tatălui său, regele Carol al II-lea. Ea a generat, însă, în mintea tânărului Mihai, ideea - păstrată până la senectute - că tatăl său nu aprecia pasiunea lui pentru automobile. Această impresie subiectivă a fost alimentată, probabil, și de „morala”, pe care tatăl o făcea tânărului Mihai, după aventurile automobilistice care îi puneau în pericol viața, după opinia tatălui, nu și
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mai exista, existau doar împreună: realitatea trăită și cea pe care o trăia. În somn se visa zburând cu avionul doar câteva rotocoale deasupra aerodromului, apoi deschidea ochii mari. Se săturase parcă de atâtea zboruri nocturne, vroia altceva. Acum, la senectute, se plictisea de avion, se înfricoșa de el. Doar albastru imaculat al cerului, soarele arzător de deasupra norilor, verdele străveziu al câmpiilor și sclipirile argintii ale râurilor șerpuitoare, ce răzbeau până sus, îi temperau răzvrătirea. Atunci silueta avionului se estompa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și vibrează satisfăcut că se află în mijlocul copiilor săi, iar chipul i se luminează la strălucirea de pe fețele și din ochii acestora. Concomitent, bătrânul dascăl trăiește tristețea unei realități dureroase pentru el. Vârsta foștilor săi elevi îi dezvăluie incontestabil dimensiunea senectuții sale. Stau mărturie ridurile adânci de pe obraz, ochii stinși cu albastrul lor decolorat, părul argintiu, trupul împuținat cu spatele adus sub povara toamnelor pe care le poartă, mișcările mai lente și mersul încetinit. Este ceea ce a mai rămas din vioiciunea
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe deplin justificată. Rămânând în aria exemplului prezentat, am aflat mai târziu că adolescentul de atunci, aspirant la titlul de învățător, a dobândit ulterior calificare de profesor și conduce o școală generală din Iași... O colegă dăscăliță, ajunsă la vârsta senectuții, evoca nostalgic cu ochii scăldați în lacrimile amintirilor un fapt aparent banal dar semnificativ pentru întregirea temei abordate. La începuturile studenției, povestește ea, în vremurile bogate în lipsuri și neajunsuri, bunicul ei, trăitor pe meleagurile unde strălucesc spiritele lui Irimescu
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
toate îi apar acum lui Dumitru Dascălu ca niște dificultăți inerente pentru acele timpuri, care l-au îndârjit, i au sporit puterea voinței, l-au călit pentru marile bătălii cu obstacolele vieții și ale activității profesionale. Acum, în prag de senectute, o întrebare îi stăruie în minte: dacă în adolescență s-ar fi bucurat de condițiile bune și foarte bune, pe care le au elevii interni de astăzi, personalitatea lui ar fi dobândit, oare, o altă alcătuire? Este întrebarea la care
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
apar așa cum au fost toate odinioară. Pe locul unde s-a aflat casa părintească și în care am crescut cei nouă copii se află acum doar o cumnată a mea, o femeie vrednică și primitoare, ajunsă și ea la vârsta senectuții. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce se va alege din frumoasa ei gospodărie după... Probabil că moștenitorii o vor vinde. Dar ce se va întâmpla cu amintirile mele? Vor fi vândute și ele? Le voi mai putea întâlni? Și
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Dascălu nu-i vine să creadă că el este umbra tânărului zvelt, puternic și grațios de altădată, care sărea în ajutorul persoanelor vârstnice sau suferinde, că a ajuns o ruină. Cu greu îl ajută memoria să reconstituie drumul parcurs până la senectute. Parcă mai ieri sărea sprinten în și din mijloacele de transport, dădea politicos întâietate persoanelor împovărate de ani și le ajuta, după caz. Doamnelor și domnișoarelor le adresa invitația să urce înaintea lui, gest pentru care era răsplătit cu un
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
90 de ani la concluzia că pentru a face pictură nu-ți trebuie decât un alb, un negru și un roșu pe paletă, că de acolo poți scoate tot ce ai nevoie e un exemplu. A.V. Da, probabil că senectutea, dacă nu mai asigură vioiciunea degetelor, în schimb asigură înțelepciunea creației interpretative. Dumneavoastră sunteți într-o relație profundă cu muzica, îmi vine în gând exemplul lui George Enescu. Există o serie de înregistrări pe care le-a realizat ca violonist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
important pentru lectura dialogurilor, întrucât lui îi revine acum, simbolic, intuirea nemediată a adevărului și neputința enunțării falsului din Câmpia Adevărului, spațiu cu o importanță reală în simbolismul religios arhaic și simultan important în construcția ontologiei platoniciene din dialogurile de senectute, mai ales pentru reforma ontologiei parmenidiene propuse de Platon în Sofistul. Să luăm aceste elemente pe rând. Nu am dori neapărat să sugerăm în rândurile care urmează o hermeneutică a unui sens încifrat de Platon în dialogul Hippias minor, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon (și anume, cuplul simbolic al lui Ahile și Ulise nu este grila hermeneutică a dezvăluirii unei pretinse unități totale a dialogului), dar nici nu credem că lectura încrucișată a temelor de tinerețe cu temele Republicii sau cu dialogurile de senectute, dacă aceste teme țin de domenii filosofice diferite (cum sunt, de pildă, politica și inventarea științei logicii și a negației) ar fi inutilă în pătrunderea unora dintre sensurile importante ale textului lui Platon. Pe scurt, nu credem că problema din
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
carte), În pofida trecutului legionar și a povestirilor sale emoționante, nu m-a Învățat să fiu naționalist. Dimpotrivă, aborda această problemă cu multă cumpătare. Și nu cred că de vină a fost reeducarea sa În lagărele comuniste, ci Înțelepciunea și seninătatea senectuții. Când a aflat că am o legătură serioasă cu o „unguroaică” (spre indignarea și consternarea mamei), bunicul Traian a Îndemnat-o pe fiica sa la moderație și i-a reamintit exemplul acelor Înaintași ai săi, din neamul Bărbuleștilor, care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
istoriografică Înainte de 1989 au reușit să se elibereze de atracția morbidă față de un trecut care nu merita un asemenea atașament (un trecut la valorile căruia unii nu au aderat niciodată, cu convingere). Academicianul Alexandru Zub, de exemplu, aflat la vârsta senectuții, este un promotor al Înnoirii istoriografice, cot la cot cu tânăra generație. La fel a fost cazul regretatului profesor clujean Pompiliu Teodor. Alții, În schimb, mult mai tineri, nu au reușit această performanță. Competența profesională este un alt factor de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vedere temporal, nu neapărat Într-o tinerețe fără sfârșit, cât Într-un infantilism generalizat. Suntem cu toții niște copii răsfățați și cam iresponsabili, care, indiferent de vârstă, ne comportăm la fel ca foștii hipioți ai generației flower-power, ajunși acum la vârsta senectuții. Beatleșii, Phoenicșii sau Cristi Minculescu, chiar dacă au Încărunțit și au făcut burtă sau chelie, au rămas aceiași tineri furioși, for ever in blue-jeans, contestatari eterni ai vechilor convenții. Și atunci Împotriva cui să se mai revolte noile generații, ce să
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
1785-1787, În care sunt redactate lucrările lui Gyulai Ferenc XE "Ferenc" , Rettegi György, Szirmai Antal, Szantó György, Homorodszentpéteri Cseke József etc. Al doilea moment se plasează la trei-patru decenii după răscoală, când o serie de martori oculari, ajunși la vârsta senectuții, țin să reitereze amintirea „lumii lui Horea XE "Horea" ”, fixându-și memoriile pe hârtie. Este cazul lui Jankovits Miklós, al lui Bajesdi Vitán Sándor XE "Sándor" și Göttfy Borbála. La un anumit nivel de lectură, lucrările respective transmit viziunea autojustificativă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
1963, antologie a liricii sale de dragoste, începând cu volumul de debut). Modalitatea de trăire și literaturizare expresionistă a fost, se dovedește acum, o caracteristică înnăscută, nu dobândită pe cale livrescă, a temperamentului poetei. Ea și-a proiectat, de la adolescență la senectute, stările lirice în elemente cosmice, prin hipertrofierea eului până la recunoașterea lui în toate detaliile lumii. Debutând sub semnul unei vulnerabilități emoționale introvertite, în deceniile ’50-’60 B. și-a extravertit trăirile, pentru a-și regăsi, cu trecerea anilor, unitatea emoțională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
aceea a nebunului Ciubăr vodă, surescitat de visuri de mărire, dar transformându-se, în ultimele scene, printr-o neverosimilă tumbă, într-un călugăr fanatic și răzbunător. Ca să-și mai alunge tristețea care începuse a-i da târcoale în anii dinspre senectute, A. se cufundă în lectura unor clasici ai Antichității (Horațiu, Ovidiu, Vergiliu), meditând - temă nouă în dramaturgia lui - cu un strop de amărăciune, dar și cu înțelepție, la condiția poetului care, ajuns la o vârstă când se cade să renunțe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]