1,092 matches
-
Dacă acest lucru este realizat corect, manevra poate nici să nu fie observată de echipa de supraveghere. Ofițerul își poate pune servieta jos, lângă scaunul său, în timp ce soarbe dintr-o cafea; sursa se așază la masa vecină și își pune servieta sa, aproape identică celeilalte, jos, lângă cealaltă. Când sursa pleacă, ia servieta ofițerului, nu pe a sa. Din nou, cu excepția cazului în care echipa de supraveghere a observat manevrarea servietelor, este posibil ca schimbul să nici nu fie observat. În
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
observată de echipa de supraveghere. Ofițerul își poate pune servieta jos, lângă scaunul său, în timp ce soarbe dintr-o cafea; sursa se așază la masa vecină și își pune servieta sa, aproape identică celeilalte, jos, lângă cealaltă. Când sursa pleacă, ia servieta ofițerului, nu pe a sa. Din nou, cu excepția cazului în care echipa de supraveghere a observat manevrarea servietelor, este posibil ca schimbul să nici nu fie observat. În același mod, un ofițer poate lăsa un bilet într-o locație stabilită
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
cafea; sursa se așază la masa vecină și își pune servieta sa, aproape identică celeilalte, jos, lângă cealaltă. Când sursa pleacă, ia servieta ofițerului, nu pe a sa. Din nou, cu excepția cazului în care echipa de supraveghere a observat manevrarea servietelor, este posibil ca schimbul să nici nu fie observat. În același mod, un ofițer poate lăsa un bilet într-o locație stabilită anterior, cum ar fi în scorbura unui copac dintr-un parc; câteva ore mai târziu, sursa îl recuperează
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
este decât rareori compensat de o satisfacție estetică pe măsură. Mai des senzația este de limbaj scăpat de sub control și în căutarea nu foarte abilă a unui înțeles: „Labirint desfăcut / întins ca sfoara dintr-un ghem // truc / de purtat în servietă”; „Pământul uitat într-un astru / coboară coboară coboară / prin lentilele cele mai groase / prin ochii de ceară.” Undeva, poetul încearcă a-și pune versul sub semnul tentativei de a izola, dincolo de fenomenal, sensul pur, adevărul ultim al lucrurilor: „Prin parametrii
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Miguel de Unamuno (Bursierul), Knut Hamsun (Alexandru și Leonarda), Arthur Conan Doyle (Otrava salvatoare), Arkadi Avercenko (O femeie frumoasă), Alexandr Kuprin (Visul lui Cezar), Karel Capek (Ghicitoarea) ș.a. Colaborează cu scrieri în proză Ruxanda Berindei Mavrocordat (Tania), Aurel Ganea (Jocul servietelor, Cazul Marienfeld), Paul B. Marian - sub pseudonimul Ion Albotă (Fedor, clownul trapezist, Un domn bine în tramvai, Iubire tristă). Altă rubrică permanentă, „Caleidoscop intelectual”, conține în primii ani scurte notițe (nesemnate, de obicei) despre aparițiile editoriale și evenimentele culturale mai
SEARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289589_a_290918]
-
persoanei a doua singular, precum și grija de a schimba tiparele compoziționale și clișeele genului practicat. Astfel, el aduce destule inovații tematice: intenția moralizatoare se derobează într-o proză cu inserții SF (A se feri de umezeală), în animisme umoristice (epistola servietei din Scrisoare pe adresa unui chiulangiu), în suspans detectivistic (ca în Obiectul neidentificat, unde e vorba despre un maculator neîngrijit) etc. La acestea se adaugă ingeniozitatea compozițională: Post-scriptum și PTTR sunt concepute, pe filieră caragialiană, din multiplele post-scriptumuri sau din
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
și îți dă forța de care ai nevoie ca să câștigi. Stimularea reflexă ne ajută să lovim cu mai multă putere”. Câțiva tineri își iau acum dispozitivele Magic Reflexer oriunde s-ar duce. Îl pun în rucsac, în geantă sau în servietă, ca să-l poată folosi când au nevoie de el, pentru a stimula circulația, a-și calma durerile sau a-și întări mușchii și articulațiile. Ei consideră că e grozav să le folosească împreună cu prietenii. Magic Reflexer a întărit mâinile unui
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
Iarna cât de grea, Vesel sunt de când e omul Om, în țara mea! Ședințarul Din ședință în ședință (Socialism pe rupte!) Nădușește ședințarul Amețit de lupte. Las’ să plouă cu rebuturi Și potop de-ar fi, El îți scoate din servietă Ordinea de zi. Secătura Mult mi-e drag și drag mi-o fi Omul flacără pe creste, Dârz și simplu, zi de zi Făurar al țării-aceste. Dar urât mi-e cel ce-așteaptă Socialismul mură-n gură, Lung la vorbă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cotul de tejghea, îi vorbește barmanului, care dă din cap fără să-l asculte... Și valiza asta. Îmi prinse privirea și-mi spuse zâmbind: Lucrul cel mai de preț nu e în valiză, e aici. Bătu ușor cu palma o servietă din piele, pusă pe banchetă. — Două milioane de dolari. E prețul care mi se cere pentru teancul ăsta de hârțoage. Documentația tehnică, completă, pentru un elicopter de luptă. O minune. Mă întreb cum de pot inginerii ăia, care nu-s plătiți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
plătiți cu lunile, să fabrice încă mașinării de nivelul ăsta. Elicopterele Apache americane sunt, pe lângă, astea, niște cutii de conserve zburătoare. Dar Rusia rămâne fidelă sieși. Inginerii nu încasează nimic, iar mafioții care organizează scurgerile își cumpără vile în Bahamas... Servieta asta va pleca din nou, mâine, spre Moscova, numai că, vezi tu, lucrul cel mai nebunesc e că nu știu dacă cei de la Centru vor fi cu adevărat fericiți s-o recupereze. Probabil că cel care o s-o primească așteaptă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vezi tu, dacă aș mai crede că se poate câștiga, cred că n-ar merge nici măcar o singură dată. Poate că adevăratul joc începe atunci când știi că o să pierzi. Iar noi am pierdut deja. Elicopterul ăsta care se află în servieta mea o să aterizeze oricum în America, pe o altă filieră, cu o mică întârziere, dar totuși îl vor avea. Așa cum îi vor avea pe toți cercetătorii de talent care mor de foame la Moscova. Așa cum, într-o bună zi, vor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și adresa celui care a denunțat-o.“ Moartea cuiva apropiat afectează nu viitorul, ci trecutul recent, pe care ne dăm seama că l-am trăit în derizoria meschinărie a cotidianului. Instalându-mă alături de Șah, am zărit pe bancheta din spate servieta care conținea, acum câteva zile, documentația tehnică a cărei valoare comercială mi-o anunțase zâmbind. Mi-am amintit de tonul întâlnirilor noastre, de frivolitatea lor voită, de lipsa de însemnătate a zilelor care le precedaseră și le urmaseră. Inutilele mele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai multe decât lăsase să se vadă despre activitatea de importator a soțului ei. Păși tiptil spre ușă și o deschise. În prag stăteau doi bărbați. Purtau costume gri, cravate În dungi, ghete negre. Aveau perciuni scurți. Țineau În mâini serviete asortate. Când și-au dat jos pălăriile, au scos la iveală un păr castaniu identic, cu cărare pe mijloc. Zizmo și-a scos mâna de sub haină. ― Suntem de la Departamentul Sociologic Ford, spuse cel mai Înalt. Domnul Stephanides e acasă? ― Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În plan, dar mai târziu dovedește slăbiciune, ține de competența companiei să Îi rețină partea sa de venituri până la momentul când se va putea reabilita. Putem intra? Odată trecuți de prag, se despărțiră. Cel mai Înalt scoase un carnețel din servietă. ― O să vă pun câteva Întrebări, dacă nu aveți nimic Împotrivă. Sunteți băutor, domnule Stephanides? ― Nu, nu este, răspunse Zizmo În locul lui. ― Dumneavoastră cine sunteți, dacă-mi permiteți să Întreb? ― Mă cheamă Zizmo. ― Sunteți chiriaș aici? ― E casa mea. ― Deci domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se făcuse teamă să sune la o familie care ființa În intervalul de uitare dintre bucurie și tristețe. Împotriva presiunii exercitate de toată această penurie, Milton ambală motorul Cadillacului Eldorado și când nici asta nu mai păru de ajuns, deschise servieta de pe scaunul de alături și privi, la lumina bordului, cei douăzeci și cinci de mii de dolari dinăuntru, În teancuri de bancnote. Mama era trează când Milton se strecurase afară din pat, cu mai puțin de o oră Înainte. Stând Întinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
despre asta. Crescuserăm cu toții cu aceste nopți roz. Nu erau un fenomen natural, dar pentru noi erau naturale. Sub acest cer nocturn și straniu, Milton trase mașina cât putea de aproape de peronul gării și se opri. Opri și motorul. Luând servieta, ieși În aerul iernii din Michigan: aer nemișcat, cristalin. Toată lumea era Înghețată: copacii Îndepărtați, cablurile de telefon, iarba din curțile caselor de pe malul râului, pământul Însuși. Pe râu se auzi o sirenă de cargobot. Aici nu erau nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
purtat În mașină, bej cu cenușiu, cu un manșon de blană la guler. Pentru că era frig, Își pusese și o borsalină, de fetru gri, cu o pană roșie la spate. O pălărie de modă veche atunci, În 1975. Cu pălărie, servietă și mocasini, Milton ar fi putut părea un ins În drum spre serviciu. Și, În mod sigur, mergea repede. Urcă scările de metal spre peronul gării. Apoi Își continuă drumul pe peron, căutând pubela de gunoi În care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mocasini, Milton ar fi putut părea un ins În drum spre serviciu. Și, În mod sigur, mergea repede. Urcă scările de metal spre peronul gării. Apoi Își continuă drumul pe peron, căutând pubela de gunoi În care trebuia să lase servieta. Răpitorul spusese că va avea un X desenat cu creta pe capac. Milton mergea grăbit pe peron, cu ciucurii de la mocasini săltându-i și cu pana micuță de la pălărie fâlfâind, În vântul rece. N-ar fi adevărat dacă aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acolo singur? În nici un caz n-ar fi fost În stare să explice totul cum se cuvine. N-a durat foarte mult până a găsit pubela de gunoi marcată cu X. Milton Îi ridică rapid capacul verde, triunghiular, și puse servieta Înăuntru. Dar când Încercă să-și tragă brațul afară, ceva nu-l lăsa: propria lui mână. Dacă Milton Încetase să chibzuiască la lucruri, o făcea acum corpul În locul lui. Mâna părea să-i spună ceva. Își exprima reținerile. ― Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pubelă, dar mâna se Împotrivi cu Încăpățânare. ― Dacă răpitorul ia banii și după aceea Îți mai cere? Întrebă mâna. ― Trebuie să ne asumăm riscul ăsta, o repezi Milton și Își trase brațul cu toată puterea din pubelă. Mâna se descleștă. Servieta căzu pe gunoiul dinăuntru. Milton se grăbi Înapoi, pe peron (trăgându-și mâna după el), și intră În Cadillac. Porni motorul. Dădu drumul la căldură, Încălzind mașina pentru mine. Se aplecă În față, privind prin parbriz și așteptându-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cadillac. Porni motorul. Dădu drumul la căldură, Încălzind mașina pentru mine. Se aplecă În față, privind prin parbriz și așteptându-mă să apar din clipă-n clipă. Mâna Încă Îl mai Înțepa, bombănind ca pentru sine. Milton se gândi la servieta care stătea În pubela de gunoi. În minte Îi apăru imaginea banilor dinăuntru. Douăzeci și cinci de mii! Văzu teancurile de hârtii de o sută de dolari, cu chipul lui Benjamin Franklin repetându-se Între oglinzile paralele ale grămezii aceleia de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
douăzeci de metri de el, o siluetă Întunecată, cu o căciulă lunguiață, băga mâna În pubela de gunoi. Lui Milton Îi Îngheță sângele În vine. Nu știa dacă era cazul să se retragă sau să avanseze. Răpitorul Încerca să scoată servieta, dar aceasta nu Încăpea prin capacul rabatabil. Se duse În spatele pubelei și scoase cu totul capacul de metal. În lumina chimică a nopții, Milton desluși barba patriarhală, obrajii palizi, ceruiți, și - cel mai grăitor fapt - cadrul micuț, de un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mike nu-i răspunse. Ridică privirea și, din reflex preoțesc, Îi surâse binevoitor lui Milton, dezvăluindu-și dinții albi În hățișul des al bărbii Întunecate. Dar deja se retrăgea, călcând pe pahare de plastic și pe alte gunoaie și strângând servieta la piept ca pe o parașută Împachetată. Făcu trei sau patru pași Înapoi, arborându-și zâmbetul acela blând, apoi se Întoarse și o rupse la fugă. Era mic, dar sprinten. Dispăru ca din pușcă pe niște trepte care duceau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
legănându-ne. ― A murit tata, Îmi repeta fratele meu În ureche. A murit. L-am Întrebat ce se Întâmplase și mi-a povestit. Milton se năpustise peste frontieră. Părintele Mike era și el pe pod. Acum era În spital. Vechea servietă a lui Milton fusese găsită În rămășițele Gremlinului, plină de bani. Părintele Mike mărturisise totul la poliție: stratagema cu răpirea, răscumpărarea. După ce aceste informații s-au așezat, am Întrebat: ― Ce face mama? ― E În regulă. Se ține bine. E furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e un tip de vârstă mijlocie, cu o figură amabilă. ― Știți unde e Waterstone? Dă din cap și pornim. Până în West Hampstead, trecem pe lângă o groază de persoane tinere care se întorc acasă de la muncă, toți în costume energice, cu serviete de marcă și aspirații în priviri. După Finchlley Road, pe Arkwright Road, facem o scurtătură prin Church Row, iar eu mă uit cu invidie la casele unde locuiau cândva artiști și scriitori boemi, și în care locuiesc acum afaceriști bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]