2,355 matches
-
Cronicar Rareori se întîmplă ca, deschizînd o revistă de cultură, să trăiești senzația liniștitoare că pășești într-un spațiu primitor, civilizat și aranjat cu bun gust. Mereu apare ceva care îți tulbură seninătatea: un articol prost scris, o tehnoredactare deficitară sau o polemică născută din nimic în cursul căreia semnatarul se folosește de o temă oarecare pentru a-și plăti polițele secrete. Tocmai de aceea cronicarul a tresărit surprins văzînd cum atmosfera revistei
Tancul rusesc al lui Mușina by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9243_a_10568]
-
cei mai în vogă cronicari ai perioadei postceaușiste refuză subtil și înțelept să se supună modei și să-și livreze recenziile la pachet, sub forma unei cărți nou-nouțe (iar aceasta nu fără a publica, în răstimp, câteva opuri). Cu egală seninătate, dedică un studiu consistent unei reviste interbelice, parcurgând minuțios număr de număr, detașând perioadele strălucite de cele pur și simplu survivante, izolând numele grele de colaboratorii ocazionali, adnotând geografic lista publicațiilor străine cu care avangardiștii de la Contimporanul au menținut relații
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
intuiția științifică și geniul, fructul unei răbdări îndelungate". Pînă și cruntului Robespierre i se restabilește un posibil ax raționalist: "Robespierre n-a fost însă predicatorul ipocrit, omul cu fața verzuie, cum l-a văzut Carlyle, mistagogul. A-l privi cu seninătate înseamnă pînă la urmă a-i recunoaște tocmai acea rațiune dreaptă, acea măsură, acea cumpănă a omului de stat, care s-a identificat cu Revoluția franceză, a crescut și a murit odată cu ea". Elocventă este și întîlnirea românului cu Paul
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
interbelică a publicației toate numirile efectuate în ministere de la funcția de director în sus (vezi p. 12). Este foarte posibil ca listele întocmite atunci să fi constituit baza faimoaselor arestări de la începutul "obsedantului deceniu". Scrisul lui Annie Bentoiu are o seninătate aristocratică, o luminozitate structurală care îi dă o foarte mare credibilitate. Spre deosebire de alți autori de literatură memorialistică, victime ale regimului comunist, Annie Bentoiu nu urmărește în primul rând să scoată în evidență suferințele prin care a trecut ea și familia
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
figuri feminine, Raimunda (Penélope Cruz) cu fiica sa, adolescentă (Yohana Cobo), sora Raimundei, Sole (Lola Duenas), sora ei de profesie coafeză, mama celor două care intră puțin mai tîrziu în scenă, Abuela Irene (Carmen Maura) și Agustina (Blanca Portillo). Aparenta seninătate cu care suntem ajutați să ne instalăm în universul feminin al acestor femei se tulbură în momentul în care soțul Raimundei, Paco, îi face avansuri propriei fiice - aflăm destul de repede că nu este tatăl real al fetei -, fiind înjunghiat de
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
intelectual. Când toate neajunsurile sunt anesteziate de preaplinul fericirii, singură nemulțumirea mai ține treaz orgoliul spiritual. Știm asta și ne manifestăm ca atare, preventiv, sceptici față de fericire ca dinaintea unei păcăleli. Ținem la nemulțumirile noastre mai aprig decât la adevărurile seninătății, suntem întotdeauna mai deștepți decât adevărul. * Nu visez mulțumire mai mare decât să nu fac nimic pentru lumea asta. Nu este vorba aici de orgoliu, ci de exigența cu care a fost creat omul. * Trăim și murim pentru trupurile noastre
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
el să arate că e făcut din aceeași vorbă divină ca și moartea, ca și iubirea, pe care majoritatea o ratează. Oamenii care înghit carte după carte ratează însă altceva, și mai important: neîmplinirea - condiție riguroasă a discernământului. * Prea multă seninătate, de la o vreme. Îmi consumă viața fără să lase în urmă dâra eșecului. Timpul devine astfel insuportabil. În general, nu-l poți duce în cârcă decât alcătuindu-i zestrea de discursuri ale ratării controlate. * Orice individ confortabil instalat în prejudecată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
formă de proprietate a absurdului vegeta tiv, ei descoperă demnitatea certitudinii pentru care viața este o formă de convalescență universală. Vagabondul îi terorizează, ratarea lui îi împiedică să intre în biserici. Această atitudine garantează sănătatea acefală a sufletului, vindecă artroza seninătății (care nu se mai dezvăluie decât sub auspiciile decrepitudinii turistice: absolutul debilitat nu se regenerează decât prin vacanțe). Avem nevoie de o nouă dialectică a greșelii, a păcatului. Atunci orice profeție va deveni inutilă. * Câtă vreme teologia pune în centru
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
superficială.“ Céline. * Sunt fericit numai în momentele în care simt că nu am pentru ce să trăiesc. * Nimic nu-ți prezice sau măcar prevestește întunecarea minții, și cu toate acestea deznodământul va fi inevitabil. Numai că întunericul va purta mantia seninătății; asta nu înseamnă că vei fi atins împlinirea spirituală, dimpotrivă: trupul tău își va fi dat seama că timpul compromiterii lui spirituale trebuie să înceteze. Amintirile sunt suficiente pentru ca ultimul delir să îți cuprindă, incontestabil, adevărul. * Aștept încă să descifrez
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și setea de putere vor dăinui. Caracter Caracterul este măsura valorică a omului. Politica și morala Se afirmă că politica nu are prea multe tangențe cu morala. Se poate! Reușită În politică reușesc mai ales cei ce pot minți cu seninătate și convingere. Subiectivism Este în firea omului (copil sau matur) să se bucure de laude și să se mâhnească atunci când este criticat. Viciu Este mai ușor să reziști tentațiilor unui viciu decât să te debarasezi de el, după ce s-a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Deosebire Deosebirea dintre idee și înfăptuirea ei este aceeași ca dintre vorbă și faptă. Acord Între cuvânt și faptă trebuie să existe întotdeauna un deplin acord. Vorbe Nu toate vorbele spuse frumos sunt purtătoare de adevăr. Minciună Minciuna spusă cu seninătate și convingere nu se poate transforma în adevăr. Adevăr În politică și în afaceri adevărul nu se află în fapte, ci doar în vorbe. Sfat Înainte de a porni să-ți cauți dreptatea în Justiția română pingelește-ți încălțările. Judecată Nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
semen, să surprinzi coerența de cristal a răspunsului din chiar propria lui întrebare (de felul: „Ce înseamnă azi să fii om?” ori „Unde se îndreaptă omenirea?”); cu virtuozitatea înțelegerii, să faci din abruptul „dacă” o catapultă spre a ajunge în seninătatea consistent congruentă a contemplației, a plutirii asemenea suspansului când, „la început”, Duhul plănuitor mergea-plana pe deasupra apelor. Cu funcție diagnostică, aforismul pune ființa umană în insuficiența ei proprie, dar tocmai pentru a o trezi, stiliza lăuntric, pentru a o impulsiona, a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
franceză și din engleză - un volum care se numește Scrisori din închisoare. Apoi ne-am ocupat și de traducerea unui al doilea volum, Scrisori din libertate. Vi le recomand. Veți descoperi acolo gândirea unui om pentru care valoarea supremă e seninătatea. Pentru el, care a trecut prin tot ce poate fi mai rău în comunism, de la atacurile politrucilor partidului, la represiunea fizică și la închisoare, nu există ideea de revanșă. Adam Michnik a fost moderat de fiecare dată când a venit vorba
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
Leonard Oprea demonstrează, cu fiecare nouă carte a sa, aceeași lipsă de complexe în abordarea relațiilor contradictorii care caracterizează lumea contemporană. Conștient de valoarea gesturilor sale din trecut (este unul dintre participanții la revolta brașovenilor din anul 1987), privește cu seninătate și comprehensiune prezentul, judecă situațiile cu propria minte, nu în virtutea unei presupuse "corectitudini politice" a epocii. Resorturile morale de factură creștină și umanistă îi conferă scrisului său luminozitate și generozitate sufletească. În spatele fiecărei fraze a lui Leonard Oprea se ascunde
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
vorba de o lacună a unui volum cu adevărat exemplar prin antologia contribuțiilor conținute și prin scopul pe care îl are - elogierea unui intelectual - , ci de o obișnuință pe care o arătăm cu toții în receptarea lui Șora: ne gîndim la seninătatea omului, nu la conținutul operei. În fond, cărțile nu i-au fost citite decît cei care l-au întîlnit în carne și oase, și care au putut păstra, deschizîn-du-i lucrările, imaginea vie a autorului. Deplasarea interesului de pe om pe operă
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
jCartea cărților. Langbein pare un apostat a cărui credință, stingîndu-se, a lăsat locul unei lucidități sceptice și amare, o luciditate cu atît mai vinovată cu cît autorul, în loc s-o țină pentru el însuși, vrea s-o împărtășească semenilor, tulburîndu-le seninătatea trăirii și desfigurîndu-le icoana pe care tradiția le-a înrădăcinat-o în minte. Rezultatul va fi un dicționar al eresurilor și gafelor pe care cartea de căpătîi a creștinismului le conține în litera ei. Avem de-a face cu genul
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
saloanelor dar și al contemplației eliberatoare, al juisării spirituale, rococoul reprezintă perioada finală a poeziei macedonskiene, "artă de lux și artă de potolire". O artă deschisă luminii, dansului cuceritor al aparențelor mutat pe un meridian exotic, ca un dar al seninătății aduse de apropierea senectuții. Iată cum evoluția creației macedonskiene urmează o curbă existențială, ca și cum cauzalitatea sa s-ar afla în însuși destinul ființei capabile de cinetica unei autoproiecții stilistice. Astfel abordat, barocul lui Macedonski devine o cheie deopotrivă estetică și
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
saloanelor, dar și al contemplației eliberatoare, al juisării spirituale, rococoul reprezintă perioada finală a poeziei macedonskiene, "artă de lux și artă de potolire". O artă deschisă luminii, dansului cuceritor al aparențelor mutat pe un meridian exotic, ca un dar al seninătății aduse de apropierea senectuții. Iată cum evoluția creației macedonskiene urmează o curbă existențială, ca și cum cauzalitatea sa s-ar afla în însuși destinul ființei capabile de cinetica unei autoproiecții stilistice. Astfel abordat, barocul lui Macedonski devine o cheie deopotrivă estetică și
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
ale conflictului cu Traian Băsescu, pesedeii păreau pe cai mari, iată că acum s-au prăbușit la limita unui partid de nișă. Ce s-a observat în recenta și aiuritoarea "campanie" e tocmai caracteristica de bază a pesedismului: lipsa de seninătate și grație. Bolovănoși, primitivi, greoi în gesturi și lipsiți de flexibilitate în limbaj, pesedeii creează impresia c-ar fi niște amărâți de mujici pe care capriciul unui regizor deșuchiat i-a îmbrăcat în majore-te. Trecerea de la albastru la roșu
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
Spovedania se golește de prestigiul tainei, iar confesionalul aduce treptat cu un ghișeu de descărcare a conștiinței în fața unui funcționar ce nu poate înțelege dramele ce-i ajung la urechi. Indulgențele se dau de complezență, iar penitențele sunt asumate cu seninătatea celui care știe că nu va muri sfîșîiat de pe urma ei. Tradiția se usucă și ighemoniconul se golește într-o incintă bisericească a cărei pustietate nu e decît reflexul unei transformări exterioare. Biserica se schimbă fiindcă țara se schimbă. Elveția iese
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
naturală reașezare a valorilor literare. Din păcate, nu e vorba despre așa ceva, ci despre politică literară, care, orice semn ar avea (de stânga, înainte, sau de dreapta, după), nu-mi inspiră nici o încredere... Citit fără prejudecăți și idiosincrazii, cu acea seninătate pe care ar trebui s-o recâștigăm ca regim al lecturii, F apare ca un mare roman. Nu este o operă epică perfectă, inatacabilă. Există în cuprinsul său "burți" romanești și denivelări artistice, câteva personaje cu rol, dar fără funcție
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
un "neo" sau "super" colonialism globalizator, unde diferențele nu mai sunt considerate opuse, ci complementare, asemenea unor noduri dintr-o rețea orizontală, în care ierarhiile verticale au fost abolite. Trecutul colonial, din ce în ce mai distanțat în timp, este acceptat cu o oarecare seninătate, ambiguitățile sunt văzute dintr-o direcție mai degrabă pozitivă, iar elementele transnaționale devin "translaționale", deci fertilizante și puternice. Cînd au apărut, deși au avut o largă bază politică, antropologică și istorică, teoriile postcoloniale s-au focalizat cu precădere asupra literaturii
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
chipul parcă i s-a luminat dintr-o dată . “Mult mai bine așa!” părea că-și spune În sinea ei. Decât să fi avut aceeași soartă cu a mea, mai bine plecată pe un alt ” tărâm ” cu inocența pe buze... Această seninătate a Măriei avea să-l facă pe Gheorghe și mai turbat, Încolțind În sufletu-i hain sentimentul devastator al geloziei. Curvă nenorocită! te-am zărit la praznic cum șușoteai cu amicul meu, Dorel... și cum Îl priveai de galeș și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
priveai de galeș și cu cât subînțeles... Te Înșeli amarnic! riposta Maria, plină de furie. Discutam despre cele ce trebuiau făcute pentru Îngropăciune, tu fiind pierdut În aburii alcoolului și nelipsit de lângă sticlă. O să am grijă să-ți Îndepărtez această seninătate perversă de pe chipul tău drăgălaș... și o să văd atunci cum o să mai apari În fața amicului Dorel. Maria a Încercat din răsputeri să-și vadă de gospodărie și de creșterea fiului lor, Daniel, care se făcuse un năzdrăvan pe cinste și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nebunie să faci “ordine” Într-o”turmă atât de mare” și atât de variată ca și gândire. Și totuși, oameni de calitate, verticali, rafinați, pot crea propriile “cercuri” și legi... unde să poată cugeta În voie și să privească cu seninătate către viață. Asta ar fi posibil, dacă ar exista o dorință puternică și adevărată! Din păcate, nu există! În fiecare ființă zace un “mare egoist” care vrea supremația, vrea locul din fruntea bunăstării, dorind să privească peste umăr cu superioritate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]