47,347 matches
-
dezvolta până la maturizarea divină deplină nu a condamnat întreaga specie umană. Dumnezeu, prin darul slavei, le-a conferit celor care i se supun nemurirea pe care prima ființă umană o pierduse. Pentru că „Dumnezeu ne-a dat o lege și porunci sfinte, care pot mântui pe om dacă le împlinește și, având parte de înviere, să moștenească nestricăciunea”55; cf. 1 Cor. 15, 50). Accentul se pune pe supunerea în fața Legii. Botezul este descris, ca și la Sfântul Apostol Pavel, ca o
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
și lui Origen, „autorul nostru a elaborat și o interesantă doctrină despre desăvârșire, care iradiază din același Logos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta S-a făcut om pentru noi, arată o dragoste și o bunăvoință egală pentru toți, pătrunde în sufletul sfinților ca un medic priceput pentru nevoile noastre, pentru că El cunoaște neputințele omenești. El nu urăște femeia din cauza neascultării de la început și nu reproșează omului călcarea poruncii. Dorind mântuirea tuturor, El îi face pe toți copíi ai lui Dumnezeu și-i
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
bun și bucate călugărești, vei lua cina într-o hrubă din oraș foarte veche și adâncă, de câteva secole, fără geamuri, în care toată lumea fumează și unde îți va cânta la ureche un taraf greu, cântece populare; iar în loc de cele sfinte, de cădelnițe, de icoane străvechi preasfinte ori de evanghelii, ți se vor arăta cârligele înfipte în pereții hrubei adânci, istorice, și de care atârnau probabil osândiții... Petrecere, nu zic, formidabilă. Și pentru a cărei romantică, haiducească idee, le sunt recunoscător
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
robit păcatului și morții și de despărțire de Dumnezeu, la starea de slobozenie și la cea de nemurire. Dobândind noua calitate de fiu al lui Dumnezeu prin har, el intră și se menține în comuniune intimă cu Sfânta Treime, prin Sfintele Taine și prin noul fel de viață în Hristos, altfel spus, prin viața în Hristos. Prin energiile harului, creștinul tinde la „asemănarea cu Dumnezeu” și la comuniunea cu El din ce în ce mai mult, dorind cu ardoare fericirea și bunurile spirituale ale vieții
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Church: The Modern Critical Fonction of a Traditional Theory”, în The Greek Orthodox Theological Review, 41, No. 4, 1996, p. 344. 2 Îndumnezeirea apare ca treapta cea mai înaltă a iconomiei mântuirii, adică starea în care energiile necreate și darurile Sfântului Duh devin însușite de credincios, care devine trup și suflet „templul lui Dumnezeu” (I Cor. 5, 19-20), simțind că „Hristos trăiește în el” (cf. Gal. 2, 20), iar prin Hristos, întreaga Sfânta Treime. Deificarea omului credincios este un lung proces
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
sprijin în lupta sa pentru rezolvarea situației din Antiohia. Odată cu restabilirea păcii în cadrul Bisericii sale, neliniștile sale se atenuează 8. Își va continua martiriul încrezător că acesta îi va pecetlui și acredita episcopatul. Temele spirituale ale scrisorilor - participarea la Dumnezeu, Sfânta Euharistie, martiriul, unitatea, atingerea lui Dumnezeu, urmarea Sa - au fost considerate a sugera o îndepărtare de eshatologia biblică, înlocuirea cu înălțarea elenistică a sufletului spre nemurire 9. Dar în toate scrisorile Sfântului Ignatie, dimensiunea ecleziastică este de maximă importanță. Împotriva
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
la începutul epistolei sale către romani, adică purtător de Dumnezeu, purtător de chip al lui Dumnezeu și de har și putere pe care o poate folosi ca să devină asem Creștinii sunt „purtători de Dumnezeu”, „purtători de Hristos și de cele sfinte”21 și „alergători ai lui Dumnezeu” (în sensul că merg pe calea lui Dumnezeu)22. Ei „participă la Dumnezeu” 23, „sunt întregi (în sensul de necorupți de nici o erezie, genuini - n.n.) cu Dumnezeu”24, „sunt plini de Dumnezeu”25 și
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
dezvolta până la maturizarea divină deplină nu a condamnat întreaga specie umană. Dumnezeu, prin darul slavei, le-a conferit celor care i se supun nemurirea pe care prima ființă umană o pierduse. Pentru că „Dumnezeu ne-a dat o lege și porunci sfinte, care pot mântui pe om dacă le împlinește și, având parte de înviere, să moștenească nestricăciunea”55; cf. 1 Cor. 15, 50). Accentul se pune pe supunerea în fața Legii. Botezul este descris, ca și la Sfântul Apostol Pavel, ca o
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
și lui Origen, „autorul nostru a elaborat și o interesantă doctrină despre desăvârșire, care iradiază din același Logos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta S-a făcut om pentru noi, arată o dragoste și o bunăvoință egală pentru toți, pătrunde în sufletul sfinților ca un medic priceput pentru nevoile noastre, pentru că El cunoaște neputințele omenești. El nu urăște femeia din cauza neascultării de la început și nu reproșează omului călcarea poruncii. Dorind mântuirea tuturor, El îi face pe toți copíi ai lui Dumnezeu și-i
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
trăit, a scris, s-a bucurat și s-a sfîrșit Liviu Rebreanu - aici s-a scris o pagină de seamă din istoria literaturii româneť. Poate că, între timp, această Ťnoutateť s-o fi aflat notabilitățile județului Argeș, în cazul cînd sfintele alegeri nu le vor găsi preocupate să afle cine rămîne, cine pleacă și, mai ales, cum i se mai zice la Pitești lui Agamiță Dandanache, omul marilor înnoiri". Fuga de pedanterie e continuu vădită în pagina stilistic electrizată, configurată într-
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
general oamenii de azi n-au ideal. Luptă și muncesc numai pentru producție, avere și confort: dar tendința, idealul suprem, idealul ce a îndemnat pe oamenii Evului Mediu să-și sacrifice timpul, averea sau chiar viața, pentru a construi locașuri sfinte, spitale, instituțiuni de binefacere, în sfârșit, ceva prin care să-și manifeste credința într-un ideal, ei bine, astfel de idealuri nu vom avea astăzi. Cu atât mai rău pentru noi, cu cât fără ideal nu vom ajunge departe. Dar
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
să mă atașez Bisericii dumneavoastră", "Ea este cu adevărat o dedicată servitoare a Domnului"; "A fost ceva spectacular!" și mai ales abaterile de la topica uzuală: "Pastorii, conducătorii și sfinții Domnului vorbesc de ea bine și de slujba ei"; "Darurile Duhului Sfânt cu demonstrații sunt manifestate în adunările ei". Unele enunțuri conțin un cumul de greșeli de acord, articulare, formă a cuvintelor: "Nu te va mântui cultul, datina, religia, legea or obiceiuri". Mai puțin grave, dar riscante din punct de vedere stilistic
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
pe parcursul pregătirii acestui raport "; "Activitatea în iad" etc. Și totuși, alături de acest registru apar elementele preluate din fondul lexical tradițional (limbajul religios ortodox): credincioșie, daruri, slujbe, pierzare ("să smulgem suflete de la pierzare"); nădejde ("El este singura noastră nădejde"), duh (Duhul sfînt), lucrare, închinăciune, părtășie etc. Păcatele enumerate sînt ura, cearta, mânia, iuțimea, strigarea, murmurul, cârtirea, mândria, beția, necurăția, curvia, câștiguri mârșave, furtișaguri, dar în final apare și o precizare actualizantă: "lucruri extrase de la locul de muncă". Contrastul - nu numai stilistic, dar
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
întrucât Patriarhia (autointitulată "ecumenică") din Constantinopol, ortodox-intransigentă dar și temătoare de o nouă așezare a puterilor ierarhilor a ales supunerea sub turci (abia cuceritori ai Bizanțului), iar nu împăcarea religiilor creștine. Se aduceau în vederea acestei supuneri atât precepte din cărțile sfinte (Isus: "Să dăm Cezarului ce este al Cezarului", Pavel: "Orice suflet să se supună forțelor superioare"), cât și recunoașterea în Coran a toleranței față de iudaism și creștinism. "Întâmplarea" istorică a făcut ca atât Moreea (1460) căt și Trapezuntul (1461) să
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
În combaterea păcatelor capitale, Sfinții Părinți nu omit niciodată să înfiereze desfrânarea, care este împărăteasa, stăpâna și plăcerea care cuprinde toate plăcerile [...] ea poartă ca o căruță greu de biruit pe căpeteniile lui Satana 1. Desfrânarea este poftirea, satisfacerea fără rânduială și nepermisă de legea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
insațiabilitate, de lipsa de hotar în privința dorinței sexuale și a comportamentului 1 Sf. Grigorie Sinaitul, Capete după acrostih, cap.110, traducere din grecește, introducere și note de Dumitru Stăniloae, membru de onoare al Academiei Române, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. VII, Edit. Humanitas, București, 1999, p.135. 2 Pr. Prof. Moisiu Alexandru, Sf. Vasile cel Mare, îndrumător și păstor de suflete, în rev. Mitropolia Moldovei și Sucevei, nr.
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
relațiile sexuale. Cuvântul desfrânare ilustrează multe feluri de plăceri, pofte și patimi, dar sensul cel mai obișnuit este acela de pierdere a frâului sau neputința de a stăpâni pornirile anarhice ale trupului 12. Asupra acestei probleme și-au îndreptat privirile Sfinții Părinți ai Bisericii, care, potrivit învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos și Sfintei Scripturi, au dat un răspuns vehement acesteia. După avva Evagrie Ponticul, desfrânarea este: dorința după felurite trupuri 13, iar în viziunea Sfântului Nil Ascetul, este cea mai de pe urmă
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
patimi, dar sensul cel mai obișnuit este acela de pierdere a frâului sau neputința de a stăpâni pornirile anarhice ale trupului 12. Asupra acestei probleme și-au îndreptat privirile Sfinții Părinți ai Bisericii, care, potrivit învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos și Sfintei Scripturi, au dat un răspuns vehement acesteia. După avva Evagrie Ponticul, desfrânarea este: dorința după felurite trupuri 13, iar în viziunea Sfântului Nil Ascetul, este cea mai de pe urmă rușine 14. Sfântul Grigorie Sinaitul, vorbind despre această patimă, o consideră
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
felurite, curvia, preacurvia, desfrâul, necurăția, amestecarea sângelui (incestul), stricarea pruncilor, împreunarea cu dobitoacele (zoofilia sau bestialitatea), poftele rele și toate patimile urâte și potrivnice firii 17. Caracterul patologic și patogen al desfrânării apare destul de evident, putând astfel să înțelegem de ce Sfinții Părinți o numesc adeseori boală și văd în ea o formă de nebunie. Bolnavă și rănită de săgeata poftei desfrânate este inima care vede pentru a se învăpăia de 8 Sorin Cosma, Cumpătarea în etica filozofică antică și morală creștină
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
octo spiritus malitae 4, P.G. 79, 1148, apud Tomas Spidlik, Spiritualitatea răsăritului creștin I. Manual sistematic, trad. de Diac. I. Ică Jr., ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 290 14 Sf. Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 197. 15 Sf. Grigorie Sinaitul, Capete foarte folositoare, cap. 110, în Filocalia..., vol. VII, p. 131. 16 Sf. Ioan Gură de Aur
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
pe care o produce este veșnică 21. Această patimă grosieră mai este definită și ca întrebuințarea patologică pe care omul o dă sexualității sale. Acest lucru îl putem observa din cuvântul grecesc πορνεια (porneia), care înseamnă prostituție și prin care Sfinții Părinți au desemnat toate formele de patimă legate de sexualitate ca desfrâu, adulter, concubinaj, etc. Desfrânarea sau curvia are o lucrare pătimașă variată: ca relație trupească între sexele opuse în afara căsătoriei religioase; relații exagerate fără respectarea perioadelor de post și
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
având o valoare deosebită în iconomia mântuirii. Dacă trupului i s-a dat mai întâi numele de om23, înseamnă că se bucură de o cinstire specială, prin și din el luând naștere noi ființe omenești, purtătoare de caracteristici fiziologice speciale. Sfinții Părinți afirmă că sexualitatea nu ține de originea firii umane și aceasta a apărut numai ca urmare a păcatului strămoșesc. Sexul, în sine, nu este nici rău, nici divin, fiind un dar natural dat de Creator oamenilor și cunoscut de
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
înceapă printr-o rugăciune împreună și prin sfințirea camerei cu inima și ficatul peștelui, arse liturgic. Tobie ascultă acestuia și, după ce săvârșește sfințirea camerei, se roagă împreună cu Sara: Binecuvântat ești Tu, Dumnezeul părinților noștri, și binecuvântat este numele Tău cel sfânt și slăvit întru toți vecii! Să te binecuvânteze pe Tine cerul și toate făpturile Tale! Tu ai făcut pe Adam și Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor și sprijin, și din ei s a
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
doar o pecetluiește pe cea dintâi. Rugăciunea care precede unirea intimă (și pe care bărbații dinaintea lui Tobie nu o săvârșiseră încă din prima noapte) arată clar necesitatea de a fi unit spiritual, de a fi renăscut împreună din Duhul Sfânt, pentru a dobândi o relație intimă dreaptă, care să depășească nivelul simplelor pofte trupești. Tobie și soția lui așteaptă să fie uniți spiritual, înainte de a se cunoaște trupește, prin rugăciune și prin har. Trupul nu 29 Tertulian, Despre suflet, XXVII
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
și suflet, între Hristos și Biserică 55. În Biserica Ortodoxă, împreunarea trupească dintre bărbat și femeie e, cu totul, parte integrantă, a Tainei Căsătoriei: Dă-le lor [...] bună înțelegere sufletească și trupească — se roagă lui Dumnezeu, preotul, chiar în timpul săvârșirii Sfintei Taine. Unirea trupească o pecetluiește pe cea sufletească pentru care cel mai adesea, e ca o oglindă 43Prof. V.V. Zenkovski, op. cit., p. 83. 44 Denis de Rougemont, Partea diavolului, Traducerea Mircea Ivănescu, Edit. Anastasia, București, 1994, p. 141. 45 Prof.
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]