1,822 matches
-
fețe sumbre prin visul colorat. Mișcăm lacrima ce m-a ferecat. Stoarsă de al lumii zor pentru o nenorocire cumplită pentru un zâmbet nou pentru o blândețe crudă și nereușită. ÎNROBIRE RECAPITULATĂ De ce fericirea nu vine niciodată singură? De ce ne sfărâmăm în legături constrânse? Zveltim în trupuri mizere Și încurcăm sfaturi nelegiuite? Pentru că un strop de liniște N-ajunge nici pentru un timp. Ne înrobim singuri ca niște ființe pure, și infinitul leagă-n noi miros de aer kitsch. Dumnezeul indienilor
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
pe voi , bunicii mei, Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult aș vrea să merg Spre voi, totu-i degeaba. Urc prispa casei voastre dragi Și lutul se sfărâmă, Privesc pereții scorojiți, Mânjiți cu var și humă. Ferestrele ca doi ochi triști, Mă tot privesc cu lacrimi, S-au tot uscat de dorul meu Pe ei și ploi, și patimi. Ușița se deschide greu, Și-ncet pătrund în casă
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
Domnului”. Cunoașterea trufașă încrezătoare în forța exclusivă a rațiunii este idolatră, producând numeroase și profunde amăgiri. Sfântul Vasile cel Mare, comentând versetele din Psalmi: „Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se și înălțându-se ca cedrii Libanului” și „Glasul Domnului sfărâmă cedrii”. (Psalmul 28, 5), afirmă: „...glasul Domnului sfărâmă pe cei ce se fălesc în zadar și pe cei ce se ridică pe ei înșiși în înălțimile aparente ale lumii acesteia; bogăția sau slava sau dregătoria înaltă sau frumusețea trupului sau
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
rațiunii este idolatră, producând numeroase și profunde amăgiri. Sfântul Vasile cel Mare, comentând versetele din Psalmi: „Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se și înălțându-se ca cedrii Libanului” și „Glasul Domnului sfărâmă cedrii”. (Psalmul 28, 5), afirmă: „...glasul Domnului sfărâmă pe cei ce se fălesc în zadar și pe cei ce se ridică pe ei înșiși în înălțimile aparente ale lumii acesteia; bogăția sau slava sau dregătoria înaltă sau frumusețea trupului sau puterea sau tăria. < >. Cei care se împăunează cu
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
cedrii din pricina trufiei lor, din pricina îngâmfării minții lor, dar se mai numesc cedri ai Libanului din pricină că se laudă cu înălțime străină, pentru că de pe pământ și de pe lucrurile cele pământești, ca de pe vârful Libanului, se ridică și se îngâmfă. Domnul nu sfărâmă pe toți cedrii, ci pe cedrii Libanului, pentru că Libanul era locul idolatriei”. Despre trufia înțelepciunii de tip eretic Înțelepciunea lumească exersată în mod autonom, detașată de experiența vie a Bisericii generează o încredere de sine care conduce la o cunoștință
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
cu țipetele lor... La un moment dat, un pescăruș matur a „ochit” pe plajă o bucată de pâine acoperită pe jumătate de nisip. A luat-o rapid în cioc și s-a dus pe digul de beton, încercând s-o sfărâme pentru a putea înghiți. Tot dădea cu putere de beton bucata aceea de pâine, nereușind s-o mănânce. După un timp, pescărușul a luat în cioc bucata de pâine tare ca piatra și s-a dus cu ea în apa
FURNICA ŞI PESCĂRUŞUL de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366408_a_367737]
-
în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului CLEPSIDRE E azi suprasaturată Poezia de clepsidre Pline ochi și insipide, cu secunda blestemată. Toate azi își scurg nisipuri, îngeri triști și praf de stele, Sparte, dragostele mele, cioburi sfărâmate-n rituri... Secundare-n alte timpuri, Noi prin vise efemere, Nostalgii strânse-n himere, cu Zamolxe-n mii de chipuri, Foc pe plaje cu mărgeane, sparte scoici plângând sidef, Ii cusute la gherghef, cu simboluri de oceane, Saturate curcubee, ploi mărunte
CLEPSIDRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366565_a_367894]
-
ascunde, Dintre tulburate unde să-mi învie de ardoare ...Și de patima ce-am strâns, aruncată pe un astru Cel mai depărtat, sihastru, unde m-am ascuns și-am plâns.... Vin, deși nu e Nirvana, nici măcar Semiramida... Știi...s-a sfărâmat clepsidra, risipită-n Ghetsimana... Însă ceea ce nu știi, e că îngerii din ea Sunt acum în mintea mea și-mi vorbesc în poezii.... Antonela Stoica 21 Februarie 2017 © Referință Bibliografică: AM SĂ VIN... / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AM SĂ VIN... de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365664_a_366993]
-
pe umeri fără să-l simt o povară? XV. Mă mai întreb nebun și orb spre care țintă să mă-ndrept când știu preabine că-n adânc adăpostesc un drum prea drept? XVI. Ce-ar trebui să mai primesc ca să sfărâm munți, disperări și să-mi iau zborul, în sfârșit, lăsând în urmă ezitări? Referință Bibliografică: Interogații XIII - XVI / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T.
XVI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366249_a_367578]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PÂNZA DE PĂIANJEN Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ne sfărâmă viața bolovani Și ne trec prin față iar, strigoi E bolnavă toamna de castani Și pădurea de atâtea ploi; A murit și dragostea din lucruri Pentru care suntem vinovați; Dacă-n geam cu degetele bați, Din insectare evadează fluturi. Referință
PÂNZA DE PĂIANJEN de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361742_a_363071]
-
adică prin trecerea printr-un dispozitiv format din două scânduri bătute la capetele a doi țăruși înfipți adânc în pământ să nu se miște, printre care intra o alta scândură care rupea tulpinile așezate pe meliță până partea lemnoasă se sfărâma și se scutura, rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi și ascuțite, bătute unul lângă celălalt la înălțime egală într-o bucată de
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
acestei probleme: - acela de deasă împărtășanie, rară împărtășanie, cu vrednicie, fără, cu pregătire sau fără, ori continuă împărtășanie?!... Care este, cu alte cuvinte, poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE „ANDREI ŞAGUNA DIN SIBIU... de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/351965_a_353294]
-
sau fără, ori continuă împărtășanie?!... Care este, cu alte cuvinte, poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” - argument pentru continua împărtășanie. În ce privește vrednicia, aceasta este un
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE „ANDREI ŞAGUNA DIN SIBIU... de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/351965_a_353294]
-
poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” - argument pentru continua împărtășanie. În ce privește vrednicia, aceasta este un dar de la Dumnezeu și nicidecum meritul nostru!... Motivele invocării nevredniciei
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE „ANDREI ŞAGUNA DIN SIBIU... de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/351965_a_353294]
-
de sfințire a fântânii, recunoscută acum ca monument important al satului și denumită Sfinții Împărați, fără să se spună care. Slujbă mare, în care ctitorii au fost tămâiați, apoi masa la care au fost invitați toți sătenii, inclusiv cei care sfărâmau printre dinți înjurături, foarte meseriașe, demne de cartea recordurilor. Nu lipseau desigur nici meșterii cei vestiți, mai vestiți chiar decât magii biblici, numiții Lae, Luță și Lică. Ultimul bandajat încă la cap, dar fără nici o urmă de ranchiună, însă, ca
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
oglinzile-n cântece tulburi, pe umeri de îngeri veniți în fereastră Și semne nebune cu stele pe buze iscau orbul suflet din miezul de pâine, prin spații zburau hieratic meduze când noaptea-mi lătra cu furie de câine Straniu, clepsidra sfărâma în măsele pietrele roșii zidite în mine și-mpovărată de dangăt sihastru se arcuia în vetuste ruine. Gem bolți uriașe în tulburi ispite și umbra clepsidrei inundă pereții, când semne nebune cu ochi de-odaliscă mi-atârnă sălbatec în ciutura vieții
NOAPTE DE-AIUREA de LEONID IACOB în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352436_a_353765]
-
propriile noastre cuvinte. Desigur, atmosfera este cât se poate de bacoviană, cu elementele specifice: atmosferă plumburie, picurii de ploaie care, prelingându-se pe geamuri dau naștere melancoliei, ramuri triste-n tânguire, amintirile care dau năvală pe acest fond înnegurat, gândurile sfărâmă zăvoarele minții, cearceafurile reci care au uitat parcă forma ființei iubite, și în acest décor destul de sumbru, singura lumină e chipul femeii, așa cum a cunoscut-o: “Când te-ai născut erai curată, / tu, floare-n câmpul plin de flori, / și
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
liniștea muntelui, că ei i-a plăcut așa de mult locul încât i-a cerut Fiului Ei să i-l dea în stăpânire ca să facă acolo o școală de sfinți. Atunci toți idolii din munte s-au prăbușit la pământ sfărâmându-se în mii de bucăți. Statuia lui Apolon, din vârful muntelui Athon, care era aurită și se vedea în zilele senine de la Constantinopol, în fața căreia se aduceau jertfe de către cei care se închinau zeilor păgâni, a început să răcnească groaznic
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
se aduceau jertfe de către cei care se închinau zeilor păgâni, a început să răcnească groaznic: Ieșiți să întâmpinați pe Maica Marelui Împărat și adevăratului Dumnezeu Iisus Hristos!”, după care a căzut din vârful muntelui împreună cu diavolul care locuia în ea, sfărâmând coama întreagă a muntelui și prăbușindu-se în mare. Oamenii au venit cu mic, cu mare în port, să o vadă și să o întrebe cum l-a născut pe cel nenăscut, cum l-a hrănit pe cel ce hrănește
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
nuanțat evidențiate de-a lungul întregului volum. Poetul caută fondul comun dintre sine și esența lumii, adică divinul din om. Nu puțini au fost orficii antici care susțineau închiderea în fiecare om a unui zeu. Asceza, ritualurile sacre ar putea sfărâma învelișul nedemn și elibera esența. De ce nu și poezia? Desfășurarea în spațiile astrale e mediată de visul, compensație și revanșă, a Poetului vizionar trăitor în capcanele realului. Într-un veac alterat de cruzimea izgonirii cuvintelor, „crucea visului” devine singurul refugiu
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
adică prin trecerea printr-un dispozitiv format din două scânduri bătute la capetele a doi țăruși înfipți adânc în pământ să nu se miște, printre care intra o alta scândură care rupea tulpinile așezate pe meliță până partea lemnoasă se sfărâma și se scutura, rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi și ascuțite, bătute unul lângă celălalt la înălțime egală într-o bucată de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
lui Iisus Hristos prezent pe sfintele altare nu este trupul slăvit, viu, însuflețit și incoruptibil al Domnului de după Înviere, ci trupul său coruptibil, sensibil și muritor de la Cina cea de Taină dinainte de jertfă; acesta trece printr-o moarte reală fiind sfărâmat în mod real pe sfântul disc și zdrobit de dinții celui ce se cuminecă; îngropat în cel care se împărtășește, învie tainic în cel care se cuminecă și se amestecă cu sufletul său comunicându-i incoruptibilitatea învierii; primind însă doar
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
mai ales. Bunica lui Mihai spunea că băiatul „ sta pi la horă și să-ndemna la gioacă”. Se știu puține lucruri despre acestă fată. Să fie fata din „Mortua est”? e greu de spus. Dar poetul, după moartea ei „Am sfărâmat arfa-și amea cântare/ S-a înăsprit, s-a adâncit, s-a stins.” Iubita de la Ipotești apare în diferite ipostaze în poezia lui și nu se stinge nici în ciclul veronian. Augustin Z.N. Pop, eminescologul care și-a închinat
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351262_a_352591]
-
aflat și eu, cu gândul și inima, taman în toiul drăgostirii lor prietenești și frățești, născătoare de pronie. Până la urmă am ales această parafrază a versului stănescian „Lecția despre cub” - pentru că inima este cel mai perfect-imperfect organ, care se poate sfărâma cel mai repede. Și, cum spunea Jose Marti: „Dintr-o rană mai cumplită/ iese versul mai frumos”. Restituirea literară, chiar dacă nu se practică în măsura în care ar merita un scriitor, (toți scriitorii merită!) este întotdeauna bine venită. Nu neapărat pentru că ne împrospătează
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > NU VREAU! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 338 din 04 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului NU VREAU! Nu vreau să treci sub cerul plin de stele Cu gândul sfărâmat pentru o plăcere. Nu-mi scoate din minte iluzia supremă Că tu ești muritoare, când eu te cred eternă. Nu mă lăsa să mă înec în vise Sau în ale gândului inedite abise. Nu încerca să-mi cânți o melodie
NU VREAU! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351375_a_352704]