502 matches
-
În Creangă? Sigur În Creangă: acela, chiar de n-a scris, ar fi putut să scrie. La urma urmei, nu contează unde - poate niciunde, dar tare-i frumoasă... - ...au sărit pe cai și-au luat-o la sănătoasa, de le sfârâiau călcâiele. - Copitele, corectez eu, din mers și din vârful creionului. - Cum? A, da, copitele..., oftează mama și se lasă pe pernă, istovită, cu ochii Închiși. Continuăm altă dată, la altă vizită: - Dar nu s-au lăsat, neamurile, zic. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
urzeau. Așezați la masă, în bucătărie, s-a servit mai întâi votcă în niște pahare zdravene... Pentru dumnealui, șeful, da, desigur... un păhărel, nu mai mult, hai, două, eu cu inima, ce-i glumă, cum să nu înțelegem? Pe aragaz sfârâia un cocoșel, jumulit în mare grabă de două femei, una tinerică, alta mai vârstnică, mama ei, probabil. Aia, tânăra, era nevasta proprietarului. Lipăia cu tălpile goale după sare, după mirodenii, avea în ea o simplitate care te dezarma. Monica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu te interesează răspunsurile lor, atunci nu pune nici un fel de Întrebări. În mijlocul agitației obișnuite a unui mic dejun de week-end putea auzi apa picurând din robinetul micuț al samovarului, cele șapte ouă fiebând febril În oală, feliile de sucuk sfârâind pe grătar, pe cineva care schimba fără Încetare canalele TV, trecând de la desene animate la videoclipuri de muzică pop și apoi la știri locale și internaționale. Fără să fie nevoită să arunce vreo privire, Asya știa că bunica Gülsüm era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
16 volume, cartonată, de la un anticariat din București... însă asta e altă poveste... pentru cumpărarea ei am făcut apel și la bugetul lui Șerban Foarță!) Dar nu-i nimic, imaginația mea le va suplini cu asupra de măsură. Sufletul îmi sfârâie de plăcere gândindu-mă la uriașul tort etajat pe care-l voi realiza... alternând zone sângerii, shakespeariene, cu infinitele volute capricios-perverse proustiene, topind miezul în ferbințeala degajată de mirobolantele popouri feciorelnice, sodomizate de efriți, din o mie și una de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
chip Despre ce vorbim noi când vorbim despre campania electorală pentru locale? E un exercițiu la care vă provoc. Întâlniți-vă cu unul, doi, trei prieteni. Stați relaxați pe o terasă, la o bere, la iarbă verde, lângă micii care sfârâie pe grătar, în propriile locuințe sau în orice loc obișnuiți să vă întâlniți cu prietenii. Porniți o discuție despre campania electorală locală, indiferent în ce parte a țării vă aflați și indiferent ce candidați vi se oferă spre alegere. Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Poate rămâne pe urma lui nevastă cu copii... Se publică, se publică! împroșcă repede popa, cumpănindu-se. — Se poblică! Dacă nu știi cine-i, poți să tot poblici. Așa-i... murmurară țăranii, clătinând din cap. Apoi se întinse tăcere. Lampa sfârâia încet în părete, deasupra călătorului. În tăcerea nopții de-afară, se auzi deodată un nechezat jalnic. Cine știe de unde vine! murmură Neculai. În ochii celui căzut ardea o durere neclintită. Veni primarele, un om voinic, nalt, c-o leacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în picioare, neliniștit, și zise: —A murit... Da, a murit, murmură popa; Dumnezeu să-l ierte! —Dumnezeu să-l ierte! zise și primarele, încet. Fața străinului, împietrită de moarte, era galbenă și părea stăpânită de liniștea unui somn adânc. Lampa sfârâia încet, deasupra. Mortul zăcea pe lăvicerul înflorit al patului; în odaie se lăsase o liniște grea și o taină necunoscută întindea un văl de jale peste mort și peste cei vii. Alăturea, în crâșmă, vuietele conteniseră; rar dacă tresărea câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care-l ucide. Gemetele slăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pământ sfărâmicios, negru, al Botoșanilor, „prin partea câmpului“, și zările parcă ardeau, tremurau într-o flacără alburie. Nici arbori, nici case nu se zăreau cât bătea ochiul. În ierburile care începeau să se usuce, în țepile gălbii ale miriștilor, sfârâiau cosași. Vântul câteodată venea ca o suflare fierbinte. Deodată simțirăm umbra și mirosul pădurii. Doctorul răsuflă de două ori adânc, cu nările larg deschise, și îndată scoase capul. —La stânga pădure... La dreapta văd un fel de sat... Pe-aici trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acum în categoria bărbaților sfioși și binecrescuți, ca el, care nu discută decât cu femeile ce le-au fost prezentate sau, și mai rău, în rândul impotenților care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfârâie călcâiele. De aceea i-am spus pe un ton degajat: "Să nu te duci singur la mlaștină". Și am împins portița din gard, pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ci de neștiința de a-i spune. Ce-ar trebui să facă un om ca să scape de obsesii? Al șaselea brâu Își interzicea să creadă. Se ghemuia în jurul reșoului așezat pe jos în bucătăria goală. Ouăle începeau în sfârșit să sfârâie în tigaia cât o palmă. S-a ridicat să-și stingă țigara sub șuvoiul de apă de la robinet și s-o arunce în găleata de gunoi. S-a așezat pe un scaun mic și a început să mănânce direct din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Jim se răsuci, sărind peste cărbunii Încinși pe care un vînzător de pe trotuar prăjea bucăți de șarpe În aluat. Picături de grăsime săreau În ciubărul de lemn În care Înota un singur șarpe, zvîrcolindu-se cînd se repezea spre uleiul ce sfîrÎia. VÎnzătorul se năpusti spre Jim cu linguroiul fierbinte, Încercînd să-i dea În cap, dar Jim se strecură printre ricșele parcate. Alergă de-a lungul liniilor de tramvai pline de sînge spre intrarea depoului. Îți făcu loc printre pasagerii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
copacului ca de un paravan Împotriva vântului, și privea cum blițul fotografului luminează intermitent cortul. De fiecare dată când se declanșa blițul, siluetele din spatele pânzei albastre a cortului păreau angrenate Într-un joc al umbrelor cenușii. Patru reflectoare foarte puternice sfârâiau sub ploaia torențială, Învăluind zona din jurul cortului Într-o lumină supărător de albă, În timp ce generatoarele de curent duduiau Într-un abur albăstrui scos parcă de un motor diesel. Ploaia rece șuierând pe metal Încins. Dincolo de acest cerc de lumină, bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe ea să facă prima mutare. Logan trase adânc aer În piept și intră În bucătărie. Camera mirosea a șuncă prăjită și a bere stătută. Watson și picioarele ei Încântătoare stăteau În fața aragazului, agitând tigaia Încinsă și făcând șunca să sfârâie și să pocnească. Logan era pe punctul de a spune ceva de complezență pentru a sparge gheața, când cineva vorbi În spatele lui, făcându-l să sară În sus de frică. — Brrrrr... La o parte, nu cred că mai rezist mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cucerim rând pe rând și nu fără victime. Ce-au înțeles din acest proces și din aceste victorii înduioșații admiratori ai lui Radu Gyr, care au tresărit la un moment dat? Sânt gata s-o ia la goană cu călcâiele sfârâind la cea mai mică adiere agresivă a spiritului primar și să se transforme rapid în și mai triști comedianți ai principialității ca cei din deceniul trecut. Spectacolul ar merita pânze epice. Îmi amintesc că prin anii 50 presa literară și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
miliției, mă oprește ca un imbecil pe drum, îmi ia actele, se fâțâie ca un cretin tîrîndu-mă după el, dispunând nepedepsit de timpul meu? De ce nu l-ai oprit aici până se lămurea că nu cunoaște legile circulației, dar îi sfârâie sufletul să dea și el ordine altora, să le tulbure viața, să-și satisfacă apetitul de putere, apetit care i s-a cam tăiat de vreo cinci ani încoace, dar zace în el una din acele bestii care ar fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
făcută după jurnalul Annei nu era suficient de evreiască. Un savant depusese mărturie că, pornind de la calcule matematice, mai puțin de 20 la sută din jurnalul Annei trata probleme evreiești. Acuzații și răspunsuri la acuzații zburau prin sala supraîncălzită. Amărăciunea sfârâia în aerul fierbinte. Oameni în toată firea își ridicau tonul pentru a pune cuvinte pe care doar ei voiau să le audă în gura unei fetițe moarte. Dar nu se apropiau nici pe departe de adevăr. Când au ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era la fel de banal și de monocrom ca și garderoba lui Mary. Dealuri maro zbârcite, câmpuri uscate, movile nisipoase. Singura pată de verde era în ceea ce localnici numeau Orașul Copacilor. Acesta într-adevăr ieșea în evidență. Când au aterizat, pista a sfârâit; avionul a rulat până la poartă ca printr-un miraj sclipitor. Toate chipurile lipite de ferestrele terminalului erau albe. Lui Irene locul i-a displăcut instantaneu. Și-a luat singură poșeta și geanta de mână. Naji n-a ajutat-o deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vrea să muncească, / Găsește un sfânt să-l prăznuiască; / De i se pare munca grea / O lasă iute altuia, / Zicând că leafa-i mică / Și munca multă strică. Mai trage-o dușcă de necaz, / Mai decojește câte-un praz, / Mai sfârâie luleaua / Și, în ajun de sărbători, / Se pune pe-ngrășat purceaua. Și, când n-ajunge la liman, / Mai șmecherește câte un ban, / Cerșind pe la stat / Bocind că-i defavorizat.“ (Trândavul) Lipsit de spirit critic, încântat de propria lui creație, Mircea Noaghiu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nobilă / Ca un abces pe police“ (Jos de pagină); „Bieți poeți, curve captive / Ale cuvintelor-pești“ (Trotuar) etc. De o atenție specială se bucură în poezia sa asfințitul, supus unei depoetizări brutale și neinspirate: „Zorii avortează pe picioarele / Asfințitului“ (Trotuar); „Cântecele sfârâie stinse / Sub burta grea a unui / Asfințit indigest.“ (Virtuoz) Reprezentările de acest fel sunt hilare și confuze. Ce înseamnă „picioarele asfințitului“? Ce avortează zorii? Niște zoricei? Sau sunt chiar ei avortonii? Asfințitul are burta grea și este tot el și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lumina lămpii, camera lui personală. Adunase aici, În jurul său un soi de intimitate foarte plăcută. Dar se ridică. Nu se odihnea, așa că putea foarte bine să se ducă la spital. Nepotul său Gruner avea nevoie de el. Acel lucru Îi sfârâia În creier. Țărâna era presărată pe fața lui. Privește atent. Trebuie că vezi niște fire de pământ. Așa că, ridicându-se, Sammler netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ies gâjâit și îmi vine să plâng de ciudă... o ciudă pe mine... pe viață, pentru că m-a târât la capătul lumii. Strig Timpului, să îl grăbesc, să scap, să plec: -Toarce, Timpule!... Toarce! Bătrânul titan ia fusul și-mi sfârâie imagini și oameni pe care uneori i-am îndrăgit, alteori i-am îndepărtat... așa cum viața a făcut și cu mine... Sunt în aceeași încărcată atmosferă de tavernă străveche... Directorul îmi ia hârtia, o privește, mă privește și pe mine, dar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zis domnul Rusu când mi-a găsit budigăii aruncați pe sub pat, asta în cazul în care Liliana ar fi negociat cu mama ei secretul trecerii mele pe acolo, lucru pe care nu-l cred după numărul și viteza palmelor care sfârâiau pe pielea goală a trupului frumos bronzat ce le-am auzit la trecerea mea țopăită, cu un crac pe un picior și cu celălalt în aer, cu T-shirt-ul înhămat doar la un umăr, pipăind în semiîntunericul verandei cu piciorul să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
celălalt în aer, cu T-shirt-ul înhămat doar la un umăr, pipăind în semiîntunericul verandei cu piciorul să nimeresc tenișii mei chinezești, nu vreo pereche de pantofi cu tocul în față dintre cei ai lui taică-su. Ați auzit vreodată cum sfârâie un strop de apă căzut într-o tigaie cu ulei încins? Ei bine, așa sfârâiau palmele mamei pe pielea iubitei, de la care fugeam ca un hoț care nu furase nimic deși fusese prins. Și nu s-a mai întîmplat niciodată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
piciorul să nimeresc tenișii mei chinezești, nu vreo pereche de pantofi cu tocul în față dintre cei ai lui taică-su. Ați auzit vreodată cum sfârâie un strop de apă căzut într-o tigaie cu ulei încins? Ei bine, așa sfârâiau palmele mamei pe pielea iubitei, de la care fugeam ca un hoț care nu furase nimic deși fusese prins. Și nu s-a mai întîmplat niciodată. în vara aceea nu ne-am mai văzut. Am telefonat degeaba, ea nu răspundea, iar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]