998 matches
-
vasul găurit, iar rezervele de hrană și apă pe sfîrșite. Într-o noapte, În timpul unei furtuni dezlănțuite În dreptul unuia dintre cele mai periculoase și renumite capuri ale coastei Atlanticului, vasul spaniolului cel chior a fost mînat spre țărm și aproape sfărîmat. Printr-o adevărată minune a reușit să se strecoare printr-o strîmtoare, iar la ivirea zorilor s-a trezit plutind liniștit Într-un canal larg, cu apă sidefiu-cenușie. CÎnd se lumină bine, descoperi un șir lung de insule și bancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
of Leven, rulînd uneori printre cîmpii, alteori pe străzile șerpuitoare ale satelor industriale, apoi ajunse la apa mare și strălucitoare a lacului Lomond și o ținu pe malul vestic. Insulele cu copaci, cîmpii și căsuțe se întindeau ca niște bucăți sfărîmate ale uscatului din jur, și în depărtare se înălțau capul și umerii lui Ben Lomond. Cîmpiile făceau loc mărăcinișurilor, iar insulele deveneau mici și stîncoase. Lacul se transformă într-un coridor de apă între munții cu pante înalte, iar drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scoase el, desfăcu ambalajul îmbibat de apă și o reîmpachetă în propriul rucsac, lîngă termosul cu coniac. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol carului și observă prova unui alt car. Drumul era ascuns de un cîmp presărat cu care sfărîmate, care se pierdeau în ceață ca o flotă de corăbii îngropate, cu osiile, fusurile, marginile rupte și spițele ițite printre carcasele îngropate în nisip ca niște catarge, ancore și roți titanice. Era imposibil să te cațeri pe ele, așa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un deget disprețuitor. Poeții ne spun că timp de două milenii Europa a vibrat și s-a întreținut cu energiile degajate de lichidarea Troiei asiatice. Citez din celebrul epos lancastrian: „De cînd asediul și asaltul au încetat în Troia, Orașul sfărîmat a ars pînă la cenușă, Enea cel Viteaz și-ai săi de viță-soți Provincii au prădat și stăpîni au devenit Aproape a tuturor bogățiilor din Insulele de Apus; Căci bogatul Romulus la Roma strînge bogățiile, Cu mare fală fortăreață face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-se din loc drept spre individul acela. Individul ridica numaidecât capul, cu o fața schimonosită, și-și duse mâna la armă. Corl își întinse labele și-i izbi cu putere casca strălucitoare a costumului spațial. Auzi un zgomot de metal sfărâmat și văzu sânge. Omul se frânse în două, ca și cum ar fi fost retezat la mijloc. O clipă, oasele și mușchii lui izbutiră ca prin minune să-l țină în picioare. Apoi se prăbuși, cu un zgomot metalic. Corl se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îl apărau de frig ca și cum acesta nici n-ar fi existat, iar apoi... Viscolul dispăru. Și copacii. Se afla pe o plajă cu nisip. Dinaintea lui se întindea o mare albastră, luminată de soare, care făcea vălurele peste clădirile albe, sfărâmate. De jur-împrejur, răspândite până departe pe marea aceea frumoasă, prea puțin adâncă, departe de tot; spre colinele năpădite de ierburi, se aflau rămășițele unui oraș cândva impresionant. Peste tot plutea nimbul unei epoci incredibile, iar tăcerea civilizației moarte demult era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
totdeauna. Dar, dincolo de granițe, aviatorii comunică în limba pe care doar umanitatea nobilă și temerară a văzduhului o poate înțelege cu adevărat. Războiul nu poate distruge această legătură de solidaritate ce trece dincolo de clișee patriotarde. Africa italiană este cimitirul inimilor sfărâmate. Ca și Fanfulla, ofițerul ros de lepră ce se ascunde în fortul scufundat în deșert, Pietro Bronzi primește misiunea de luptă ca pe o ocazie de a căuta moartea, ca pe expiere. Geniul lui Pratt este vizibil în maniera în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
toată după-masa. Nu-ți pasă de unde scot banii. Nu-ți pasă dacă intru-n pușcărie. Ție nu-ți pasă de nimic. — Urmează oare să fiu atacat în propria mea casă, în prezența unui străin cu barba falsă? — Mi-e inima sfărâmată. — Serios? Ignatius se întoarse spre agentul de stradă Mancuso: Vrei, te rog, să pleci? O faci pe mama să devină cam nervoasă. — Domnu’ Mancuso nu face altceva decât că-i gentil. — Mai bine plec, repetă Mancuso împăciuitor. — Fac eu rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un amestec de interpretări incorecte derivate din istoria națiunii noastre, scrisă din perspectiva unui tunel de metrou. Scormoni în geanta ei mare și neagră și mă asaltă (aproape literalmente) cu niște exemplare unsuroase ale volumelor Oameni și mase, Acum, Baricade sfărâmate, Răscoale și revolte și tot felul de manifeste și pamflete aparținând organizațiilor a căror membră foarte activă era: Studenții pentru Libertate, Tineretul pentru Sex, Negrii Musulmani, Prieteni ai Letoniei, Copiii pentru Amestecul de Rase, Consiliul Cetățenilor Albi. Myrna era, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să fac ceva! Trebe să chem autoritățile să-l ridice pe băiatu’ ăsta, suspină doamna Reilly. Făcu apoi o pauză ca să tragă un gât de Early Times. Poate-l internează-ntr-un cămin. — N-a-mplinit treizeci de ani? — Inima mea-i sfărâmată. — Nu se ocupă cu scrisu’? — Ba da. Scrie niște aiureli pe care n-o să vrea să le citească nimeni. Acum el și Myrna aia își scriu insulte unu’ la altu’. Ignatius îmi spune că are s-o aranjeze el bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Levy îl dădu ușor la o parte și ieși în hol, unde mama cu păr castaniu aștepta ca un ușier. — Mulțumesc, domnule Reilly, spuse domnul Levy. Trebuia să iasă cât mai repede din casa miniaturală și claustrofobică a acelor inimi sfărâmate. Dacă mai am nevoie de dumneata, te sun. — Fii sigur c-o să ai nevoie, îi strigă doamna Reilly, în timp ce el fugea în jos pe scările din față. Mai strigă ceva, dar bubuitul mașinii domnului Levy îi acoperi vocea. În timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îi sînt dedicate „puternicului, eruditului critic” B.-P.), Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra toată viața o nedezmințită recunoștință. Potrivit aceluiași Arghezi, „influența lui (B.-P.) asupra lui Luchian, pribeag, întristat, decepționat, cu încrederea în chemarea lui sfărîmată, a fost, în clipa crucială, decisivă. (...) Pictura românească n-ar fi avut un Luchian fără un Bogdan-Pitești” („Bogdan-Pitești”, în Scrieri, vol. 29, Editura Minerva, București, 1976, p. 366). Stipendiat de Puterile Centrale, între 1913 și 1914, ca director al cotidianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
drumul era bun, și soarele, blând. Așa că ni s-a părut totul prielnic, până ce în fața noastră s-a ivit orașul. Fusese mare și bogat, dar acum se mai vedeau doar urmele. Bucățile de marmură fuseseră desprinse sau zăceau pe jos, sfărâmate. De aceeași soartă avuseseră parte și alte multe pietre. Înfățișarea odăilor devastate îți dădea senzația înfiorătoare că priveai muribunzi în pielea goală și scheletici. De zeci de ani nimeni nu mai avea în grijă gropile de scurgere, șanțurile și canalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vezi ce are de gînd să facă Gildas, cred că... O, Doamne! Ryan, vizibil enervat, tocmai Îl lovise zdravăn pe Gildas, expediindu-l ca pe o ghiulea Într-o masă care se răsturnă cu zgomot Într-o explozie de pahare sfărîmate. Acesta declanșă ilaritatea oamenilor, mult prea amețiți ca să se formalizeze. Stéphane Morineau nu se Încurcă În de politețuri. Îl apucă ferm pe Ryan de umăr. - O să-ți revii din beție În celulă! - Dar n-am băut decît o bere! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fersen. - Pot să intru? Polițistul mîrÎi ceva fără să-și ridice nasul de pe ecranul computerului. Morineau prinse atunci curaj să-și vîre brațul, Întinzînd un săculeț din plastic ce conținea un plic. - Băieții de la laborator au reconstituit pecetea de ceară sfărîmată găsită În celula lui Pérec. - Pun prinsoare că reprezintă un oval cu două linii oblice deasupra. Un crab. Morineau veni să pună obiectul pe birou Împreună cu un dosar. Își exprimă dezamăgirea. - Dacă știați deja, nu merita osteneala... Bine, În afară de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
suporta mintea mea. În New Hampshire mă pisa Întruna să‑i repet bancuri vechi, gaguri vechi, vechi clișee de vodevil. - Ia cântă‑mi cupletul ăla al lui Jimmy Savvo! Sau: Cum era chestia aia cu soțul furios? Bărbatul cu inima sfărâmată care‑i spune prietenului său: „Soția mea mă Înșală. - A, da! Și prietenul Îl sfătuiește: „Fă dragoste cu ea În fiecare zi. Cel puțin o dată pe zi. Și fix Într‑un an ai s‑o vezi moartă.” „Nu mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prăfuit. Dalele de marmură tocite purtînd parcă amprenta a milioane de pași, firmele scrise cu vechi caractere de litere, felinarele și vitrinele doldora de curiozități, toate acestea și alte detalii nesfîrșite sunt mesajele unui secol epuizat, fragmente dintr-o memorie sfărîmată. Cînd am ajuns însă în fața librăriei Verdeau am descoperit că nicăieri nu era marcat numele lui Guy Courtois. Iar lîngă librărie nu se afla nimic, altfel spus nu se învecina cu nicio ușă, cu nicio intrare pe care să scrie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-i înstrăina, prin ambiție, pe Otilia. Moș Costache stricase toată grădina cu materialele lui, și un copac, apăsat prea mult la rădăcină de cărămizi, începu să se usuce. Verile sunt înăbușitoare și prăfoase la București, și tot colbul de cărămidă sfărâmată, luat de vânt, umplea treptele scărilor, cercevelele și orice ciubucărie arhitectonică. Apoi bătrânul, grijuliu, nu lăsă lucrurile pe loc, ci le mișcă mereu. Ca să nu i se fure cărămizile, se puse să le care el însuși în fund, făcîndu-și fața
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în realitate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredințasem colecțiile... Și într-un perimetru unde nu mai m-aș fi mirat să întîlnesc, galopând, sălbăticiuni cu măruntaie de clavecin între măsele... Între Dudești, Labirint și Sfânta Vineri chiar craniul Bucureștiului zace complet sfărâmat. ...Și abia acum mi-am amintit că, în Mozambic, talmudistul Rabbi Simeon bar Yose mi-a destăinuit necazul de moarte în care nu voi întîrzia să alunec, și din care numai gingășia dumneavoastră mă va salva. Am petrecut cu dânsul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bate călcâiele înaintea sa și-i răstoarnă pe birou treisprezece genți din piele de porc, vrăfuite cu lopata și 178 DANIEL BĂNULESCU - Tocmai acum, nea Gărgăriță, închipuiește-ți, tocmai acum!... Stingîndu-se ca o lumânare, Ulpiu se strecură discret din foiletoanele inimilor sfărâmate, ale crimelor pasionale și-ale înfiorătoarelor enigme juridice, în anonimatul călâi din care ieșise. După jumătate de an, Capitala îl uitase deja, nimeni nu-și mai întrebuința după-amiezele pentru a învăța, pe de rost, numărul ce evalua capacitatea craniană a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se intersectau și nu au mai apucat să se despartă. Înțeleseseră ce s-a întâmplat cu fiecare până atunci și nu mai aveau nevoie de explicații și supoziții sau bănuiau ce s- a petrecut până atunci< vise, speranțe, ambiții, nădejdi sfărâmate transformate în regrete, înfrângeri istovitoare de-o clipă, toate adunate și risipite laolaltă. Ochii ei iscoditori scânteiau când privea în direcția lui și apropierea iminentă dintre cei doi tineri s-a produs firesc. Au trecut rapid peste primii pași necesari
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
decât în ce-a văzut nelămurit, aceleași teme să le treacă prin toate membrele, amestecîndu-și cugetele-n trup - să zdrențuiască astfel viața gîndind-o până la capăt. Nu-i revelator pentru ce e nedefinibil în insuficiențele vieții că numai cioburile unei oglinzi sfărâmate pot să ne redea icoana ei caracteristică? După ce ți-ai dat seama că oamenii nu-ți pot oferi nimic și continui totuși a-i întîlni, este ca și cum ai fi lichidat cu orice superstiție, dar mai crezi în fantome. Dumnezeu, pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înghițituri, dar se înecă și mai tare. Se liniști până la urmă, privind năucă și ștergându-și cu mâneca saliva sângerie de pe buze. Iadeș își scutură mâinile de coji, încercând să nu bage de seamă că Mierlă le caută pe cele sfărâmate, prin iarbă. Se apropie, privind mai mult curios decât înduioșat : — Stai mai deoparte, îi spuse lui Lucică, arătând la Magdalena. Vezi că oftica se ia... — De la care la care ? zâmbi Lucică trist. Iadeș își mută privirile de la el la fată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai știau de unde porniseră. Bătrânul, părăsit de toți, dârdâia și clănțănea din dinți, strângând cearșaful în pumni, cu ochii-n tavan. Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul dinților sfărâmați. Apoi, cu răsuflările năclăite, își ștergeau mucii într-un colț de cearșaf și o zbugheau pe scări. Bărbații și femeile, aplecați peste ferestre, uitaseră de rață, își fixaseră acum ținte imaginare împotriva cărora urlau din rărunchi. Nu-i vedeau pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]