1,455 matches
-
că artistul Gabriel Cotabiță făcuse deja o jumătate de pas. Incredibil! S-a întors! Cei ce îl iubesc au înmărmurit când s-a prăbușit, și extrem de puțini dintre ei au sperat în minune. Mai ieri putea să i se cânte sfâșietorul prohod al conducerii pe drumul despărțirii de lume, pentru ca într-un sfârșit de octombrie, dar nu de timp cu spirit și ființă, un ocean de oameni, aproape toți cu un bob de lacrimă scurs din fântânița adâncă a sufletului să
GABRIEL COTABIŢĂ. READUS DE LA ŢĂRMUL VIEŢII, DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373768_a_375097]
-
în lumea mare Și să-mi ferec inima-n zăvoare; Poate asta o s-o liniștească Și-o s-o-mpiedice să te iubească... Dar la primul pas făcut pe scară M-a izbit dorul de tine iară; Cu durerea lui sfâșietoare, Mi-a turnat tot plumbul în picioare Și mi-e dor, și te iubesc, și sufăr, Și îmi plouă ochii flori de nufăr, Și te cert, te iert cu disperare, Și de lipsa ta orice mă doare. Numai tu știi
CÂNTEC DE DRAGOSTE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384804_a_386133]
-
mai gândiți-vă o dată înainte de a vă indigna. Eu le-am citit exact invers: ca pe un exercițiu de imaginație ce ar face orice bărbat violent să roșească și ca pe o delicată amendă adresată femeilor care, cu o ingenuitate sfâșietoare, acceptă iubirea ca justificare pentru agresivitatea din cuplul lor. Nu în ultimul rând, le-am mai citit și ca pe o metaforă teribilistă a monotoniei. Așadar, fără violențe, dragi cititori! Nici măcar de interpretare! De fiecare dată când o bat, mă
O reţetă de ciorbă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19072_a_20397]
-
în reverie sau vis („Viața e un vis”, Aleea personalităților; Calder ó n de la Barca, La vida es sueño), textul mustește, palpită de sevele vieții. Rareori am întâlnit, în lecturile mele, harnice și îndelungate, scene de dragoste mai răvășitoare, mai sfâșietoare, mai concrete, mai pure decât în prozele acestui volum. Citez, la întâmplare, Visul, Liftul, Revenirea, Apartenența. Iată un scurt fragment: „Azi ne-am despărțit politicoși, sărutându-ne pe obraji. Am rămas în umbra Bakata Tisei, cu ochii pironiți într-ai
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
în lumea mare Și să-mi ferec inima-n zăvoare; Poate asta o s-o liniștească Și-o s-o-mpiedice să te iubească... Dar la primul pas făcut pe scară M-a izbit dorul de tine iară; Cu durerea lui sfâșietoare, ... Citește mai mult CÂNTEC DE DRAGOSTEde Nicolaie Tony DINCĂMĂ despart de tine-n orice searăși mă-ntorc în zori la tine iară;Tu-mi ești patimă și-mi ești ursită,Și-mi ești rug, femeia mea iubită.Se revoltă-n
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
am gândit să fug în lumea mareși să-mi ferec inima-n zăvoare;Poate asta o s-o linișteascăși-o s-o-mpiedice să te iubească...Dar la primul pas făcut pe scarăM-a izbit dorul de tine iară;Cu durerea lui sfâșietoare,... XXIII. VISURI DIONISIACE, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016. VISURI DIONISIACE de Nicolaie Tony DINCĂ Muza mea cu trup superb, Poleit cu „vino-ncoace” Te iubesc ca un puștan, De nici vracii n-au
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
un gând ce n-a putut nicicând să fie viață, să aibă aripi vrednice de zbor, o, ce frumoasă e această dimineață și cum de toate mi se face dor! Și parcă sunt în lanțuri sau un năvod mă ține, sfâșietor îmi este dor... Îmi este dor de mine. Referință Bibliografică: Dor / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384948_a_386277]
-
sângerie rămăsese. A cui să fi fost?! Mezina privea îndurerată la cârpa ceea, întrebându-se în ce fel batista ei albă, pusă de tăicuțu la piept, se-nroșise?! Orfanele căzură-n genunchi ținându-se de mâini și porniră să plângă sfâșietor. Oamenii adunați priveau înmărmuriți durerea fetelor. Abia ajuns în clipa asta, băietanul nu-și mai putu ține cumpătul. Pe loc slobozi un strigăt prelung de deznădejde... * În dimineața lui 1 Decembrie, pe nepotul bătrânei Lumânărese, trezit din visul ce-l
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
sunt ruine În urma ta, aromate flori răsar pe-oricare drum, Nu te gândi, zilele trec, hai, vino, degrabă, la mine, Inima ta-i plină de dorințe, anotimpurile au un sfârșit. O privire de-a ta mi-e de-ajuns, inimă sfâșietoare, Adună soarele pentru mine, scrutând bolta cerească Poezia-i ruptă din sânul lui Dumnezeu. O, cât am suferit în fiece zi! Acum mi-ar sta bine cu fericirea, cu tine-mpreună, Trandafirul meu! Mangalia, 17 oct 2015 h 22.48
MI-AR STA BINE CU FERICIREA (POEZIE BILINGVĂ TURCĂ-ROMÂNĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384698_a_386027]
-
aprinse împrejurul sicriului. Din când în când, cineva venea să mai îndrepte câte o lumânare. În picioare, lângă sicriu, ca două plante atinse de aripa brumei timpurii, sprijinindu-se una pe alta, mama și fiica, amândouă răvășite de o durere sfâșietoare, fără să-și deslipească privirile de la cel drag, își luau în tăcere rămas bun. Din negrul veșmintelor purtate, chipurile lor păreau că emană de lumină. Era acea lumină specială, pe care doar iubirea pentru o altă ființă o așterne pe
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
bun. Din negrul veșmintelor purtate, chipurile lor păreau că emană de lumină. Era acea lumină specială, pe care doar iubirea pentru o altă ființă o așterne pe chipul unui om. Și simți că ele nu erau acolo ca să-și plângă sfâșietoarea pierdere suferită, ci doar pentru a-i fi alături celui drag până în ultima clipă, până acolo unde era posibil. Stăteau în picioare lângă sicriu, fără să-l atingă și totuși părea că între cei trei nu există niciun spațiu, ca și cum
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
clipele vieții, tot mai puține, tot mai fragile. Caut bucuria neantului și ruga curată. Fără petele zilei, fără nocturnele reci ale unei luni de argint sclipitor. Arunc mantia morții din vinele îngroșate de timpul care nu-mi aparține. Incurcat în sfâșietorul dor al frumosului etern, caut lumina care mai arde încă sub molozul de praf al unei lumi pierdute. Glasuri sfâșietoare sub povara zilelor întunecate, aruncate în vidul nimicului din gaura neagra, se mai aud în ropotul unor cai alergînd spre
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
ale unei luni de argint sclipitor. Arunc mantia morții din vinele îngroșate de timpul care nu-mi aparține. Incurcat în sfâșietorul dor al frumosului etern, caut lumina care mai arde încă sub molozul de praf al unei lumi pierdute. Glasuri sfâșietoare sub povara zilelor întunecate, aruncate în vidul nimicului din gaura neagra, se mai aud în ropotul unor cai alergînd spre o lumină mișcatoare. Trupul alungat de razele soarelui se prăvălește în fântânile fără apă din care doar gurile strâmbe ale
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
Peste întunericul vieții/ Ai revărsat, Părinte!” Apoi, spunea Vlahuță, a lăsat tăcut privirea în pământ. După câteva minute de tăcere și-a împreunat mâinile, și ridicându-și ochii în sus, a oftat din adânc și cu un glas nespus de sfâșietor a rostit: „Of, Doamne, Doamne!”. Istoricul, politicianul, botoșăneanul Nicolae Iorga spunea că „Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc”, iar în volumul său „Istoria românilor prin călători”, a consemnat constatările din anul 1858 ale unui „harnic scriitor” despre Bucovina, după
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
Ai revărsat, Părinte!” Apoi, spunea Vlahuță, a lăsat tăcut privirea în pământ... După câteva minute de tăcere și-a împreunat mâinile, și ridicându-și ochii în sus, a oftat din adânc și a repetat rar, cu un glas nespus de sfâșietor: „Of, Doamne, Doamne!” O, Doamne, Doamne, zic, dă-ne puterea să-l înțelegem și să-l iubim pe Eminescu al nostru! Referință Bibliografică: 167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
lacrimile cerului ce o vor spăla cu apele sacre ale întinderii purității izvorând din veșnicia lor... Când totul se va termina acolo unde va începe o altă cale, ce va mângâia cu netezimea-i caldă tălpile însângerate de atingerea spinilor sfâșietori în căutarea gingășiei florilor rare, prin călătoria în lumea lăsată în urmă, în noaptea densă ce a cuprins-o în împrejurimile-i... Când numărul zilelor, în scurgerea prin vremea lor, nu va mai întreba orologiul atârnând la poarta lumii, până când
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
iluzii, nu e decât doar o clipă simplă de rătăcire în bezna propriei nopți. Răzbaterea prin ceața care învăluie dreptatea în cioburi de neadevăr, ce străpung suflete duelându-se la nesfârșit între pereții propriilor realități țesute din dureri cu ecouri sfâșietoare, începe a se transforma pe parcurs în etanșarea sufocantă între valvele unei cochilii muribunde. Viața în sine are drept fundament alegerea, liberul arbitru e lăsat scris a fi peste toate în legi divine, astfel devenind suprem forțelor omenești, în realitatea
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
putregaiul mentalităților și metehnele ticăloase din viața politică, atunci și copacul vieții social-economice românești s-ar fi purificat, ar fi fost regenerat și nefastul fenomen n-ar mai fi avut loc. Din păcate, s-a întâmplat!.. Îngrozitorul calvar a curs sfâșietor de dureros cu tineri morți și răniți, arși și intoxicați pe dinăuntru și pe dinafară. Coșmarul s-a transformat într-o maree de lavă, scursă în sufletele mulțimii... Sub această dureroasă curgere, sufletele cetățenilor țării au căpătat culoarea de tăcere
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]
-
ce zici Nero, îl cumpărăm?” Nero era dulăul, un ham al acestuia o determină pe doamnă, să strige stăpânului: ”dă-mi-l!”. A fost sentința de condamnare la moarte, cuțitul a pătruns fără milă în beregata, din care ieșeau țipete sfâșietoare ca de copil.Sângele țâșnește, iarba se înroșește, mieii țipă, oamenii cu ochii injectați strigă:”îl vreau pe acela, eu pe celălalt, dă-mi-l pe tărcat, îl vreau pe roșcat”. Măcelarul taie, sângele curge-n valuri, țipetele mieilor se
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
Îl contempli și e de ajuns. Rămâne, totuși, dilema existențială vis-a-vis de creație. Unde s-o căutăm și cum să procedăm atunci când o descoperim? Creatorul rămâne, o vreme, în umbră, victimă a propriei dorințe de a se consacra, prin devoțiune sfâșietoare, de sacerdot, artei. E prea timpuriu să și-o explice. Își contemplă împlinirea și se sustrage - esoteric - mecanismului prin care se metamorfozează în cel care devine. Zi după zi, fără ca lumea să observe, îndeaproape, acest farmec ce se derulează ca
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
a insera discret piesa „Hallelujah” la atât de puțin timp după ce ne-a părăsit Leonard Cohen este, de-a dreptul, un artificiu de marketing! Regizor, scenarist, producător și profesor, bosniacul Danis Tanović lansa, în 2001, pe ecranele lumii, un strigăt sfâșietor de durere și însingurare, născut dintr-un război civil absurd și nemilos, cel dintre Bosnia și Herțegovina, între 1992-1993. Oameni care până mai ieri stăteau la aceeași masă, ca într-o adevărată familie, împărțind bucuriile, durerile și sărbătorile împreună, au
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
Herțegovina, între 1992-1993. Oameni care până mai ieri stăteau la aceeași masă, ca într-o adevărată familie, împărțind bucuriile, durerile și sărbătorile împreună, au devenit inamici, antrenați într-o dispută etnică aprigă și sângeroasă. El însuși martor al acestor episoade sfâșietoare, ca tânăr artist, cu studiile încă neterminate, Danis Tanović a imortalizat pe peliculă, împreună cu o echipă de documentariști, imagini cutremurătoare. Peste câțiva ani, debutul lui regizoral avea să pornească din craterul acestei experiențe fiebinți. Și avea să fie „No Man
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
o conștiință trebuie să simtă durere și să moară. Traducerea în limba română a acestei opere, nominalizată în anul publicării ei la Premiul Pulitzer, trebuie privită drept ceea ce este cu adevărat: un eveniment.“ - Mircea Cărtărescu „O călătorie de o sinceritate sfâșietoare printr-una dintre cele mai sumbre încăperi ale sufletului omenesc.“ - Daniel Goleman „O imagine caleidoscopică și fascinantă a depresiei.“ - James Watson, Premiul Nobel pentru medicină, descoperitorul ADN-ului „O carte fascinantă și empatică... Captivantă, de largă respirație, lipsită de prejudecăți
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei [Corola-blog/BlogPost/93547_a_94839]
-
se agitau amețitor. I se păru că dușumeaua de scânduri i se legăna sub picioare, ca și când statura i-ar fi crescut pe neașteptate. Și totuși mintea Îi era cât se poate de fermă, dacă n-ar fi fost acea durere sfâșietoare. Iată că urzeala imaginilor se recompusese, iar falaciosul argumentărilor lui Cecco Angiolieri apărea cum nu se poate mai lămurit. — Nu e așa, izbuti el să spună În cele din urmă adunându-și forțele. Bărbații din Studium păreau spectatorii unei comedii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și să-l ducă împleticindu-se înăuntru. îl așezară pe un scaun, iar Iovănuț merse iute după tejghea și-aduse un pahar cu apă. Hangiul îl bău pe nerăsuflate, apoi puse capul pe masă și începu să hohotească și mai sfâșietor, cutremurându-se tot. Văzând că omul nu are de gând să sfârșească, Metodiu spuse în latină: — Nu vă supărați, am vrea să servim masa... Ce ne-ați putea oferi? — Magna pars mei victus în lacte, caseo, carne consistit - răspunse printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]