485 matches
-
care poți vedea prin secțiuni în metalul gros mișcarea pistoanelor și a supapelor. Cine-ar fi crezut că fotograful Gavrilescu, pântecos și cam tembel, mereu cu halba de bere la-ndemînă, și care acum zăcea însîngerat pe un morman de poze sepia înfățișînd fetițe goale, fusese un spion, viclean și competent? Maria și Vasilica, trecând prin fața fostului atelier fotografic, călcau peste neprețuite fotografii à voi d'oiseau ale amplasamentelor germane, pline de litere și săgeți zgâriate pe plăcile de sticlă. Sau nea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de un albastru adânc, încărcat de luna în crai nou și de câteva stele scânteietoare, pe când un dulce roz sidefat, cu nori sângerii, contura arbuștii ornamentali în partea cealaltă, îmbrăcîndu-le fiecare creangă într-o ceață cafemu-tran-dafirie. Aerul se întunecase până la sepia, ca într-o poză veche. Ionel ezitase o clipă, apoi cele mai bizare ipoteze îi veniră în minte. Ar fi putut fi, prin urmare, un canal din cele prin care cobori în rețeaua apelor reziduale, ramificată pe sub întregul oraș, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
blocului meu! peste câteva clipe aveam să iau liftul meu și să sun la ușa părinților mei, care păstra încă amprentele unor degete micuțe! și n-am putut desluși scrisul, parcă același mereu, pe toate plicurile, deși vedeam fiecare duet sepia al peniței cu o claritate de nesuportat. Cu teancul în brațe, cu insectele și țărâna curgând dintre Toi, am urcat treptele până la lift și-am chemat liftul, care s-a auzit, deodată, trezindu-se greoi ca un monstru dintr-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce ne-nconjoară. Căci toate trăiesc în eternitatea celor patru dimensiuni, toate pătrund în spațiu ca origini disparate (lemnul copacilor, fierul din zăcăminte, cleiul organic, pigmenții vopselei, la-nceput risipite prin lume, ca un mănunchi de tentacule la gura unei sepii), apoi se adună-n mănunchiuri (cuie, scânduri, vopsele) și se-mbină într-o formă de apogeu (un scaun), care rezistă o vreme la zenitul vieții sale gestaltice, asemenea maiestuoasei coame de calcar a stegozaurilor, și-apoi se degradează, putrezește, ruginește
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcut decât să le măresc artificial masa cerebrală, pentru a le adapta câmpului generat de o ciupercă despre care am înțeles că trăiește acolo. Feriți-vă și de apă. Acolo ar trebui să se afle deja niște variante modificate de sepii, foarte sensibile la undele cerebrale emise de oameni. Nu cred că puteți fi în siguranță într-o ambarcațiune ușoară. Înainte de a mă blestema pentru că am creat ceea ce nu mă îndoiesc că trebuie să fie un fel de coșmar ecologic, trebuie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
său făcea eforturi să nu chicotească. —Ți-am spus să nu te împopoțonezi. Weber deschise larg brațele. — Asta nu înseamnă că m-am împopoțonat. —Nu te poți abține, nu-i așa? Chiar ar trebui să facem un album de fotografii sepia cu tine, de pus în cafenele. Neurologul spilcuit. Un Beau Brummell al cercetării neurologice. Nu-s chiar așa de groaznic. Sunt chiar așa de groaznic? — Nu „groaznic“, domnule. Pur și simplu încântător de... arhaic. Prânzul fu o demonstrație de farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vis pios, mi-e teamă. FILM Iulia BLAGA Răcoare și rățuște la Karlovy Vary Sunt pentru prima oară la Karlovy Vary și pentru prima oară în Cehia. În facultate cumpăram albume foto de la anticariate și mă uitam la Praga în sepia, dorindu-mi s-o văd. Pe urmă nu mi-am mai dorit asta, c-o știam deja pe de rost. Nu vroiam s-o văd în culori, întrucât pentru mine era numai veche și în sepia. Acum s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
uitam la Praga în sepia, dorindu-mi s-o văd. Pe urmă nu mi-am mai dorit asta, c-o știam deja pe de rost. Nu vroiam s-o văd în culori, întrucât pentru mine era numai veche și în sepia. Acum s-a făcut să ajung la Festivalul de Film de la Karlovy Vary. Și tot n-am văzut Praga, pentru că mașina care m-a luat împreună cu alți festivalieri de la aeroport a virat dreapta de pe autostradă. Nici n-a ajuns în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
nopți În picioare și cu o eșarfă În jurul taliei (bliț); Întinsă languros pe o blană de tigru și mângâind un paloș (bliț); Îmbăindu-se Într-un bazin de marmură, luminată printr-un paravan cu zăbrele. Acele zece fotografii În tonuri sepia fuseseră scânteia care-a aprins fascinația lui Lefty pentru oraș. Dar nu uitase niciodată cu totul primele lui iubiri din Lingerie Parisienne. Le putea invoca În imaginație după bunul plac. Când o văzuse pe Victoria Pappas arătând ca pagina 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de neînțeles, cum ai vedea o scenă pe o fereastră străină. Fetița care stătea jos pe covor, aliniindu-și păpușile pe marginea patului, trebuie să fi fost sora mea, puțin înainte să moară: o recunoșteam din fotografia (în tonuri de sepia și ea) pe care-o păstra mama în vechea ei geantă stacojie cu acte și mărunțișuri. O descoperisem 38 întîmplător, între legitimații, siguranțe și bonuri, în adolescență, pe când uitasem - sau îmi aduceam vag aminte - că avusesem o surioară. Niciodată, deși
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
floarea ierbii menită cuptorului, îi priveam cum aș fi privit un 80 dagherotip din secolul trecut (fetițe cu cercuri, urâte și botoase, un băiat ghebos cântând la violoncel...), știind că din cei din poză n-au rămas decât pete de sepia pe o emulsie, că trăiseră și ei, crescuseră mari, avuseseră griji și speranțe, purtaseră proteze și suferiseră de boli - ca să devină în cele din urmă, toți până la unul, mortăciuni infecte, trecîndu-și viețile în iluzie și lăsând existenței doar "realitatea" unei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
neînchipuit. Nu știu cât timp am izbit în poarta aceea sumbră, dar într-un târziu lacătul a cedat pe neașteptate, cu verigile rupte, și am putut privi în interior prin ușa larg deschisă. încet, am pășit peste prag, înglobat deodată în lumina sepia gălbuie, pâlpâitoare, ca într-un fum ireal. In păcăniturile și hârâiturile peliculei vechi desfășurîndu-se de pe rolă am recunoscut camera copilăriei mele, cu pereții zugrăviți umil, "cu rolul", - palmieri lângă palmieri până la tavan - cu bucle de filme alb-negru împrăștiate pe covor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aparține lui Emanoil Bucuța, iar textul poate fi găsit și în Itinerarii spirituale (Ed. Meridiane, 1983Ă, alături de-un Malraux și un de Madariaga. Însă recomand fără ezitare proaspăta reeditare - îngrijită, scoasă pe hârtie de bună calitate, cu ilustrații în sepia. Adică una dintre cărțile care parcă pot fi mai ușor făcute cadou decât altele. Scrisă cu erudiție, înțelepciune și poezie, Cartea ceaiului vorbește despre importanța artei ceaiului în Japonia, despre școlile diverse de preparare (ceai fiert, bătut sau opărit - noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
înaintând somnambulic spre apă. Respirase adânc, apoi se aruncase cu toată forța în adânc - trupul parcă îi devenise greu din cauza furiei, care avea și ea corpul ei invizibil. Era tras în adânc ca într-un puț fără capăt. Vedea dansând sepiile, păsări acvatice bătând din aripi, animale marine fără nume și căluții de mare înaintând sacadat. Totul parcă se mișca în aceeași direcție - urcând, coborând: stoluri, cârduri, cu ochi întredeschiși. Și în mijlocul pestriței mulțimi erau rechinii cu corpuri ca niște coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui râu lat și lin, lucrat în sepia, c-un cer profilând o imensă catedrală gotică, la periferia străvezie a orașului, se agitau niște domni mărunți, cu barbișon și mustăți învolburate, îmbrăcați în frac, acoperiți cilindric de jobene fumurii, având printre dânșii pe însuși Otto von Guericke (să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
prost gust să începi să comentezi filmul cu prietenul care te-a însoțit. Pur și simplu îl lași să se sedimenteze, imagine cu imagine, albăstriul ftizie al Pădurii de mesteceni, griul perlat al Dueliștilor, roșul murdar al Iluminării, vernilul și sepia și brunul celor Cinci seri. Ei, da. Îmi place să te ascult, poeteso. Țin minte cum la ceaiul ăla de la care ne cunoaștem ți-am zis, ca să fac pe nebunul: "Nu cred că există în lume un lucru mai ridicol
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
14. Aici nu există restaurant unde să nu poți mânca produse de pescărie, întotdeauna proaspete. Dar azi noi nu avem chef de pește, deși vedem în instalații cu apă de mare o multitudine de pești, melci, creveți, homari uriași, caracatițe, sepii, calmari, scoici, crabi și multe alte viețuitoare marine vii. Ochim un restaurant cu o masă liberă în interior și o ocupăm imediat. Chelnerița ne aduce o listă de meniuri în chineză, ici și colo traduse în engleză. Ne oprim la
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
mică mustață neagră, era tânărul din carte, acel Marcel Proust de la Combray, de la Balbec, de la Doncières, prietenul lui Swann, al lui Saint-Loup, al contesei de Guermantes și al lui Albertine». Reînvie episoade anecdotice ale unei tinereți comune, asemănătoare fotografiilor în sepia, cu contururi blânde de la începutul secolului. Martha Bibescu remarcă, asemenea celor apropiați lui Proust de altfel, gustul scriitorului pentru povestirea ironică și pentru parodie. Cititorul îi reprezintă astfel verva interpretativa a lui Proust, fără cruțare față de impostura, cabotinism, opacitate și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
15 sau pe 16 august, nu se știe niciodată ― 82 de ani. Am fost astă seară să-i văd și, ca de obicei la sosire, a avut loc ritualul schimbului de daruri. Cadoul meu e "retro", un frumos album în sepia cu Bucureștiul vechi și CD-uri cu șlagăre românești interbelice. Virgil vrea să asculte de îndată câteva și în scurtă vreme, în livingul din Francois Pinton tapisat cu câteva mii de piese de muzică clasică, răsună Mână birjar, Iubesc femeia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Nici un răspuns. Unchiul meu, strigă cu glas tremurat, o să vină și o să vă biciuiască. Atunci o să vă pară rău. Spre încântarea lui, se aude cum este tras zăvorul și poarta albastră se întredeschide. Apare o mână care aruncă o fotografie sepia în praf. Apoi poarta se închide din nou. Pran ridică fotografia, continuând să lovească poarta cu pumnii, plângând și rugându-se. Apoi se întoarce confuz spre gloată, dând de niște chipuri care nu au nici un motiv să-l placă. Vânzătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alamă, cumpărată din bazar, cu două fotografii. Robert, care a fost adesea în această încăpere, i-a fixat de fiecare dată pe cei doi soldați de infanterie, care privesc nedeslușit în obiectivul aparatului. Două studiouri diferite. Două tonuri diferite de sepia. Doi fii morți. Figurile lor îl fascinează mereu, cu toate că nimic din lipsa de distincție a trăsăturilor părinților nu atrage atenția. Sunt încremeniți și puternici, ei întruchipează toate emoțiile ascunse care guvernează viața acestei case. Și-a dat seama că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le înțelege de acum, care i s-au insinuat sub piele. Se strecoară și rămâne singur în sală cu mâinile (ilegal și sfidător) îndesate în buzunare, examinând în liniște fotografiile decolorate, aliniate de-a lungul coridorului lambrisat cu stejar. Imagini sepia ale echipelor de altădată ale școlii, care stau cu spatele drept și brațele strânse la piept, aleșii rugbiului, asociații de fotbal, atleți și jucători de crichet, toate aliniate acolo din vremuri îndepărtate. Rugby, fotbal, atleți, crichet. Iată-i acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fie fascinante este tocmai emoția pe care o trezesc privitorului. Fără îndoială, amintesc de albumele bunicilor, pe care le răsfoiam în copilărie, cerând detalii despre cei pe care nu i-am cunoscut niciodată. Pe atunci, avea cine să spună povești sepia, despre magazine care azi nu mai există, despre copii care au crescut mari și bătrâni care s-au stins între timp, despre străzi rebotezate, mariaje destrămate și orașe în care n-am călătorit niciodată. Din poveștile fotografiilor colecționate de Frederic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
lingvistice, rezultă un spectacol retras, grandios și complet just. » PERLE (Plasticens Volants, Franțaă - spectacol de stradă. O perlă plutește, pierdută în apă, nu departe de o epavă. Lumea îi aude chemarea, sosește o cavalerie de căluți de mare, apoi două sepii râzând. Perla îi roagă să o ducă înapoi în adâncuri, dar își dorește să poată lua cu ea și o parte din lumina de la suprafață. » BABILONIA (Plasticens Volants, Franțaă - spectacol de stradă. Acest spectacol urmărește odiseea unui personaj pitoresc, plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
realiza un curcubeu de culori. Curcubee... Se pare că nu știa nimic despre femeile goale și nici nu era Încă momentul să-i spun. Pe prima pagină a albumului era portretul unei femei mai În vîrstă - poza devenise de culoarea sepiei. După fundalul reprezentat de mare și stînci pictate, am tras concluzia că datează din epoca Taisho. — E mama soțului meu, care locuiește la țară Împreună cu cumnata mea, Îmi explică ea uitîndu-se atentă la fotografie. Un miros de păr scăldat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]