814 matches
-
activiști în rapoartele lor de activitate: „...datorită activității noastre pe teren sa putut observa că în sânul populației la țară circulă anumite svonuri tendențioase. Chiaburimea satelor, lovită în interesele ei dându-și seama că atotputernicia ei la țară e pe sfârșite, cată să lovească regimul de democrație populară dela comuni, cată să scadă valoarea luptei clasei muncitoare în frunte cu Partidul de Avangardă P.M.R., lansând o serie de svonuri căutând să bage panica în populația muncitoare dela sate, ei șoptesc la
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a fost înc ura jator pentru fluxul de capital din toate țările. În țările periferice, reforme le economice au redus costurile tranzacționale și riscurile investițiilor străi ne, iar fluxul de capital a crescut și acolo - cel puțin până ce crizele de la sfârșitul anil or 1990 le-au amintit in vestitorilor de fragilitatea regimurilor cu rat ă f ixă de schimb. Globalizarea piețelor de capital de capital europene. Abilitatea susținută de a atr age capital de la investitorii străini este considerată condiția esențială a
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
aici de când mă știu”, spune cu o urmă de iritare inginerul, în timp ce-și lustruiește conștiincios cu o cârpă moale mașina VW Passat, argintie, parcată în fața casei. Orele 16.30-17.00, mă întorc în curtea mănăstirii, pelerinajul este pe sfârșite, dar încă mai există un mic rând de așteptare, câteva zeci de persoane, grăbite, îngrijorate să nu se termine totul înainte ca ele să fi apucat să treacă prin fața raclei. Atmosfera este încărcată, norii sunt grei de ploaie și foarte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vorbă acum? Frații s-au umplut de cruzime, prietenii de ieri s-au făcut vrăjmași. Inimile sunt lacome: fiecare apucă bunul aproapelui său. Nu mai există drepți. Țara este abandonată lucrătorilor nedreptății. Păcatul care dă târcoale pe pământ nu arc sfârșit." Evocată în mijlocul acestor flageluri, moartea îi apare mai mult decât binevenită: ea îl copleșește de beatitudini uitate sau puțin cunoscute. "Moartea e pentru mine, astăzi, ca vindecarea pentru un bolnav. ca parfumul de mirt. ca mireasma florilor de lotus. ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vorba de un Picasso. Când Buñuel îi spune lui Revel că Lotar lucrează pentru Planul Marshall și asta sună în gura spaniolului ca „echivalentul moral” al lui „face parte din Gestapo”, Revel simte apropierea unei prăpăstii. Există întotdeauna ceva „pe sfârșite” - o dragoste, o aventură artistică, o prietenie. Oportunismul exterminator grăbește asemenea sfârșituri și le dă un gust teribil de amar. (Jurnalul Național, 14 octombrie 2005) Naziști de omenie ( I ) Cele câteva „defenestrări” înregistrate în diferite partide comuniste, gesturile unor lideri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
promită ce voiau ei ca să nu se ajungă la conflicte deschise. Vezi convorbirile cu generalul Pleșiță, în care acesta din urmă distribuia favoruri ca să pacifice lumea scriito‑ ricească. V.A. : Când ați început să credeți că acest regim e pe sfârșite, iar sfârșitul e foarte apropiat ? A.M.P. : Cred că au fost experiențele astea foarte con‑ crete, faptul că vedeam la Izvoru Mureșului cum autori‑ tatea scârțâie. Nu mai era sustenabil regimul, în Dobrogea, la cules de porumb mai eram doar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Neculce Dracul când n-are ce face Își pune opinci. Zicală din popor Cartea Întâi caleidoscopul unei jumătăți de veac În bucurești (1900-1950) Ridicare de cortină peste un Început de veac XX În București. Amintiri Începute Într-o doară și sfârșite cine știe când. Bucureștii de odinioară, patriarhali, leneși, de trai bun și lesni cios, cu „Micul Paris“, cosmopolit și frivol, și bucureștenii cei ade vărați, mahalagiii. Pe cheiurile buruienoase ale gârlei cu cân tecul ei dulce și tramvaiul electric, automobilul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui Iacob, făcân du-l căpetenie a tribului... Dar urmările acelui blid cu fiertură sau iahnie de linte nu se opresc aci, căci poveștile biblice nu-s numai pline de o morală religioasă, dar și de o curioasă și ne sfârșită invenție literară. Din neamul blagoslovit al peștilor, să nu Încerci prea des la birturi, ci să cultivi din vreme prietenia pescarilor și să-l mă nânci totdeauna cald, acasă, ales și gătit de tine: crapul, linul, caracuda și somoteiul aurii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
niște cărbuni aprinși și avea senzația că o dor toate componentele corpului său. Își dăduse seama că pătrunse prea mult pe un teritoriu străin. Regreta, deja, că acceptase atâtea avansuri și cu câtă ușurință se lăsase sărutată. Noaptea era pe sfârșite. Simți atingerea lui când o sărută și genunchii i se înmuie dorind ca sărutul acela să nu se fi sfârșit. De data asta nu protestă. Își închipuia că are un soț, că-l venerează și aproape ar putea spune: ,,Am
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bine, m-am cercetat într-o oglindă și el va fi mândru de mine. Vom fi fericiți, iar eu voi încerca să fiu o soție bună. Așa își spunea în gând Carlina, bucurându-se la modul sincer. Primăvara era pe sfârșite. Era cea dintâi primăvară petrecută împreună. Vântul legăna ușor crinii galbeni și zambilele, iar într-un castan plin cu muguri generoși, gata să explodeze în flori, cântau niște guguștiuci harnici.. Când păși pragul casei lui, inima îi bătea ceva mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dar era victima iluziilor. Ambiția mușcase cu putere din inima sa mare și învățase să nu cadă pradă slăbiciunilor de rând. Dragostea adevărată nu se împiedică de nimicuri căci la rândul ei este tot o ambiție veritabilă. Ziua era pe sfârșite. Alin era fascinat de asfințitul violet și simțea cum ultimele raze îi pătrund în adâncul ființei lui. Toate gândurile care-i dădeau stări proaste se topeau dispărând odată cu lumina acelui amurg. I. Provocarea În toți acești ani în care stătuse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toată noaptea am măsurat iatacul! E cumplit, unchiule! Cumplit! Maria, de ce scormonești în tine? Dezgropi și tot dezgropi! Trecutul e mort! Și vulturul e mort! Lasă-l! Fugi! Uită-l! Războiul!... oftează el. Aista-i războiul... Parcă pot? scâncește ea sfârșită. Gândurile se țin scai. Mă urmăresc nemiloase ca Eriniile. Dacă le înfrunt, dacă dau piept cu ele, e cumplit, dar mă descarc și asta mă ușurează... Dacă... dacă ar fi cineva lângă mine... spune ea după un moment de tăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el. E singura mea viață. Nu pot scăpa... Nu pot uita... Eu sunt rănită pe viață. De moarte sunt rănită. Ce putem face, Maria? oftează el. Asta ne-a fost viața... Soarta... Destinul... Timpul... Poate timpul... Uitarea... Toate trec... Maria, sfârșită, răvășită, ca țărmul după furtună: Și viața noastră a și trecut. Dragul meu unchi, îl îmbrățișează ea cu căldură, cât îți datorez... Îmi amintesc, într-o noapte neagră cu tunete și fulgere, m-ai luat în spinare; nu știam unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zilele domniei... Maria se uită în ochii lui, scormonindu-l: Tu nu? Ți-am spus doar! răspunde Ștefan, iritat, cu reproș. Deși după câte mi-a făcut ar fi meritat, poate. Totuși, mi-era văr... Și-apoi, era un om sfârșit. Cu toate păcatele lui, a fost un viteaz, un adevărat Basarab... olecuță și Mușatin... Dumnezeu să-l ierte... Să nu sufli o vorbă Voichiței. Ai văzut cât l-a iubit. Las-o să spere... Îmi pare rău pentru ea. Aiasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să le pun apă și mâncare. În mijlocul ocolului tata le-a așezat o vană largă, în care se bălăceau în voie. Eu aveam grijă ca totdeauna vana să fie plină cu apă, să nu sece niciodată. Când toamna era pe sfârșite, mama se pregătea pentru "îndoparea" lor. Fierbea cartofi și-i pisa bine de tot, apoi îi frământa cu mălai, făcând niște "găluști" în palmă. În antreul de la bucătăria de vară avea loc toată operațiunea. Eu aduceam din acel ocol câte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
obișnuite, cu soare mult. Spre asfințit însă aerul curat învăluie contururile caselor care își iau forma cunoscută, acum totul e limpede. Mă duc să mă plimb prin el, aiurea, cum ar zice poetul, frumoasă seară, minunată, aer de vacanță pe sfârșite, prima săptămână de toamnă, fericirea mea e legată de cerul acesta magnific. Acum, când sunt peregrinul necunoscut, pe o uliță, undeva la capătul ei, o umbră se strecoară nu știu încotro, după ce se iscase vântul ușor din norii de pulbere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ca să autentific semnătura Stanei, a lui Ion portarul, a mamei Paulinei; trebuie să alerg să obțin declarații favorabile de la Sanda M[ovilă], Camil, Cella S[erghi], Lucia D[emetrius], Petraș[incu], Șerbu etc. Mor de oboseală și de tristețe. Sunt sfârșită, sfârșită, așa de sfârșită, c-ar crăpa și pietrele de mila mea. Și, în paralel, după-amiaza ore, ședințe în cinstea Marelui Nostru Prieten St[alin], pavoazarea școlii, fotomontajul, cinematograful, expo ziția, cercul literar, petițiile prin care cer autentificarea declarațiilor. Mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
autentific semnătura Stanei, a lui Ion portarul, a mamei Paulinei; trebuie să alerg să obțin declarații favorabile de la Sanda M[ovilă], Camil, Cella S[erghi], Lucia D[emetrius], Petraș[incu], Șerbu etc. Mor de oboseală și de tristețe. Sunt sfârșită, sfârșită, așa de sfârșită, c-ar crăpa și pietrele de mila mea. Și, în paralel, după-amiaza ore, ședințe în cinstea Marelui Nostru Prieten St[alin], pavoazarea școlii, fotomontajul, cinematograful, expo ziția, cercul literar, petițiile prin care cer autentificarea declarațiilor. Mă tem
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a lui Ion portarul, a mamei Paulinei; trebuie să alerg să obțin declarații favorabile de la Sanda M[ovilă], Camil, Cella S[erghi], Lucia D[emetrius], Petraș[incu], Șerbu etc. Mor de oboseală și de tristețe. Sunt sfârșită, sfârșită, așa de sfârșită, c-ar crăpa și pietrele de mila mea. Și, în paralel, după-amiaza ore, ședințe în cinstea Marelui Nostru Prieten St[alin], pavoazarea școlii, fotomontajul, cinematograful, expo ziția, cercul literar, petițiile prin care cer autentificarea declarațiilor. Mă tem să nu-mi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zic eu năpădit, s-a instalat în cameră, și nu e amurgul, ci noaptea neagră, care scutură tot praful negru, de cărbune, al acestor mistere și nostalgii. Draga mea... Crăciunul, acest nou Crăciun al despărțirii noastre, al patrulea, e pe sfârșite și l-am petrecut destul de bine; la urma urmelor, am primit două vizite, am avut un mic dejun gustos, un prânz bun, acest radio nesperat, telefoane; m-am uitat pe geam, am văzut oameni zgribuliți de ploaie și de frig
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vor întoarce privirea spre pămînt și iată că acolo va fi strîmtorare, întuneric și scîrbă și nevoie! Dar noaptea va fi alungată” (VIII, 21-22). Același pattern se regăsește la Apostolul Pavel, în Epistola către Romani (13, 12): „Noaptea e pe sfîrșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii”. Pentru a reflecta la „Cultul personalității”: „Le temps a montré - écrit Varlam Chalamov dans Années vingt [Memoriile sale] - que la prétendue civilisation est une chose
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
primul-ministru iranian, Abbas Hoveida. Iranul fiind unul din marii producători de caviar ai lumii, se aduseseră pentru acțiunea respectivă 20-25 de cutii de caviar a 200 grame fiecare, dar icrele negre întârziau să apară pe masă, deși recepția era pe sfârșite. Am sesizat "organele" și numai intervenția promptă a acestora a dus la apariția pe mese a vestitului caviar de Marea Caspică.) Îmi mai amintesc în acest context de o intervenție directă a lui Ceaușescu în "protejarea presei străine": Îl primise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pricepere decât talent; nici urmă de ceva șocant sau ridicol, dar nimic care să iasă în relief, nici o formulare memorabilă, nici un cuvânt cu sare. Deznodământul venea la capătul a cinci acte, așa cum le vine moartea bătrânilor, pentru că toate au un sfârșită Duc de Lévis, Souvenirs et portraits, Domnul Le Pelletier de Morfontaine, care a fost multă vreme staroste al negustorilor sub Ludovic al XVI-lea, avea inteligență, cultură, franchețe, un ton fără cusur, și totuși n-am cunoscut pe nimeni mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
C. Julius Zimberlan și onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak s-au retras pentru a delibera, lucru pe care l-au terminat repede, întrucât pe onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak îl chinuiau iarăși colicii intestinali. 4. Sentința: Președintele a anunțat cu o voce sfârșită că, într-adevăr, lipsind corpul delict, adică zăcămintele furate în mod absolut revoltător de către..., adică zăcămintele, procesul nu are temei. Moment în care eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl a leșinat, iar sala se pregătea să-l linșeze pe numitul Robin
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
a tuturor detaliilor din viața pământească a Starețului Paisie de la Neamț (Paisie Velicikovski, 1722-1794). Limba română în care este scris romanul este de o gingășie și de o poeticitate care face ca, lectura lui să fie o încântare prea curând sfârșită. Ediția revăzută și completată a acestui roman a apărut în 2006, la editura „Universul” din Chișinău, ceea ce-l face mai greu de găsit. Pe când o nouă ediție românească a acestui roman, care ne-ar aduce în casă un regal de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]