483 matches
-
puteau să apară de-aici, să-mi complice existența. Parcă îmi năvălise în creier un mușuroi de termite. Noaptea, l-am lăsat pe Lepidopteros să doarmă. Nu m-am atins de calculator, nici măcar n-am avut curiozitatea să văd ce serenade a mai compus Bidileanu sau ce își notase Paul în jurnalul lui. Sunt sigur că informațiile se-aflau deja stocate într-un fișier, Lepidopteros lucra pe-ascuns, ca un gangster, când familia lipsea de-acasă. Mi-a venit ideea trăznită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pâne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tânguitor-juvenile, regizate în decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian în singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc. Pe alocuri, semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă claritate: „Era în toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sunt ca într-un vechi album”, „Vezi seară romantică
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria Europei țipând fals”, „huruitul roților în beznă”, cinematograful și afișele luminoase, rotativele imense ale tipografiilor, sondele de petrol, zgomotul trenurilor și „serenada mașinilor de scris”, telefonia, întregul „concert urban”, uzinele, compartimentele de „transatlantic”, „mările din sud” etc. pătrund firesc în ecuația imaginii, într-o deschidere planetară a universului liric. E o „mutație a semnelor” a cărei pondere poate fi evaluată ușor dacă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Tată de duminică, Toamna bobocilor, Orașul văzut de sus, Cursa, Zile fierbinți, Singură‑ tatea florilor, Casa de la miezul nopții, Instanța amână pronunțarea, Ultimele zile ale verii, Ultima noapte a singu‑ rătății, Premiera, Trecătoarele iubiri, Ilustrate cu flori de câmp, Rătăcire, Serenadă pentru etajul XII, Accident, Cuibul salamandrelor, Misterul lui Herodot, Fair Play, Iarba verde de acasă, Eu, tu și Ovidiu, E atât de aproape fericirea, Septembrie, Avaria, Gustul și culoarea fericirii, Din nou împreună, Drumuri în cumpănă, Ciocolată cu alune, Ora
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lui Bachus (1984) 108, 234, 273, 276 Secretul lui Nemesis (1987) 234 Secvențe (1982) 234- 235, 241, 256, 260, 263, 285 Semnul șarpelui (1982) 234 Septembrie (1978) 192, 196 Serata (1971) 191, 193 Serbările galante (Les fêtes galantes) (1965) 116 Serenadă pentru etajul XII (1976) 196 Setea (1961) 108, 111-112, 134, 137-138, 146-147, 150-151, 284, 286 Sezonul pescărușilor (1984) 234, 242, 263, 267 Sfânta Tereza și diavolii (1972) 193 Sfârșitul nopții (1982) 244 Simpaticul domn R (1970) 111, 193-194 Singur de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ceri. Mai încolo, o familie numeroasă, pe ale cărei personaje le identificai ușor, fără să te epuizezi în vreun complicat exercițiu de imaginație: ea, o englezoaică cu bani, îl găsise pe el, italianul perfect, arătos și gata oricând de-o serenadă, și repede îi făcuse trei copii, care se agitau acum în jurul mesei. Păreau fericiți cu toții, deși, din când în când, peste privirea lui mai trecea, ca un nor, dorul de zilele cu serenade, dar doar pentru o clipă, ca mai
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
perfect, arătos și gata oricând de-o serenadă, și repede îi făcuse trei copii, care se agitau acum în jurul mesei. Păreau fericiți cu toții, deși, din când în când, peste privirea lui mai trecea, ca un nor, dorul de zilele cu serenade, dar doar pentru o clipă, ca mai apoi ochii să-i surâdă puștoaicei de vreo trei ani care îl tot trăgea de marginea tricoului. Mi-a plăcut, stând la masa de alături, o cămașa din in, lungă, de un alb
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
lui Enescu în Statele Unite. Înregistrările acustice, făcute pentru Columbia, acompaniat de pianistul Edward C. Harris, includ aranjamentul lui Leopold Aeur la Corul dervișilor din uvertura lui Beethoven, Ruinele Atenei, Aubade provençale a lui Kreisler, zisă „în stilul lui Couperin“ și Serenada lui D’Ambrosio, Op. 4. Probabil din același an datează și prima înregistrare în sistemul nou, „electric“, un disc test tot la Columbia, cu La ronde des lutins de Bazzini. Cele trei minute, scrie Duncan Druce, nu reprezintă poate un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
spun, nu l-am văzut atunci pe Nicu Ceaușescu să se îmbete, cum mai comentau unii. Bea într-adevăr whisky, foarte subțire, dar unu-două pahare, maxim. Îi plăcea când erau folkiști, umoriști, când se mai cânta o baladă, o serenadă, cântece de-ale noastre de petrecere, studențești. După care era un fel de ritual. Ne invita la vila lui, "Drobeta" îi spunea, din centrul stațiunii și acolo, la parter, în holul mare de la intrare, era un salon unde erau 10-12
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ținut boticul când cu „ziua Îndrăgostiților“. À propos: Nu știu cum ați ajuns 6 miliarde, bătând toate recordurile Între mamifere, iubindu-vă doar o zi pe an. Cât mă privește, nu mă interesează deloc sărbătoarea, căci sunt Îndrăgostit mai tot timpul, răspunzând serenadelor dedicate mie de pisicile cartierului și, după cum vezi, cu folos, căci l’am „Înnegrit“ cu progeniturile mele. Ce mă intrigă e că voi, ca români, ați adoptat acea sărbătoare străină cu atâta nonșalanță, deși aveți ceva similar, ba cu vârf
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de stil. Remarcăm o serie de caracteristici specifice lăutăriei: - meserie moștenită din tată În fiu;se practică În grup cu: banda, În taraf sau În formație; - are drept ocazii și locuri: nunți, hramuri bisericești, hore, praznice, hanuri și cârciumi, bâlciuri, serenade și, mai nou, chiar campanii electorale; - nu presupune cunoașterea notelor muzicale; - instrumente folosite sunt: vioara, lăuta, țambalul, acordeonul, basul, cobza, chitara, cimpoiul, fluierul din lemn de salcie, de plop tremurător sau trestie, tamburina, surla și clarinetul. Caracteristicile muzicii lăutărești sunt
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Helicon, 1996. 998 Charles Baudelaire, Soarele 999 Liviu Pendefunda, Moartea simbolică, Falii 8. 1000 Charles Baudelaire, Alchimia durerii, Poezii, Editura Univers,București, 1979. 1001 Frances Yates, citată de Titania Hardie în Labirintul rozelor, Editura Nemira, București, 2008. 1002 George Bacovia, Serenadă. 1003 Liviu Pendefunda, Oglinda metafizică a poesiei, Convorbiri literare, 2009, CXLIII, 12 (168): 135-137. 1004 Victor Hugo 1005 Lucian Blaga, Umbra lui Dumnezeu, Corăbii cu cenușă. 1006 Cassian Maria Spiridon, Carul Timpului, Helicon, 1996. 1007 Mihai Eminescu, Lacul. 1008 George
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
șasea mișcare; Claudio Monteverdi: Psalmul laudate Dominum; Franz Schubert: Rosamunde; P.I. Ceaikovski: Scena și dansul reginei din Lacul Lebedelor; Antonio Vivaldi: Anotimpurile; J.S. Bach: Preludiile; F. Chopin: Valsurile; Pietro Mascagni: Cavaleria Rusticană. → Relaxare L. van Beethoven: Simfonia pastorală; F. Schubert: Serenada; F. Liszt: Vis de dragoste; V. Papatanasiu: Apocalipsul animalelor; P.I. Ceaikovski: Lacul lebedelor: J.S. Bach: Fantezie în sol minor; J. Strauss: Voci de primăvară; C. Saint-Saens: Simfonia pentru orgă nr. 3 în do minor; Pentru relaxare se recomandă, de asemenea
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
Simfonia italiană; Ravel: Rapsodia spaniolă; P.I. Ceaikovski: Simfonia nr. 6. → Combaterea stărilor de distonie neurovegatativă și a nevrozei astenice W.A. Mozart: Mica sereandă; Simfonia nr. 41. → Stimularea entuziasmului J. Haydn: Simfonia nr. 85; M. Ravel: Daphnis și Chloe; Toselli: Serenada. → Mărirea puterii de concentrare J.S. Bach: Concertele brandenburgice. → Înlăturarea melancoliei L. van Beethoven: Simfonia a IX-a; C. Saint-Saens: Carnavalul animalelor; J. Brahms: Concertul nr. 2 pentru pian, partea a 3-a, opus 83. → Pentru copii W.A. Mozart: Concertul
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
sunetele emise de oricare alt instrument. Risipirea sonoră progresivă (perdendo - stingându se) ce se topește până la evanescență odată cu stabilirea pe acordul final de lasă impresia unei „nesfârșiri”, ce îndeamnă auditorul la aflarea propriei echivalențe semantice. III.9. La sérénade interrompue (Serenada întreruptă) Tabloul unei parodii galante, preludiul La sérénade interrompue satirizează serenada unui Don Juan, victimă nefericită a frecventelor întreruperi cauzate de miile de incidente ale străzii, după cum își imagina Marguerite Long. Ineditul acestei viziuni conceptuale pare să-și fi găsit
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
se) ce se topește până la evanescență odată cu stabilirea pe acordul final de lasă impresia unei „nesfârșiri”, ce îndeamnă auditorul la aflarea propriei echivalențe semantice. III.9. La sérénade interrompue (Serenada întreruptă) Tabloul unei parodii galante, preludiul La sérénade interrompue satirizează serenada unui Don Juan, victimă nefericită a frecventelor întreruperi cauzate de miile de incidente ale străzii, după cum își imagina Marguerite Long. Ineditul acestei viziuni conceptuale pare să-și fi găsit forma ideală în discontinuitatea compozițională la care se face apel. Paul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cele trei preludii anterioare (pauză intermediară). În pofida acestei schimbări de stare, remarcăm relația „intimă” ce se stabilește în plan armonic prin transferul aceluiași centru tonal; din La fille aux cheveux de lin este reamintit cu insistență în apelurile introductive ale Serenadei. Evoluția sonoră ulterioară va preciza funcția de treapta a II a coborâtă îndeplinită de sunetul , într-un discurs muzical ce își centrează evoluția în jurul sunetului fa dominanta tonalității de bază, . Evitarea deliberată a sunetului la în pasajele scalare introductive, precum și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o utilizare improprie a pedalei de rezonanță. Astfel, pe parcursul introductive este recomandat ca efectul de rezonanță să lipsească cu desăvârșire, iar în evoluția ulterioară a discursului interpretul să se limiteze doar la o folosire economică a acesteia. Tema propriu-zisă a serenadei apare însoțită de indicația expressif et un peu suppliant, ce îndeamnă la o interpretare sensibilă și puțin „rugătoare”. De altfel, același caracter „tânguitor” este deopotrivă difuzat prin frecvența semitonurilor descendente din contextul configurației sale melodice, aspect ce amintește de bocetul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sa la un nivel dinamic extrem de redus pp - lointain (pp - îndepărtat), noutatea evoluției melodice, schimbarea bruscă a planului tonal (re major), a structurii metrice (), precum și a valorii agogice (Modéré). Reacția disperată a chitaristului ce își vede întrerupt la nesfârșit șirul serenadei sale apare surprinsă cu plasticitate în secțiunea notată cu rageur - furios, iar revenirea ulterioară a aceluiași fragment asigură terenul propice unei amplificări semnificative a expresiei, moment ce corespunde cu Secțiunea de Aur a preludiului. Narațiunea își continuă fazele tradiționale ale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
face dorită. Un timp a fost credincioasă postelnicului, dar a început să răspundă celor ce-i făceau ochi dulci. Un tânăr calemgiu de la visterie (funcționar) s-a simțit fermecat de frumoasa grecoaică și a început s-o cucerească, făcându-i serenade cu lăutari. Postelnicul devenise tot mai bănuitor și a hotărât s-o spioneze pe Duduca cu ajutorul slujitorul său de încredere, Dinu Păturică. L-a trimis în casa Duducăi ca băiat de casă. Experimentata Duduca îi deconspiră intențiile de spionaj ale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
degrabă o Donna angelicata, căreia e nevoie să i se vorbească încet ("încet ți-aș fi spus"), pentru a nu-i suprasolicita nervii delicați. Nu numai că protagonistul masculin al cuplului nu cântă tovarășei sale imnuri patriotice pe post de serenade și nu-i servește lozinci drept incantații amoroase, dar, tocmai pe dos, o protejează de politizarea mesajului erotic și îi șoptește: Iubito [se cade să observăm aici că apelativul însuși e unul destul de riscant de folosit în epocă, desemnând un
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
decadent./ Broșuri,/ Bijuterii rare/ Paradoxe/ Bizarul,/ Seri./ Nopți,/ Efuzii de parfume/ Și nuanțe./ Orașul damnat.", De artă). Alteori latura socială a noilor versuri este explicită. Nu e, totuși, la Bacovia pură reorientare politică, căci în volumul din 1926, Scântei galbene, Serenada muncitorului exprima aceeași preferință pentru proletar în opoziție cu burghezul, doar că, în acest volum din 1946, tematica socială devine ceva mai pregnantă, dar pare să lipsească de aici exaltarea noii lumi, acordul explicit cu aceasta și versurile par să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
harmonie”, liră, nai, orgă, piano, pianole, piculină, țambale/țimbale, vioară/ scripcă/ violină. Lista poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman, „muzică de piano”, „cîntece răsunătorii de fanfară”, „cîntece de harmonie”, un „cîntec american fantastic”. Vocabularul muzical al poetului cuprinde și o serie de „termeni tehnici”: „acorduri, arpegii, armonii”, „largo”, „requiem”, „simfonie”, „ton” etc. Toate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eu sunt un monstru pentru voi” „Monstru” e unul dintre cele mai tari cuvinte folosite de Bacovia în opera sa. în mod obișnuit, el evocă o ființă teratologică, diformă, o aberație a naturii, care inspiră repulsie și teamă. Aci, în „Serenada muncitorului”1), „monstru” e însă cel care se deosebește de inșii „normali” prin faptul că gîndește diferit, inovator, îndrăzneț și neliniștește cu ideile sale . E idealistul redus de adversari la o imagine calomnioasă, caricaturală, propagandistică: „Eu sunt un monstru pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Satisfăcut de sine, mediocru intelectual („rațiunea aurită” nu-i altceva decît o traducere liberă, accentuat peiorativă, a formulei horațiene „aurea mediocritas”), „burghezul” e, de fapt, din perspectiva omului modern, adevăratul „monstru”, „preistoric animal”, retardat, purtat de instincte, fără conștiință, „hidos”. „Serenada muncitorului” ne pare azi, cînd ne-am cam înmuiat, un discurs agresiv, destabilizator, neverosimil la un autor care în viața cotidiană se comporta timid. El e însă în acord cu o parte a discursului epocii, existent nu numai în literatură
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]