414 matches
-
comercial, acesta este momentul care s-ar putea numi „încheierea tranzacției” - momentul extrem de important când cumpărătorul este vulnerabil și gata să „muște”. În industria vânzărilor de mașini, care nu este cea mai strălucită în arta vânzărilor cu amănuntul, sunt mici separeuri care sunt folosite de dealeri pentru a manipula acest moment decisiv. Însă în magazinul de care vorbeam nu s-a făcut nici un efort pentru ca respectivele cabine de probă să fie cât de cât plăcute, sau ca spațiul alocat lor să
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
sau când vei duce patul acasă. Neavând nici perne, nu poți să-ți dai seama dacă va fi confortabil sau nu. Se pare că dacă saltele de calitate ar fi amplasate departe de ochii oamenilor de pe stradă, poate chiar în separeuri, pentru a crea impresia de dormitor, cumpărătorii ar fi încurajați să-și modifice dorințele în privința saltelelor. Se acordă mai multă atenție experienței de probare în cazul blugilor de 40 de dolari bucata, decât în cazul saltelelor de 2.000 de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
avut multe de învățat. Rata de acordare a creditelor crește și timpul de acordare scade, atunci când ofițerul bancar și clientul stau unul lângă celălalt, nu față în față, fiecare de altă parte a biroului. Este foarte simplu să creezi mici separeuri private în care atât ofițerul bancar, cât și clientul să se simtă în largul lor. Se poate instala un monitor de calculator pe un suport rotativ, pentru ca ambele părți să poată trage cu ochiul măcar. O altă variantă ar fi
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
așteptam eu să fie. Două zile la Lübeck, foarte plăcute. Un loc vechi foarte interesant, de pe vremea Hansei, o ligă comercială, cu secole în urmă. Într-o seară am fost la Utowana, să iau cina, și am stat în micuțul separeu cu dna Mott. M-am uitat la locul unde stătuseși tu pe canapea, privindu-ne pe mine și pe Adalbert, cu ochii larg deschiși, ascultând cu atenție. Acum am ajuns la Heiligendamm, un loc foarte plăcut și liniștit, o micuță
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pe Facebook. Nu știu, cre că vro cinșpe euro, cam așa. Mă rog, or să iasă și-n ediții d-alea limitate, de dizain, ca să-și ia și irineii ca să se dea-n bărci la disco. Să filmeze pipițele la separeu. Parcul e aproape pustiu. Cred că e vreun meci important la televizor. Am rămas numai eu și cu omul ăsta cu chef de vorbă. Îl întreb dacă vine des prin parc. Hai mă, fii serios, ești sonat? Mi s-a
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
te văd. Pa, frăție. Ușile troleibuzului se închid. Mă uit după el, îmi zâmbește prin geam. Mă scarpin după ureche și mă apropii de buticul din stație, ca să-mi iau un pachet de țigări. Șezătoare Stau la etaj, într-un separeu. Camera e pustie, sunt singurul client. Am terminat de mâncat. Mi am scos laptopul meu cel străvechi. Încerc să scriu ceva. Tastatura lui mi-e foarte dragă, i-am pipăit reliefurile de zeci de mii de ori. Aud pași pe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
După aia s-a oprit. Gâfâia nasol. Cred că a avut orgasm, mie așa mi s-a părut. Aluniță, Fundiță și Măturică stau nemișcate. Perucă a tăcut. Se aude zgomotul brichetei mele. Clic. Apoi un norișor de fum iese din separeu. Femeile își întorc capul spre mine. N-au cum să mă vadă. Trag din țigară. Apare chelnerul, însoțit de un coleg care-l ajută să aducă patru farfurii cu mâncare. Peste un minut nu se mai aude decât zgomotul fălcilor
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
o zi, o invită pe fată la cafeneaua Voltaire, un loc unde se reunea elita editorilor francezi, cu pereții lambrisați și canapele îmbrăcate în catifea. Dezamăgirea lui Dominique a fost nemărginită: în loc să o invite în sala mare, criticul rezervase un separeu, unde, după ce o face un timp pe pedantul, încearcă nici mai mult, nici mai puțin s-o violeze. În timpul mesei, își amintește Dominique Desanti, "mâna grăsunului care gâfâia flutura perfid în toate părțile, în timp ce rostea încă, pe un ton patern
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe marginea fântânii Médicis, în grădina Luxembourg, pe aleile întortocheate din Buttes-Chaumont, în spatele templului iubirii din parcul Montsouris. Stăteam îmbrățișați în metroul care ne ducea de la un parc la altul. Când ploua, cafenelele din Cartierul Latin și din Montparnasse aveau separeuri care-ți dădeau un sentiment încântător de izolare la orele când nu era aglomerat. Ne întâlneam în fiecare joi și duminică, și uneori și în alte zile, spre seară. Intervalul dintre întâlniri ne părea un pustiu, pe care îl umpleam
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Gradul avertismentului anterior influențează anxietatea anticipatorie. Unde: Stabilește cadrul. Se au în vedere factori de o potențială importanță, precum ușurința relativă de scăpare, cît de mult induce contextul sentimentul de a fi expus (de exemplu, un restaurant cu terasă față de separeuri), cine altcineva poate să fie acolo. Locațiile includ serviciul, casa, locurile publice, locuințele prietenilor, locuințele membrilor familiei. Cît timp: Diferă cît timp va dura activitatea. Ar putea pacientul să plece mai devreme? Cît timp se așteaptă ca pacientul să îndeplinească
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
legate de sănătatea părinților. Ne bucuram de nașterea fiecărui copil, făceam planuri de viitor. Se făceau multe glume și farse. Unele mai puțin ortodoxe, chiar cu o tentă politică. Iătă una dintre ele. La fiecare întâlnire aveam rezervat unul dintre separeurile de la Casa Universitarilor. Într-o sâmbătă, când eram adunați cu toții, iar Sala mare a Casei Universitarilor era plină, unul dintre colegi, Nicolae Bohosievici, îl întreabă, cu glas tare încât putea fi auzit și de cei din afara spațiului unde eram, pe
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cuprins foamea și oboseala, simțind nevoia unui popas. Cristina și Alex ne propun să mergem la „SaizeryaDennys”, unde se găsesc meniuri pe gustul fiecăruia. Chiar și pe gustul delicat al lui Alex. „Saizerya” este un local luminos, vesel chiar, cu separeuri. Am început masa cu două supe fierbinți din porumb verde. Ca băutură am preferat un ceai fierbinte cu mult lapte... Yokohama 25. 08. 2009 Încă de ieri ne-am făcut planul pentru vizita la Yokohama. Trebuie s-o văd pe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
afară (bine că era vorba doar de soarele de decembrie indian și nu de cel caracteristic mijlocului anului), ne-au întâmpinat răcoarea din restaurant și paharele de apă ce au venit imediat din partea casei. Am fost poftiți într-un mic separeu și ni s-a prezentat lista de bucate. Curioși să gustăm și altceva înafara mâncării indiene cu care ne familiarizasem în ashram, noi am ales un meniu chinezesc, doar ricșarul rămânând fidel bucătăriei naționale. Curios ne-a părut faptul că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a veni la petrecerea pe care am dat-o de Crăciun în 1988, când de fapt s-a aruncat pe mine (eram într-adevăr irezistibil). La cheful de la Nell’s m-am pomenit sărutându-mă cu ea într-unul din separeurile din față ale clubului, apoi ducând-o înapoi în apartamentul meu de la Carlyle (le-au trebuit celor de la serviciul de catering două zile să decoreze apartamentul și trei să facă curat - avusesem 500 de invitați - așa că m-am mutat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vieții marelui oraș dispăruse - suburbiile era fragmentate și dezlânate; nu mai trebuia să răsfoiesc Dicționarul Diavolului (Zagat’s) ca să găsesc un restaurant ca lumea, iar războiul licitațiilor pentru a obține o rezervare s-a terminat. Cui îi mai păsa de separeul VIP-urilor sau de zâmbetele forțate etalate pentru paparazzi pe covorul roșu al premierelor cinematografice? În suburbie mă simțeam relaxat. Totul era diferit: ritmul zilelor, statutul social, suspiciunile față de semeni. Constituia un refugiu pentru cei mai puțin competitivi; erai ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Wagner, ca o favoare făcută lui Jayne, iar acolo plutea un balon stegosaurus de douăzeci de metri și la intrare era un arc de triumf din păpușele și o mașină care scuipa în continuu salbe de bule de săpun deasupra separeului din spate. Cu două săptămâni înainte de evenimentul respectiv avusese loc o petrecere „de probă“ pentru a selecta copiii care „meritau“ să fie invitați și care nu, să se edifice cine punea probleme și cine nu, cine învăța cel mai prost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de câmpul în care fusese abandonată păpușa care ucisese un cal.) Restaurantul era mic și avea o parcare cu pietriș pe jos, constând din maximum douăsprezece locuri, toate goale la ora zece în dimineața zilei de 6 noiembrie. Doar șase separeuri se găseau în dreptul ferestrelor, iar în fața barului lunguieț erau aliniate douăsprezece scaune înalte și rotunde, cu jițuri alb-albastre, unde se găsea singurul client: un om în vârstă într-o haină de ploaie, citind un ziar local. M-am lăsat moale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în dreptul ferestrelor, iar în fața barului lunguieț erau aliniate douăsprezece scaune înalte și rotunde, cu jițuri alb-albastre, unde se găsea singurul client: un om în vârstă într-o haină de ploaie, citind un ziar local. M-am lăsat moale pe scaunul separeului care părea a fi cel mai îndepărtat și am comandat cafea, ignorând meniul obosit pe care ospătărița mi l-a pus în față. Purtam ochelari de soare și o șapcă de baseball pe care o cumpărasem în magazinul de suveniruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi strâng încheietura mâinii (era amorțită). Intră în restaurant ținând în mână un carnețel și în primul moment n-aveam nici o idee cine era. Însă el părea să mă fi recunoscut, trăgându-și pantalonii și punându-se în mișcare spre separeul în care stăteam zgribulit. Când mi-am ridicat privirea am văzut o față aspră, rănită, care trecuse prin multe. - Domnul Ellis? - Da. - Sunt Robert Miller. Nu făceam decât să-l privesc. Nu era sigur dacă abordarea lui primise reacția cuvenită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am ridicat anevoie și i-am întins mâna. A strâns-o ca un om de afaceri - avea o mână puternică, aspră, nu ca cea moale, umedă și fină de scriitor - și după ce i-a dat drumul a alunecat încet în separeu, în locul din fața mea. Foarte calm, i-a făcut semn singurei ospătărițe din local și i-a comandat o cafea și un pahar de apă, apoi a așezat carnețelul pe masă. În el avea informații despre mine: data de naștere, titlurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca aceste evenimente să înceteze. - Altfel cunoscute ca evenimente inexplicabile. - Da, am murmurat, zgâindu-mă la terenul plat și dezolant de dincolo de autostradă. Evenimentele inexplicabile, am murmurat. Simțind că terminasem ce aveam de povestit, Miller își schimbă ușor poziția în separeu și zise: - Tehnic vorbind, domnule Ellis, sunt un demonologist. Dădeam din cap deși nu vroiam s-o fac. - Adică? - Cineva care e expert în studierea și abordarea demonilor. L-am fixat multă vreme pe Miller până când am zis, întrebat: - Demoni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aceste entități torturate - s-au manifestat cumva în realitatea ta. - Dar nu înțeleg, am zis. Care-i diferența între un demon și o stafie? Până când am pus această întrebare restaurantul dispăruse. Nu mai eram decât eu și Miller într-un separeu suspendat în afara a ceea ce lumea reală însemna acum pentru mine. - Demonii sunt malițioși și puternici. Stafiile sunt doar confuze - pierdute, vulnerabile. Dintr-o dată Miller a dus mâna în geaca lui de blugi și a scos un celular care vibra. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
astfel de sumă de bani l-am asigurat că da. Dar aș fi acceptat să plătesc orice sumă de bani pentru că tocmai descoperisem urmele de pași tivite cu cenușă în jurul patului meu de hotel, care apăruseră în timp ce mă văietam în separeul de la Dorseah Diner (apăruseră de nicăieri), apoi am văzut urma unei mâini pe pernă și aproape că am făcut o nouă criză și -am jurat că nu mă voi întoarce în casa aceea, însă Miller mi-a spus că din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tata în viață. Era beat și supraponderal, într-un restaurant din Beverly Hills, și, înșurubându-mă mai bine în pat, m-am întrebat: Ce-ar fi fost dacă-aș fi făcut ceva în ziua aia? Stătusem foarte pasiv într-un separeu la Maple Drive în timp ce lumina amiezii răzbătea în restaurantul pe jumătate gol; cântăream o opțiune. Opțiunea era: oare să-l dezarmez? Ăsta e cuvântul pe care mi-l amintesc: dezarmez. Oare să-i spun ceva ce nu e adevărat dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu tatăl meu. Dar nota de plată a sosit odată cu băutura și m-am trezit din reveria mea din cauza unei certe pe care îl ardea s-o provoace și atunci pur și simplu m-am ridicat și-am plecat din separeu fără să privesc înapoi și fără să-mi iau rămas bun și m-am pomenit stând în bătaia soarelui descheindu-mă la cravată și valetul din parcare mi-a adus lângă bordură acel 450 SL de culoare crem. Am schițat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]