3,380 matches
-
apare în operă asemeni unui personaj) despre care ea crede că a fost cumpărat doar cu acest scop, planurile scenice sunt reflectate crescendo: “... Pe unde va trece? Cui va sugera un gând criminal cu fascinarea sclipitoare a oțelului?...În ce sertar se va așeza ironic, ce mâini îl vor lua, inspecta, și cu ce scopuri, pe care totuși el le va nimici sau îndeplini?) Mâna creștea. Manuela credea că o vede, că-i privește de aproape falangele noduroase, vinele dure”. Scopul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o are din partea a doi critici importanți, Ibrăileanu și Lovinescu, apartenența la un cerc de tineri moderni-mondeni și, probabil, cel mai important lucru, trecerea rapidă la roman, gen care se află în mijlocul preocupărilor literare Ămasculine) ale epocii. Deunăzi abia, din sertare nemaiîncăpătoare, am ars multe din acele caiete. Deschise ici-colo, la vreo pagină, am întâlnit incoherența unui mozaic cusut cu ochi închiși pe o pânză fără capăt. H. PapadatBengescu, însemnare din jurnal) Primele cărți de proză ale Hortensiei Papadat Bengescu ĂApe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dau drumul la televizor. Un film bun! Au uitat de vase și apa curge, umple chiuveta, dă pe de lături. În pauza filmului, Lucy merge la bucătărie. − Inundație! Am uitat apa! Mop, găleată, cârpe. Apa a intrat sub dulap, în sertare, peste tot. După o oră de muncă se pare că s-a rezolvat, dar cineva sună la ușă: Era vecina de jos. − Unde-i Barbie? Mi-ați inundat bucătăria! − Ăăă... noi...., ăăă... − Să-i spuneți mamei să vină să-mi
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
-l anunțe pe director. Din păcate, directorul nu răspunde deocamdată, fiind plecat la o petrecere. Poliția spune că va mai încerca. În biroul directorului, Shelley scotocește după ceva de mâncare. Înfulecă niște biscuiți uscați pe care-i găsește într-un sertar și apoi simte că o ia somnul. Își amintește de un dormitor frumos de la etaj și se culcă într-un pat princiar. Când se trezește e încă întuneric, dar a dormit destul, așa că aprinde toate luminile și pleacă la plimbare
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
cu Teodora: dacă ea nu a făcut decât să-l „folosească”, din dorința de a mai avea un copil!? Adică nu ar fi fost decât „instrumentul” pe care, după ce îți faci treaba, îl pui la locul lui, în dulap, în sertar ori, când este și ceva mai vechi (!), îl mazilești direct în magazie... Ca „simplu cititor”, aș pune problema altfel. Poate că femeia și-a dorit un copil (dorință absolut firescă), dar un copil de la el, nu de la altcineva! A și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Păi... după repetiție ne ducem la Violeta și mai dansăm și noi. Poți veni și tu cînd te-ntorci din pădure. Ei, mi-l dai? Bărzăunul se gîndi o clipă, apoi îi întinse cheia și-i spuse: Ia-l din sertarul meu de la bufet, dar ai grijă de el, că altfel nu-l mai pupi niciodată! Și să-l pui tot acolo! Mulțumesc, Ticuțule. Ești un băiat de zahăr. Și Matei intră bucuros în curtea casei, în timp ce Bărzăunul porni mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
luat casetofonul și s-a dus să-l pună la locul său. Matei spumega de furie. Văzînd că Bărzăunul nici măcar nu-l întreabă de ce l-a făcut "parșiv" și "măscărici", porni după el strigînd: Nu spui nimic, colțosule? Bărzăunul închise sertarul tacticos, puse cheia în buzunar și se întoarse spre Matei cu cea mai nevinovată figură posibilă: Dacă asta-i mulțumirea ta pentru că ți-am dat casetofonul, atunci nu mai avem ce discuta! Punct! N-o fă pe neștiutorul cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
CUVÂNT ÎNAINTE Am scris mult, uneori pentru sertar: scenarii, film, texte pentru teatru, am fost și sunt jucat. Dar nu și literatură SF. într-o zi am fost invitat de o cunoștință la lansarea unui volum “Teoria realității totale” filozofie în zeamă de justiție?! Am aflat că lumina
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și echipat salvamont. Aurora: înseamnă că ei cunosc foarte bine geografia Pămăntului?! Poate este un exercițiu militar? Profesorul: Am să merg personal la locul indicat; Robo pregătește elicopterul. La drum! (ies). Aurora: Ela, cafea pentru toată lumea. Apoi scoate dintr-un sertar dosarul de care-i vorbise, cu o zi mai înainte profesorul. Profesorul mi-a spus să mă uit în acest dosar. îl desface; fotografii, și mai multe adnotări. Trec fotografiile din mănă în mănă cu Eva și Adam. Eva: Deci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cănd mestecai în borșul cu fasole. Roboții izbucnesc iar în răsul metalic cunoscut. Ela: Mă..., mă, tu vrei să duci în Universul vostru o bucătăreasă sau o doamnă ca mine?! Am un album cu 78 fotografii, îl țin într-un sertar din biblioteca profesorului nu în bucătărie. Ela aduce albumul, îl așează pe birou. După ce se termina “vizionarea”: Ela: Ei, spune care îți place? Pe care o vrei? Cosmos: Toate! Ela: Toate?! Cosmos: Albumul îl depun la muzeul Academiei ca și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Așa era Lea. Purta agate. Vorbea puțin pițigăiat și mirosea bine. Pentru mine. Lui David i-a mirosit mereu a naftalină. Așa am fost noi, diferiți, după o anumită vârstă. Eu m-aș fi dus ață să-i caut prin sertare, să citesc scrisori vechi și să mă ascund cu ele în micul ei paradis decrepit, cu frunze și stârvuri în putrefacție printre răsadurile dezordonate. David, nu. Mama îl dăscălea mereu când mergeam s-o vedem pe Lea. Tata nu venea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am dorit să dispar în ziua în care a murit grădina Leei. Pe tocul ușii era lipit un melc cafeniu. Sinistru. Bălos. Cu ochi expandați, la capetele coarnelor. Mama m-a tras înăuntru. Toată ziua am scotocit prin dulapuri, prin sertare, prin lada de sub pat. O viață îmi dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân singur la ea în bibliotecă, să miros, unul câte unul, parfumurile ei vechi, din baie, despre care mama obișnuia să spună că „duhnesc a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tocul ușii era lipit un melc cafeniu. Sinistru. Bălos. Cu ochi expandați, la capetele coarnelor. Mama m-a tras înăuntru. Toată ziua am scotocit prin dulapuri, prin sertare, prin lada de sub pat. O viață îmi dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân singur la ea în bibliotecă, să miros, unul câte unul, parfumurile ei vechi, din baie, despre care mama obișnuia să spună că „duhnesc a Paris“. Fără Lea, biblioteca era o cameră obișnuită, doldora de cărți, complet lipsită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
incomodă, care se dezechilibrează fatal ori de câte ori pro prietarul extrage din geo me tria cadrului improvizat un volum oarecare) tras la geam, cu fotoliul vișiniu funcționând pe post de dulap, cu câteva cutii vechi de pălării ale lui Domini que devenite sertarele unei comode inexistente, în care Alexandre își depozitează lenjeria. Tapet gri, cu flori mici, verzi. Un ghi veci rubicond din care se căznește să iasă la aer o plantă-hi brid, cu frunze aproape violacee, stă tolănit ca un motan rotofei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ar fi sperat că într-o zi atingerea acelor buze îi va deveni familiară și că ea, Léa, va căpăta, astfel, trecut. Dar nu. Nu se întâmpla. Frumusețea aceea vorace părea că refuză, îndărătnic, să i se cuibărească într-un sertar al minții, de unde să treacă, apoi, cuminte, sub semnătura romancie rului care era el, Alexandre. Sau care fusese. De când plantele ei de tuș urcaseră iederă în jurul lui, Alexandre exhiba toate simptomele îndrăgostitului clasic, clinic fără speranță. De mâncare se atingea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de prin 1974, după ce primisem, pentru două dintre ele, aprecierea generoasă a fostului meu profesor de la Universitate - Ioan Constantinescu. Am trimis povestirea cronicarului literar al revistei Ateneu (Bacău). Îl prețuiam ca profesionist și, în plus, aflasem că scrie proză „pentru sertar”. Simțeam nevoia ca altcineva, din afară, să-mi confirme ceea ce deja știam: textul „nu merge”! L-am pus pe dl. Const. Călin (fără pic de premeditare!) în situația de a face obișnuitele „piruete” menite să îndulcească refuzul, adică exact ce
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
stiloul și, întins pe burtă, caligrafiază cu grijă, pe fiecare etichetă, numele a zece reviste literare: Arta cuvântului, Tribuna poporului, Orizont comunist, Steaua roșie, Lupta noastră, Viața nouă și altele. Se ridică și, fluierând Menuetul lui Boccherini, trage dintr-un sertar al biroului dosarul cu referințe critice. Iată prima recenzie la cartea de debut, apărută în Viața nouă, unde era pe atunci secretar de redacție. Ia rigla dăruită de un prieten tipograf și măsoară cu meticulozitate: zece cuadrați. Se îndreaptă spre
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
conte și Anna timpul a așternut perdeaua opacă a uitării. Fusese văzut trecând prin sat, vorbind Dumnezeu știe cu cine, bătrân și sărac, cu o traistă peticită. Firul se curmă brusc, ca tăiat de o mână aprigă. Scotocind totuși în sertarele vremii, toți cei neîncrezători ori mânați de îndrăzneală au putut să găsească dovada clară a acestei călătorii. Plecase în grabă, căci pipa zăcea încă umezită în iarba dimineții ce a urmat. Nu vom ști însă niciodată ce trebuie că a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ar fi fost cu mult mai complicată și cu siguranță ar fi purtat un nume medical. Pe scurt, să-l pici cu ceară, Plescăială, zis uneori și Plictiseală, nu și aducea aminte nimic despre această chestiune. Din două una: ori sertarul în care fusese stocată informația se blocase ireversibil, ori informația în sine nu se mai afla în nici unul din cotloanele chițibușarei memorii. Cert este că lui Plescăială, căruia i se mai spunea și Plictiseală, ceea ce începuse să-l cam enerveze
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Vocea îi era necunoscută, venită din adâncuri, dintr-o negură în care nu putea răzbate, de undeva de foarte departe. Cât de mult reușea să o schimbe suferința, într-atât încât să nu se mai recunoască. Aruncă eșarfa într-un sertar și-l închise cu violență. Se schimbă în grabă și coborî scările. Din obișnuință, verifică înainte de a ieși din scara blocului, cutia poștală. Câteva reviste cu reclame și... un plic alb. Sângele i se urcă în obraji, inima începu să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și mulți alții, urmate de o cifră. Știi tu ce e asta? Anii pe care i-au trăit, fiule, anii trăiți de acesti mari gânditori, pentru a ieși media și a face viața mea probabilă. Vezi aceste hârtii din celălalt sertar? Proiecte de lucrări. Și eu îmi spuneam: Până ce nu le duc la bun sfârșit, nu mor". Și nu puteam crede... nu puteam crede în nemurirea mea! De ce să nu fiu eu primul om care nu moare? Este oare o necesitate
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
punct, mi-a răspuns zicându-mi că lucrul se reglează mai bine dacă public în continuarea povestirii mele și a epilogului, ceva oarecare, de-al lui sau de-al meu, lucru conform tradiției și în obișnuința literaturii. Și scoțând din sertar un manuscris, îmi zice: Ai dumneata aici o operă din tinerețea mea, un mic dialog intitulat " El Calamar", pe care l-am scris puțin după ce am respins un duel care mi s-a propus. Dacă nu ajunge, publică dumneata ceva
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
14. De paturile lor se apropie Rică, în costum de subofițer în Garda Civică, dar cu monoclu. Vede că dorm și efectuează cu băgare de seamă o percheziție discretă în cameră, se uită înclusiv în țucalul de sub pat. Într-un sertar găsește niște acte pe care le citește atent, cîteva scrisori și bagă în buzunar unele dintre ele, alese anume. Mai utilizează puțin din cosmeticele Efimiței, se privește apoi în oglindă mulțumit. În final își scoate mondirul și chipiul, apoi legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vîrsta... vreau să zic la maturitate. BUNICA: Da, așa a fost el totdeauna: cam întîrziat. Dar să știți că mintea o are tînără. Uneori gîndește ca un copil de șase ani. EDITORUL: Și scrie tot timpul? Dar trebuie să aibă sertarele pline de manuscrise! BUNICA: Vai, da' abia mai avem loc în casă de cît a scris. (Fiicei) Cheamă-l dragă pe maistru. Pardon... (rotunjește vorba) Pe maestru. (Fiica iese) EDITORUL: Sper că s-a bucurat de debutul din revista noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
în acel moment nebuna va simți puțină liniște. Nebuna visează cu ochii deschiși la momentul ăsta magic. Visează că se poate întâmpla. Că poate deveni real. Aievea. Și vede clar acest moment. Își simte gândurile calme, așezându-se ordonat în sertarele minții ei. Ca jucăriile din camera unui copil care a plecat prima oară în tabără. Jucării ridicate de mâini de adult. Jucării șterse de praf și puse frumos în dulapuri. Nebuna vrea puțină liniște. Atât. Vrea să-și vadă camera
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]