444 matches
-
Mare nu este Întâmplător, ci așa a binevoit Părintele nostru Celest și Etern, ducându-i sufletul În lumea Îngerilor. Am plâns-o pe Diana Încontinuu În cele trei zile, o plâng și acum. Tragedia ei Îmi readuse În minte chipurile serafice ale celor patru surori ale mele (Elena, Ecaterina, Sultana și Tudora), care au părăsit această lume tot la vârste prea tinere, una dintre ele la doar trei ani (dintre nouă copii, toți Îmbolnăviți de tuberculoză pulmonară, am supraviețuit, ajungând la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
acest exemplar, al treilea, (Celelalte două exemplare, scrise tot de mâna mea, au fost oferite, câte unul, lui Robert și lui Sandu) al Cronicii neamului Derdena. Mă consolează doar gândul că ea și celelalte trei surori (toate patru, de puritate serafică) se află În Cer, În lumea Îngerilor Domnului. 5. MIHAI (MIHU) I, profesor, cel ce a Început să scrie această Cronică, s-a născut la 07 martie 1934. Se căsători, În 1963, cu profesoara CHIRAȚA (CHIRA) ARĂU, armână din comuna
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
romantismul său și găsi că pentru un viitor medic nu era tocmai pregătit sufletește. I se reproșase în glumă de către colegi. Trebuie să fie mai cinic, mai pozitiv. Femeile joacă comedii. Otilia făcuse pe pudica cu el, îi dăduse timidități serafice, și acum dormea în casa grasului Pascalopol, dacă nu alături de el. Mâniat, Felix dădu cu palma în aer, ca să sfâșie această viziune supărătoare. Sufletul i se încordă de hotărâri. Are să fie un cuceritor, un bărbat fără nici un scrupul, ca atâția
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un zîmbet senin, iradiind căldură. "Uite-o pe actrița cutare", șoptea cineva în apropiere, și Mihai căuta cu privirea în jur, pînă vedea undeva, mai într-o parte, în mijlocul unui grup de 4-5 persoane, o femeie blondă, de o frumusețe serafică. "Balerina cutare", și Mihai descoperea o tînără îmbrăcată într-un pardesiu alb, strîns puternic pe talie. "Maestrul cutare..." "I-ai citit ultima carte?" "Cum de i-or fi publicat-o?!" "Important e că i-au publicat-o..." Și, o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ce rușine), dar cu voce tare și că trebuie să fi povestit o Întâmplare nespus de frumoasă, cu pasiune și compasiune, pentru că Dolores avea ochii strălucitori, iar Diotallevi, prăbușit În insanitatea unei a doua sticle de apă tonică, Își Întorcea serafic ochii către cer, sau, mai bine zis, către tavanul barului, câtuși de puțin sefirotic, și murmura: „Și poate că ei erau toate astea la un loc, suflete pierdute și suflete sfinte, grăjdari și cavaleri, bancheri și eroi...” „Sigur că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bătăliei ce se desfășura la mai puțin de două sute de metri. Tot În liniște, am dat ocol Domului și am ajuns dinaintea fațadei, pe partea Galeriilor. Belbo cumpără o punguță cu boabe și Începu să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar femeia Într-o adevărată uniformă de doamnă milaneză, cu pulover gri pe gât și un șirag de perle, de cultură sau nu, cum or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gândi puțin apoi spuse: Cu dovleac ai încercat? Nu. Ce să-ncerc? — Să mănânci dovleac, dovleac copt. Cât mai mult dovleac, mai ales seara - zise Metodiu. E foarte liniștitor. Azi un pic, mâine un pic, până te liniștești de tot. Serafica femeie se ridică având lacrimi de mulțumire în ochi. Și acum du-te - îi spuse încet Metodiu. După ce Laura ieși, Iovănuț se întoarse spre Metodiu. Se vedea că e tulburat. — Preacuvioase - zise el - asta cu dovleacul nu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acolo, în paturile lor, niște amărâți de anonimi, cazuri neinteresante, prea ușoare sau prea dificile ca să se mai poată face ceva special. I se întâmplase mai de mult, să întâlnească în spital un bătrân slăbuț, tăcut, liniștit, cu ochii mari, serafici, adânciți în găvanele orbitei, se ținea de paturi, de pereți când pleca la WC-uri, târând papucii uriași pentru picioarele lui slăbănoage. La mine nu se uită nimeni, taică, i-a zis lui Marcu, după o vizită de seară. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pielea îi era cutreierată de frisoane, privea la bărbatul ei prăbușit în somn, cu părul lui blond fără nici un fir alb, cu fața întinsă, ca de copil, cât de mult o impresionase cândva cu figura lui de scandinav, cu ochii serafici, așa de sensibil, îndatoritor. Tu chiar dormi, măi omuleț? întrebase cu voce tare și el trezit din primul somn o privise mirat printre gene și bolborosise: Dorm, ce-ai vrea să fac la ora asta? Ea își așeză mâinile sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
starea de agitație din ajunul căsătoriei, cuvintele nerostite, fuga neputincioasă, știa că prin marea ei sensibilitate îl descifrase pe Ovidiu, mult, mult mai clar decât ea, care se lăsase cu ani în urmă orbită de farmecul blondului Trofin, atât de serafic, de misterios, ce gâsculiță mai era pe atunci! Și fata asta cum de avusese fler să răzbată dincolo de aparențe, când nu părea să aibă o inteligență ieșită din comun, dar grație sensibilității reușise să discearnă o stare de spirit numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
față un pahar mai mic și altul mai mare. Trebuie că arătam deprimat pentru că atunci când am descoperit șnapsul, mi-a șoptit liniștitor: — O tentativă de resuscitare. Oglindindu-se În alcool, mica sa copie argintie dădu din cap cu un zâmbet serafic - răsturnată În pahar. Am ridicat privirea și i-am mulțumit originalului, apoi m-am Întors, deloc Încântat, la caruselul din capul meu. Femeia pe care o vizitasem acum câteva ore nu mai era. Chiar dacă nu ajunsesem să ne cunoaștem atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din timpul regimului comunist, „a marșat” pe conceptul de „poet al iubirii”, care „cânta” o femeie „serafică”, văzută într-un decor natural „mirific” (epitet foarte îndrăgit de autorii manualelor școlare). Evident, un gen de prezentare superficială, cu consecințe nefericite. Un exemplu este reacția (întârziată!?) din 1998 (rev. Dilema) a unor scriitori și intelectuali „torturați” în școală (și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din timpul regimului comunist, „a marșat” pe conceptul de „poet al iubirii”, care „cânta” o femeie „serafică”, văzută într-un decor natural „mirific” (epitet foarte îndrăgit de autorii manualelor școlare). Evident, un gen de prezentare superficială, cu consecințe nefericite. Un exemplu este reacția (întârziată!?) din 1998 (rev. Dilema) a unor scriitori și intelectuali „torturați” în școală (și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dorința de a le cunoaște tâlcul, le împrăștiam acolo jos, de unde am plecat de cu seară, peste cerul din vale, înstelat cu becuri electrice, ca niște mingi de argint. Cu cât urcam, însă, mai sus, glasurile lor căpătau o rezonanță serafică. Deodată tăcurăm cu toții impresionați de uriașa cupolă neagră, adâncit tot mai mult dedesubtul capetelor noastre și înălțarăm frunțile către același firmament spre care cei dintâi oameni se ridicaseră în două picioare, copleșiți și ei de armonia creației. Dar după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
într-o banală existență, la țară, la Coșula, unde mi se părea că începe și se sfârșește lumea, unde cerul era atât de aproape uneori încât puteam atinge vestmintele lui Dumnezeu, aripile fragile ale îngerilor și chiar asculta murmurul heruvimilor, serafici, acolo, într-o uitare totală de lume, într-o existență căreia lumea mi se părea că-i este datoare, că de acolo începe și se sfârșește totul. Însă curând mi-am dat seama că de fapt era capătul lumii, loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conștința faptului că publicul trebuie atras, crescut, lărgit, educat pentru că numai astfel gazetele pot avea un viitor, a existat încă de la începuturi. Este naiv cel ce crede că primii noștri ziariști scriau așa, în abstract, asemenea unor luceferi cuprinși de serafice idealuri, uitând că dacă nimeni nu-i citește nici ei nu există (cum par a uita azi unii scriitori la gazetele elitiste, care se iluzionează că au un public doar pentru că își citesc unii altora producțiile). Dimpotrivă, e uimitor cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
îi ventila așa de bine răsuflarea. La invitările lui Marcian de a merge ia repetiții, nu obiectase,,, nimic, nici nu acceptase. îi era teamă să nemulțumească pe Elena sau pe Ada. Se simțea acum conciliant cu acele dușmane . . . femeile! . . . Surâdea serafic. O slăbiciune fără apărare îl dezarma total. Nici urmă de răutate sau de pasiune. Pe atunci, un cheag roșu mocnea în el răul care acum se rupsese. Văzuse în sângele propriu, din lighean, și mici coagule negricioase. Era stricăciunea ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sanatoriul din localitate, așa îneît numai învelișul era romantic. Povestea fictivă era acum o bună camaradă a Elenei și a lui Marcian, care combinau împreună ultimele ei noutăți în forme cât mai poetice, deoarece Maxențiu era mereu în faza lui serafică. Ada susținea complotul din toate puterile, speriată de scăderea prințului și nemaiavând nevoie de prezența lui acum, când Elena și Marcian erau o platformă solidă de onorabilitate. Marcian urma să creadă pe Ada o femeie foarte de treabă. N-o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
poezie, vădit asemănătoare prin sub-stanța și muzica lor. Toate se desfășoară în același cadru abstract și întrucîtva convențional al unei spiritualități "date de-a gata". Stele, lună, sfere, iubire, lumină, mare, cu materialul acesta de poncife construiesc englezii poezia lor serafică ori elegiacă. Să nu vă mire dacă accentele unui asemenea lirism fac să gândești (prin acutele și monotonia lor) la niște psalmi cântați de sfântul Origene. Desigur poezia lui Racine și a celorlalți clasici evoluează într-un abstract mai arid
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
începu o colindă, după ea și celălalte au început să colinde. în bucătărie era cald, mirosul plăcut de ceai cu busuioc învelea atmosfera de pace divină creată de vocile blânde ale celor patru femei. Pe chipul Ramonei, de o blândețe serafică se așternu melancolia; la sfârșitul colindului frumoșii ei ochi jucau în lacrimi. -Sunt împrejurări când liniștea nu poate fi adusă de alții, ci trebuie să-ți cauți singură alinarea copila mea, i se adresă D-na Neli. Atunci Ramona, cu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
chiar în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne... Patrupedele se înviorează puțin, dar nu găsesc de cuviință să latre și-atunci vin să mă miroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fapt, vorbită, cândva, de către Adam și Eva, așa lăsa să se înțeleagă; transmisă celor doi de către Creator, nu se pierduse; fiul Profetului știa graiul lui Dumnezeu!!! Poate chiar Cuvântul... Nu e de mirare că un alt urmaș - Castelanul - are stări serafice; se arată doar celor pătrunși de har. Pădurarului, un idiot care încă îl mai vede, noaptea, prin hățișuri, și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii ce-ți aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Ada, mîța dracului! Neîntrecută În pat, nu era bine nici să o ocolești, pentru ce trăiai? - nu te băgai tu, o folosea altul. Alta. Ada Nilsen, Adanil, cum era știută, putea să distrugă pe oricine, bărbat sau femeie - se culca, serafică, În orice pat. Un Înger, ai fi zis, văzînd-o, dar acela nu avea sex; ea parcă le avea pe amîndouă, mai nimeni nu Îi rezista, o plămădise și pe ea tot Dumnezeu, deși Antonia ar fi jurat, dacă ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a cuvintelor ("Spăși-voi visul de lumină"). Ne este indusă în felul acesta o bucurie superioară iscată de sentimentul armonizării cu spațiul eteric al idealităților, al valorilor eterne, al absolutului. Poezia lui Eminescu este un spațiu al imaculării, un orizont serafic analog spațiilor poetice ale lui Hölderlin, analog Largo-ului din Simfonia IX a lui Beethoven, analog surâsului îngerilor lui Leonardo da Vinci. "Sfânt, senin, dulce, alb, blând, duioșie, lumină, ideal, armonie, iată simbolurile in jurul cărora polarizează ideile poetice eminesciene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
apropie de un bărbat, să-i pună mâna pe cap și să-l întrebe: „ce faci, mă, băiatule?”, n-ar fi putut. Era o fată... îîî, ca o fată, mai bine zis, de cele mai multe ori, extrem de sfioasă, curată, îndrăzneață, rafinată. Serafică, serafică, dar avea un voltaj deosebit, îi spuneam eu că nu e ceea ce pare, era așa de palidă, dar iubea ca o brunetă, ca o negresă, îmi făcea niște lucruri despre care pot să spun cu siguranță, acum, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]