1,344 matches
-
trebuie să fie înrolat sau captat de vreuna dintre părți. Relațiile cele mai simple le avea cu Ruby și cu Brian. În cazul lui Ruby, egoismul lui firesc pur și simplu se dezlănțuia în spațiul pe care i-l deschidea servitoarea. Niciodată nu se întrebase ce gândea ea, sau dacă judeca măcar. Brian era un element străin pe care-l iubea și-l respecta și care-și jucase destul de convingător rolul de tată. (Într-un anumit sens, Brian fusese mai ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la școală, Hattie auzise pe una dintre profesoare vorbind despre ea și Pearl și spunând că e „o legătură nesănătoasă“. Hattie se simțise rănită și nedumerită și plânsese în taină. Acum își dădea seama că Pearl era o angajată, o servitoare. John Robert o introdusese în viața ei prin voia lui. Putea s-o îndepărteze tot prin voia lui. Și venise momentul ca Hattie să părăsească școala, lucru decretat tot de bunicul ei. Presupunea că va avea în continuare parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Eu nu sunt... Nu reuși să găsească cuvântul. — Cine-i fata asta? întrebă Emmanuel Scarlett-Taylor. — Amanta fratelui meu. — Dumnezeule mare! — La care fată te referi? Fata în pardesiu de tweed e metresa lui George. Aia mare, bătrână și neagră, e servitoarea mamei mele. Pe cea în pantaloni n-o cunosc. — „Servitoare“, murmură Emma. Ce cuvânt învechit! Tom purta costumul de baie, dar coama de păr lung, buclat, îi era încă uscată. Emma era complet îmbrăcat, cu haină, vestă, guler înalt, lavalieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fata asta? întrebă Emmanuel Scarlett-Taylor. — Amanta fratelui meu. — Dumnezeule mare! — La care fată te referi? Fata în pardesiu de tweed e metresa lui George. Aia mare, bătrână și neagră, e servitoarea mamei mele. Pe cea în pantaloni n-o cunosc. — „Servitoare“, murmură Emma. Ce cuvânt învechit! Tom purta costumul de baie, dar coama de păr lung, buclat, îi era încă uscată. Emma era complet îmbrăcat, cu haină, vestă, guler înalt, lavalieră și lanț de ceas. De ce nu-i vorbești? — Căreia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păr lung, buclat, îi era încă uscată. Emma era complet îmbrăcat, cu haină, vestă, guler înalt, lavalieră și lanț de ceas. De ce nu-i vorbești? — Căreia dintre ele? — Oricăreia. — Nu-i pot vorbi amantei, așadar nu-i pot vorbi nici servitoarei. — De ce nu? Doar i-ai zâmbit amantei. — Da, dar nu mi-a răspuns la zâmbet. Am văzut. De ce? — Ce, de ce? — De ce aceste prohibiții? — Din cauza lui George. — George e o rațiune? — Da. — George e aici? Nu știu. — Vreau să-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby, Alex făcuse o curățenie temeinică în toată casa și acum se putea bucura de ea. Munca, în tăcere, alături de Ruby, îi pusese nervii la încercare. Cu câtă degajare ar fi trăncănit mama ei în asemenea ocazie, îmboldind-o pe servitoare, înveselind-o. Alex se uită la pat, un pat simplu, trainic, de o singură persoană, cu stâlpii terminați într-o ghiulea, confecționat dintr-un lemn lucios, frumos striat, de culoarea nucii, o piesă valoroasă, relicvă a altor timpuri. În mijlocul tăbliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușa deschisă a camerei de zi și veni repede spre ea, cu brațul întins. Alex se cutremură și se trase un pas îndărăt, pe urmă luă scrisoarea pe care i-o întindea Ruby. Un moment, avusese senzația că bătrâna ei servitoare se repezea spre ea ca s-o lovească. Impresia fusese atât de puternică, încât nu avu puterea să rostească acel „mulțumesc“, care ar fi făcut-o pe Ruby să plece. Nu spuse nimic. Femeia smeadă, vânjoasă, se uită fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
turnat-o în paharul de whisky. Ce-i zgomotul ăsta? — Bufnițe. Vântul. Trenul de noapte care se apropie de gara Ennistone. Ai cântat vreun imn la slujba de seară? — Nu fi idiot. — Cum a fost? — Grozav. Am văzut-o pe „servitoare“ la biserică. Pe cine? Pe servitoarea maică-tii. — A, Ruby? Ți-a vorbit cineva? — Preotul a venit după mine și mi-a spus bună seara. — E o pasăre ciudată. Meditează pe muzică de jazz. Pe vremuri a fost luptător. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce-i zgomotul ăsta? — Bufnițe. Vântul. Trenul de noapte care se apropie de gara Ennistone. Ai cântat vreun imn la slujba de seară? — Nu fi idiot. — Cum a fost? — Grozav. Am văzut-o pe „servitoare“ la biserică. Pe cine? Pe servitoarea maică-tii. — A, Ruby? Ți-a vorbit cineva? — Preotul a venit după mine și mi-a spus bună seara. — E o pasăre ciudată. Meditează pe muzică de jazz. Pe vremuri a fost luptător. — De ce n-ai venit și tu? — Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-și mențină stăpânirea de sine și să refuze, pe dată. — Doar s-o vezi, să fii la curent cu ce face. — Doar atât? — Trebuie să-ți spun că fata va veni aici cu însoțitoarea ei. — Cu însoțitoarea ei? — O servitoare. Vor locui la casa de vară Papucul. Ăsta-i pavilionul, sau ce-o mai fi, din grădina Belmont, locuința doamnei McCaffrey. Părintele Bernard încuviință. Toată lumea cunoștea Papucul. Era, însă, în continuare alarmat. — Și ce o să facă? — Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să te vadă însurat, răspunse Emma, a cărui minte ascuțită și bănuitoare sesizase într-o secundă substratul amabilității lui Alex. — S-ar zice că însurătoarea mea preocupă pe toată lumea. „Uhuu! Uhuu!“ — Asta-i mama care o cheamă pe Ruby. Pe servitoare? Ei, uite-o din nou pe fata aceea! Hattie și Pearl, amândouă cu nasul roșu și zgribulite de frig, treceau pe lângă ei, îndreptându-se spre ieșire. Temperatura, care mai scăzuse cu un grad, avea efecte diferite asupra înfățișării lor, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Se simțea alarmată, îngrijorată, geloasă. Și acum probabil că vor fi mulți tineri frumoși cărora ea le va deschide ușa și pentru care va trebui să fie invizibilă și bătrână. În America nu avusese niciodată senzația că ar fi o servitoare. — Dați-mi voie să vă iau umbrela. Domnișoara Meynell vă așteaptă în camera de zi. Tom, care nu purta un pardesiu, îi înmână umbrela din care picurau stropi de ploaie. O lumânare plasată pe pervazul ferestrei le ilumina doar jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casa atât de subit. S-ar fi cuvenit, măcar din curtoazie, să mă anunțe și pe mine. Știi că niciodată n-am auzit vreun cuvânt de mulțumire de la ele, niciodată nu m-au invitat să iau un ceai cu ele. Servitoarea e, desigur, foarte grosolană, dar fata s-ar presupune că-i bine-crescută. Am auzit vorbindu-se că-i întârziată mintal, și cred că așa și e; oricum, am ieșit în grădină și numai ce-o văd sunând la ușa Papucului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Când a venit din nou în față, a dat cu ochii de mine. Am întrebat-o: „Pot să-ți fiu cu ceva de folos?“ și mi-a strigat: „Unde-i Pearl?“, pur și simplu, fără măcar un „bună ziua“. Pearl e servitoarea. I-am răspuns: „A plecat, mi-a lăsat cheile și lucrurile dumitale sunt toate împachetate“. Eram gata s-o întreb când are de gând să elibereze casa, dar mi-am dat seama că arăta completamente distrusă, era plânsă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Adu-l pe Tom McCaffrey. — Nu ți-ar plăcea. — Ba da. Nu mi-ar plăcea mie să-l aduc. Fii serios! — E lăudăros și plin de încredere în sine și frumos, exact opusul meu. — Și fetele? Nici una? — Ba da, o servitoare cu accent londonez, care arată ca o gravură în lemn, veche și uscată. — Glumești. Aș vrea să te însori. — Nu vrei. Ba da, îmi doresc din inimă. Și aș vrea să-ți aduci aici viața ta adevărată. — Viața mea adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prompt în mișcare pe Mike Seanu ca să descopere cât mai mult, sugerându-i, între patru ochi, s-o tragă de limbă pe Ruby. „Licheluța“ era țigan de origine. Ba chiar (după cum știa Gavin Oare) rudă de departe cu Ruby. Bătrâna servitoare, care n-ar fi deschis gura în fața nimănui altcuiva, și-a dezlegat limba în fața acestui băiat, de care era mândră. Seanu, instructat de șeful lui, o luase la întrebări de felul: „Așadar, e adevărat, nu-i așa, ceea ce vorbește toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hotărât încă, a zis Sheba. Hai, Polly, fii drăguță și întinde masa. — Nu acum. Când se termină desenele, a zis Polly. — Nu, acum, te rog, Polly. Polly și-a dat ochii peste cap teatral trântind ușa la bucătărie. Nu sunt servitoarea ta. Sheba s-a uitat la mine și s-a strâmbat: — Oh, Barbara, nu-ți poți imagina cum poate să fie, a șoptit ea. De fapt, mi se părea că pot. — Se poartă urât cu toată lumea, a continuat Sheba. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
În tot acest timp, ai pretins că ești prietena mea și tot ce ai vrut a fost material... — Și cum crezi că a fost pentru mine? am zis, dintr-odată supărată la rândul meu. Să fiu mereu un fel de servitoare a ta... Dar ea nu mă asculta oricum. — Toate lucrurile îngrozitoare pe care le-ai scris despre familia mea, a continuat. Despre Richard. Cât de mult trebuie să ne urăști! Presupun că asta e consolarea unei fete bătrâne, nu? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dar o "strivește" indiferența lui Fred Vasilescu. "Zidurile" iubirii se surpă: Mi-era acum numai o milă imensă de bucuria mea și de florile pe care le aveam în brațe. Nu știu de ce mi-a fost rușine să mă vadă servitoarea că aduc flori neprimite acasă și asta era fără temei, pentru că de obicei îmi cumpăr singură flori, pe care le aduc și le risipesc în vase smălțuite."449 Oricum utilizarea alegorică și simbolică a florilor este infinită și, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unei omologări prin sine a atitudinii: „Monezile pe șina de tramvai/ Lângă femeile fără sutien/ Și-atâtea lacrimi de valet/ Pe morții slabi din anticameră./ Doamne, prietene/ De câte ori ți-am spus/ Că dincolo de trupul meu/E o holeră și o servitoare./ Prietene cerșind, un câine/ Să-ți muște zilnic mâna dreaptă./ Doamne, prietene cu pian din tată-n tată,/Du-te și cântă la parăzi/ Cu clavicula spartă/ De un bufon ereditar./ Prietene, apasă pe accelerator până la fund,/ Până vei atinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
condiții, cet homme-là poate lua, în funcție de intonație, inflexiunea laudei sau a disprețului. În Jocul dragostei și al întâmplării, de Marivaux, Silvia spune despre Dorante pe care începe să-l iubească: "Băiatul ăla nu e prost și nu o plâng pe servitoarea ce-l va lua de bărbat" (I, 7); în schimb, despre Arlequin, de care nu-i place, spune că refuză "să suporte brutalitățile animalului ăluia" (II, 7), excluderea fiind aici întărită de substantivul "animal". Alături de deicticele spațiale ușor de reperat
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a zilei a șaptea) sau rudimentare și urâte (slujnica Cintazza, din povestirea a patra a zilei a opta, are un portret grotesc și acceptă să-și cedeze trupul în schimbul unor daruri primite de la stăpână; la fel și Nuta, tot o servitoare, din ultima istorisire a zilei a șasea: „o fetișcană îndesată și groasă, scurtă și cam slută la trup, cu o pereche de țâțe de ai fi zis că-s două corfe de gunoi și c-un obraz cum numai pe la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
neîncrezători! Îndepărtează-te de mine. Și, totuși, presimt că de acum înainte voi rămâne într-o umbră profundă. Bunule cavaler care mi te-ai înfățișat în această noapte fatală și memorabilă, călărind o lebădă mare, luminoasă, îți vei abandona oare servitoarea? (Jules Laforgue 43, Les moralités légendaires). Oh! Eu am fost, într-adevăr, Cenușăreasa, rătăcită printre femeile răutăcioase, iar el prințul înveșmântat în haine albe de satin. 25 aprilie Pasiunile dominante stăpânesc chiar și în singurătate, pasiunile obișnuite nu ies la
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
în terase erau verzi ca drapelul irlandez, iar întreaga proprietate arăta ca și cum ar fi fost construită acum zece minute. Am sunat la intrare. Trecuseră cinci zile de când sunasem pentru prima oară. Mi se părea c-a trecut un an. O servitoare deschise ușa și mă conduse, de-a lungul unui coridor lateral, spre holul principal și mă lăsă acolo, spunând că domnul Norris are să coboare într-o clipă. Holul principal arăta neschimbat. Portretul de deasupra consolei avea aceiași ochi negri și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
marcată ("Cântecele ospățului răsunară și mai tare. Ea auzi glasuri îngerești;..."). A. E. Pilkington 365 remarcă în acest sens că absența de conjuncție îl conduc pe cititor să creadă că vocile îngerilor nu sunt altceva decât "cântecele petrecerii". De altfel servitoarele interogate dimineața nu au văzut nimic. "Vis sau realitate, fusese de bună seamă un semn ceresc, dar castelana se feri să sufle cuiva vreo vorbă ca nu cumva să fie bănuită de trufie"366*. Profeția făcută tatălui poate și ea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]