806 matches
-
întrerup fluxul acelor mărturisiri. Dar limpezimea lor căpăta atunci forța unei voci vii: „Vrei să-l vezi pe acel agent convertit, nădăjduind că te va absolvi de vină. Ca un bătrân popă de treabă...“ Am adormit când noaptea era pe sfârșite, căzând într-un somn ce și-a păstrat extrema acuitate a acelei confidențe silite. Dar luciditatea sa a devenit lumină, iar tăișul durerii, gheață. Frigul unei înnoptări iarna, frigul zăpezii care-mi îngheța încet fruntea. Revedeam casa din lemn, despre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
menajamente împotriva acelor teologi care condamnă „legea trupului”, căci viața e „aur nemuritor” (Fața de lumină a creștinismului). Un aur, însă, bătând în cenușiu, căci existența este considerată o „vâltoare”, care macină puterile și-i leapădă pe oameni, zdruncinați și sfârșiți. Așa termină Iosif Rodean (din Arhanghelii), unul dintre cele mai puternice caractere pe care le-a dat romanul românesc. Ca preot, autorul vede în instinctul vieții singura forță spirituală și etică. Toate personajele expresive ale scriitorului îi înfruntă pe ceilalți
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
de convingere asupra elevilor. Spune-le să vină în amfiteatrul de la etajul ăsta, cel de lângă sala de sport. Dar mai întâi cheam-o pe Ana la mine. O să fiu în amfiteatru. Să nu dureze prea mult, totuși, Alex. Ziua e pe sfârșite. Dădu din cap făcându-mi cu ochiul, se întoarse și plecă în grabă. Euforia succesului pe care l-am avut cu câteva ore mai înainte încă mai domina atmosfera din liceu. Elevii râdeau și salutau pe toți pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
doar să repeți ceea ce am predat eu. Faptul că tu ai spus toată lecția este problema ta, domnule. Clasă! Sper că ați luat notițe din ceea ce a spus, căci eu nu am de gând să repet, iar ora e pe sfârșite. Vom da o lucrare ora viitoare din tot imperiul ridicat de Felix Amadeo! Dar, domnule profesor, nu ați predat tot despre imperiu. Suntem abia la început, au încercat câțiva colegi de-ai mei să combată inițiativa profesorului. Eu am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o să am ce blestema, Ca azi va fi ziua de mâne, Ca mâni toți anii s-or urma - O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și trist izvor; De-asupra-i frunzele pustie - A mele visuri care mor. Vieața-mi pare-o nebunie Sfârșită făr-a fi-nceput, În toată neagra vecinicie O clipă-n brațe te-am ținut. De-atunci pornind a lui aripe S-a dus pe veci norocul meu - Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de părere de rău! {EminescuOpI 213
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca în ajun. Doar lumânarea se consumase, marcând trecerea unui timp ireal și acum flacăra ardea degetele cerate ale fetei. Doar tu mă poți salva, șopti Vanghele. Tu ești bătrân și cam țicnit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia trunchiul arborelui aproape cu totul și când venea cerbul de se rezema de copac ca să doarmă, cădea o dată cu el... Noaptea era pe sfârșite și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din sat pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă pe graf înconjurat de abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul părăsi mulțimea, pornind de-a lungul râului la vale, însoțind icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sclipire de neliniște trecu prin ochii marcomanului, dar el își reveni imediat; nu se întoarse spre fiul său, ci răspunse pe un ton amabil și învăluitor: — Sunt sigur că nu și-a dat seama că ați venit. Ziua e pe sfârșite și nu e înțelept să lași animalele pe afară după apus. Le poate ataca vreun lup. — Lupi, spui? — întocmai. De-o vreme, s-a umplut ținutul de ei, din păcate. Dându-și seama că vorbele lui pot fi înțelese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că... Fără măcar să-l privească, Balamber îi spuse lui Gualfard: — Acum singurul lucru pe care-l mai putem face e să ne despărțim în grupuri și să cercetăm fiecare desiș de pe aici. Și încă în mare grabă, ziua e pe sfârșite și se văd limpede semne de ploaie. Sigur, fu de acord burgundul, acum e tot cea mai putem face. — O să-i căutăm și noi. Dă-mi doi oameni care știu bine zona și răspândește-i pe ceilalți împrejur. Ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până o făcu să lase pumnalul. Căzură încleștați în iarbă, unde lupta continuă. Tânăra se zbătea, strigând, sub trupul războinicului și strângea genunchii, rezistând încercărilor lui de a-i desface picioarele. în sfârșit, Rutger o pălmui cu putere, iar ea, sfârșită, gâfâind, scoase ultimul țipăt de disperare și, renunțând să mai reziste, rămase zăcând sub el. Nu mai striga. Ținea ochii strânși, iar pieptul i se ridica și cobora tumultuos. Părul bogat, castaniu și unduitor, se răsfirase prin iarbă. Rămăsese inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i așezi între copaci împreună cu oamenii tăi. Dacă o să intervină la momentul potrivit, asta ar putea fi mișcarea hotărâtoare. Gloata de fugari se îndepărta în dezordine. Veneau acum, poticnindu-se, cei rămași în urmă: bătrâni, cei mai mulți; unii dintre ei, sfârșiți se așezau pe mal sau pe pietrele ce ieșeau din apă și, tușind, gâfâind și clătinând din cap, păreau resemnați la gândul morții. încetul cu încetul, în vale se așternu din nou tăcerea. Se auzeau doar plânsul îndepărtat al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe când câțiva bărbați robuști închideau porțile. Ambianus întinde brațul ca să-i oprească. — Așteptați! porunci. Nu sunt hunii! Câțiva războinici burgunzi apăruseră, pe jos, în fața sihăstriei. în urma lor, urcând pe drum, veneau alții, dintre care unii pe cai. Erau murdari și sfârșiți, cu hainele sfâșiate, cu armurile zdrențuite și îmbibate de praf și sânge; câțiva erau răniți și se târau, agățându-se de tovarășii lor. Cu solicitudine, Ambianus deschise din nou porțile și, puțin după aceea, primii războinici intrară în curte, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-o, în vreme ce îi îngrijea gâtul ce-l ardea, Sebastianus nu-și putu închipui ce vârstă avea: trăsăturile îi erau fine, iar ochii care doar cu puține săptămâni înainte avuseseră, probabil, o expresie blândă, acum, adânc încercănați, aveau o privire opacă, sfârșită parcă. O văzu cum scutură din cap gânditoare. — Lidania e o femeie minunată. Sunt sigur că în secret, când nimeni nu o vede, plânge cum facem toate și totuși... dacă n-ar fi fost ea... Degetele ei se mișcau delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar sunt atât de uzate, încât servanții trebuie să le repare mereu, așa cum pot, cu mijloace improvizate. Mijloacele noastre de apărare au suferit daune foarte grave, iar apărătorii sunt extenuați, cu atât mai mult cu cât rezervele grâu sunt pe sfârșite, deși m-am zbătut cum am putut și din timp să facem provizii tocmai cu gândul la acest asediu, pe care îl consideram inevitabil. Fapt e că, până acum o lună, administrația militară și colegiul decemvirilor nu pregătiseră nimic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca în ajun. Doar lumânarea se consumase, marcând trecerea unui timp ireal și acum flacăra ardea degetele cerate ale fetei. Doar tu mă poți salva, șopti Vanghele. Tu ești bătrân și cam țicnit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia trunchiul arborelui aproape cu totul și când venea cerbul de se rezema de copac ca să doarmă, cădea o dată cu el... Noaptea era pe sfârșite și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din sat pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă pe graf înconjurat de abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul părăsi mulțimea, pornind de-a lungul râului la vale, însoțind icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
autoritarism, cu care mi-a confiscat obiectul ce simboliza hotărârea mea, m-a împrietenit cu ea dintr-o dată, simțind-o mult mai aproape sufletește decât pe vechiul meu cunoscut, Timotin. Sentimentul unui mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe sfârșite erau condiții prielnice pentru divagări sentimentale. Un incident din liceu, amintit de Timotin, deschise capitolul amintirilor din viața de școală. Profesorul de grecește, tip original și întotdeauna băut, care, imperturbabil și nedezmințit o singură dată, striga la catalog "Bolohan" în loc de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la parterul clădirii, Șeful Șantierului dădu unele indicații de complezență celor cu munca la hârțoage, mai atrăgând atenția celor doi tehnicieni ce Încă nu plecaseră pe teren să aducă producție mare cât se poate de repede deoarece luna era pe sfârșite... De data aceasta tranversară piața cu mai puține salutări fară strângeri de mână, un salutar semn: Șeful Șantierului era Întradevăr grăbit. Ajungând În dreptul restaurantului „Nord Hotel”, nepotul lui Scaraoțchi privi câteva momente vorbind pentru sine Însuși. „Mă cam Înțeapă puțin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rugămintea de pe o față schimonosită, cu tendoane Împrăștiindu-se În gâtlej. Când domnul Sammler se ascunsese mai târziu În mausoleu, nu era de nemți, ci de polonezi. În Pădurea Zamoșt partizanii polonezi se Întorseseră Împotriva luptătorilor evrei. Războiul era pe sfârșite, rușii avansau, și se pare că se luase hotărârea de a reconstrui o Polonie fără evrei. Avu loc prin urmare un masacru. Polonezii la răsărit veniseră trăgând. De cum se făcuse destulă lumină pentru crimă. Era ceață, fum. Soarele Încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu care trebuie să mă înțeleg. N-am nevoie de doi. Te rog... a zis Sheba. Avea încă haina pe ea. Mâinile o înțepau în acea căldură bruscă. — Te rog, ce? a insistat Richard. — Atât... te rog. S-a sprijinit sfârșită de ușă. — Îmi pare foarte rău că te deranjez, a zis Richard. Desigur, ești mult prea ocupată ca să fii deranjată cu mărunțișuri de familie. Propun de acum înainte să terminăm cu discuțiile și să rezolvăm cu fiica noastră plesnind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
oprindu-mi răsuflarea atât după inspir cât și după expir. Aerul pătrundea greu în plămâni prin pernă. Inima își rărea cadența și auzeam valuri de sânge pulsând în timpane ca marea ce se sparge de stânci când refluxul e pe sfârșite. De după pleoape, lumini se rostogoleau ca într-un ghem de parcă gândurile se topeau în mici fire de lumină colorate care mai de care mai interesant.Trebuia doar să le sting una câte una, însă de fiecare dată când mi se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]