578 matches
-
stau în locuri de jos. 7. Am văzut robi călări, și voievozi mergînd pe jos ca niște robi. 8. Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, și cine surpă un zid, va fi mușcat de un șarpe. 9. Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie. 10. Cînd se tocește fierul, și rămîne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea, la izbîndă ajungi prin înțelepciune. 11. Cînd mușcă șarpele, fiindcă n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
nu înflorește migdalul cu peri albi, și de abia se tîrăște lăcusta, pînă nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veșnică, și bocitorii cutreieră ulițele; 6. pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, și pînă nu se strică roata de la fîntînă; 7. pînă nu se întoarce țărîna în pămînt, cum a fost, și pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
și o mint, Lăsând în urma lor doar nostalgia Bătând din aripi vrea să se ridice, Dar zborul ca un foșnet de mătase Se chinuie în van... și o să pice, în vraja amintirilor frumoase! Și, iată, ea încet, încet pălește, Se sfarmă-n bucățele mii și mii! Iubirea ne-mplinită lâncezește, în suflete stinghere și pustii. Eu voi zâmbi în fața morții! Annei! Aș vrea, din vis, să te cobori, Să rătăcești prin mine-o clipă; Să-ți simt parfumul fin de flori, S-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică. Cu o mutră de ciclop, Mitică umplea păhăruțele ce i se pierdeau printre degete. De mirare cum de-și pierde vremea cu lucruri atât de mărunte o namilă potrivită să sfarme stînci. Împingînd cui după cui pe gît, Urecheru promise instructorului că, după ce-și repară motoreta, o să-l ia la plimbare prin comună. Cu capul aplecat, tovarășul Cucolaș îl asculta binevoitor. Vioaie, verva pornografică a lui Fărocoastă se dovedea de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau la vale, zgâriind plaja și scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
domnul domn Ioan Duca Voievod, spre veșnica pomenire în anul 1669”. Pe altă parte a clopotului, meșterul restaurator a adăugat icoana Sfinților Petru și Pavel, cu numele lor în limba greacă și cu următoarea inscripție în limba greacă: ,,Din întâmplare sfărmându-se, prezentul clopot a fost turnat din nou cu cheltuiala panului Iota, arhimandrit și egumen al sfintei mănăstiri Cetățuia fiind domnul Matei în anul 1816 aprilie 23”. Acest clopot este în stare bună de funcționare și se află în clopotniță
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
te îndemn să plângi căt poți. Apoi îți zic: -Mai lasă-mă să mă bucur! O dată moare omul... Apoi, pornim amândoi, cu pas apăsat, înaintea cortegiului răgușit... Fanfara acoperă bocetele pierdute în ecoul nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel mai vechi pentru gurile voastre răgușite, mai vechi decât oasele mele . -Trei viței
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
toate tainele vieții ei ticăloase. Îi venea să plângă și să răsufle adânc, tot mai adânc, de teamă ca sufletul să nu-i crape în mii de bucăți. Mai voia să elibereze ecoul din răsunetul ei interior, să nu-i sfarme ferestrele casei pe care a clădit-o, sperând ca el să se oprească măcar o clipă și să o locuiască... Îi venea să se certe, cu vorbe de țărancă, să se întoarcă la rădăcini și să-și strige : La ce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
doi lei pentru cea cu cherestea. Erau scutiți de taxe doar cei ce duceau lemne de foc pentru casă. Nu erau scutiți de dajde nici acei ce prelucrau fierul. Aceștia plăteau „câte două parale de bucata de her ce să sfarmă în târgul Iașilor și în târgul Galaților și nimeni să nu mai fie slobozi a rupe heru nici la târgul Iașilor, nici la târgul Galaților, fără numai la locul mănăstirii, unde a fi rânduit”. Cum se vede, vodă a rânduit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la ultima judecată a naturii. Coroana de arbuști fusese cu silnicie devorată. Povara sufletului său simte azi o eliberare. Chiote și bufnituri înfundate vestesc execuția finală. S-a dat un verdict. Totul clipește în zgomote asurzitoare, în lumini orbitoare. Se sfarmă imaculat netrebnicia oamenilor loviți de durerea divină, căci suntem după chipul și asemănarea sa. S-a lăsat o tăcere duhovnicească. Cineva trăsese vălul nopții și stinse mesianic unul după altul gândurile. Colțurile ierburilor brăzdau infinitul picioarelor. Florile din ronduri răpuse
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
-te-te și la ăsta! fluieră surprins Șobolanul, printre dinți, coborând șișul. Ce mai basculă are, băi, să moară mama mea... Dar nu mai apucă să sfârșească. Sticla pătrățoasă, goală, de tequila, mânuită de Avocat ca o măciucă, i se sfarmă-n țeastă! Pizdeluș se repede și el, lătrând surescitat, din ascunzătoarea unor navete de P.V.C. și înconjoară corpul bărbatului trăznit, căutându-și o poziție cât mai bună, ca să urineze. Poetul îl alungă, blajin. Crezi că... o să fie pedepsit? i se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dea la o parte. Apoi asta-i drept, măi Chirilă? Spune tu, că ești om cu chibzuială! ― Oamenii nu s-au ridicat împotriva dumneavoastră, conașule! protestă logofătul. Dar de, boierule, nici ei n-au pământ, și de aceea se tot sfarmă să câștige. ― Nici eu nu zic să nu câștige, s-ar putea? făcu arendașul împăturindu-și la loc hârtia. Să câștige, Chirilă!... Dar tocmai moșia mea, Chirilă? Platamonu de mult aștepta să se răcorească. I se părea că țăranii au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sări în picioare, cu fața și chelia parcă i-ar fi turnat o călimară cu cerneală roșie în creștetul capului, răcnind: ― Taci din gură, obraznicule! Să taci, că imediat te trimit la poliție să-ți înmoaie oasele, nemernicule!... Eu îmi sfarm pieptul și-mi pierd vremea să-i învăț și să-i luminez, iar el necuviincios!... (Se reculese și continuă mai calm.) Ați apucat pe căi rele, nenorociților! Nu vă mai mulțumiți cu ce v-a dat Dumnezeu și vă lăcomiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ca la un semnal, toți șase izbucniră într-un râs scurt, sfios, căutând privirile lui Ghibercea. - ...V-ați închipuit că, doar ce-am să scot iarba fiarelor din buzunar, am să ating lacătul și, ca prin farmec, au să se sfarme toate încuietorile. Apucă ceașca, o dădu peste cap, apoi, adresîndu-se lui Ghibercea, îl întrebă: - Despre ce e vorba? Ghibercea îi întinse un dosar. - Îmi închipui că știți deja despre ce este vorba. Pantazi deschise dosarul și luă în mână un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca omul singur, rămas fără de straie, care zadarnic își chema-nceputul; Eram străin de locuri și de lucruri dar și față de mine eram acum străin. Vibrațiile cuvintelor tale atunci nu mai puteau să surprindă lungimea noastră de undă și se sfărmau neputincioase în fața peretelui de diamant. Cineva le putea strânge într-o grămadă strălucitoare cu mii de scânteieri amețitoare; Stră-strălucitoare, dar reci! Loc de speranță Se-nalță biserica Coșulei peste domoale dealuri, peste tăcutele păduri, peste povești și neamuri. A primit
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
de ape mari. Împăratul lui se înalță mai presus de Agag, și împărăția lui ajunge puternică. 8. Dumnezeu l-a scos din Egipt. Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimicește neamurile care se ridică împotriva lui, le sfarmă oasele, și le prăpădește cu săgețile lui. 9. Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică: Cine-l va scula? Binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta și blestemat să fie oricine te va blestema!" 10. Balac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
godete și în frenezia creată Vărs din greșeală ...un pahar cu apă. Iar într-un scurt moment, Pielea-mi devine pergament: Creponată, îmbibată și pătată De stropii de acuarelă picurată. Vreau s-apuc între degete un penel, Dar mi se sfarmă în pulberi de pastel. Pe-obraji îmi curg lacrimi de acril Și picături de albastru de metil. Se-ntind, se-amestecă, devin, Cuvinte, imagini, amintiri. În degrade încep și se scurg, De umplu pânzei albul grund. Chiar dacă vă pare totul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
Viteazu (domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei). De ce oare au pierit, de-a lungul vremurilor, atâtea zeci și sute de mii de români, pentru credință, pentru neam și pentru țară, dacă nevolnicii zilelor noastre ne sfarmă, ne ciuruiesc și ne risipesc?! Nica sfânt!” Zguduitoare mărturisire! Peisagist desăvârșit, Ion Muscalu descrie minuțios locurile și toponimia pe unde își poartă eroii, dovedinduse un profund cunoscător al genealogiilor familiilor domnești românești și nu numai, ci și a celor tătărăști
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
în circuit. Vina o purta nevoia endemică de scandal. Ziua, aerul era sfâșiat cu izbucniri temperamentale. Cearta avea și un ritual : mai întâi zburau geamurile în țăndări ; pe traiectorie, urmau farfuriile de porțelan; intra apoi în funcție un topor care sfărma tot ce întâlnea în cale. Totul se încheia prin împăcări de noapte, sfințite cu un chef, cu armonici și cu viori. Guriști erau toți. Cu toată ambianța, doctorul Tudurachi își păstrase în vechea clădire o odaie. Ca pisicile, nu se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
potrivite Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric!.. împrăștiați de fiare și furtuni n-am mai știut unii de alții... Ce jilavi, Doamne, sunt înalții pereți ai infernalelor genuni!... Jilava, 1956 Să-ntâmpinăm ceasu-Învierii Bat clopotele de se sfarmă în Țara lui Ștefan cel Mare și Sfânt, iadul roșu se întinde pe ntregul Pământ, suntem într-o continuă alarmă... Din Carpați, Nistru, Siberii, martirii ies din lut, și-s fără număr! Cu noi în rând, umăr la umăr ne
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Daci în capetele încunjurătorilor. Romanii atunci abat o pădure și construiesc un agger, adică o contra-întăritură, din care să poată mai ușor și mai la adăpost lupta cu Dacii. Al doilea asalt dă orașul in mâinile dușmanului si pe când Romanii sfărmau zidurile și porțile, Dacii dădeau foc propriei lor cetăți, iar șefii lor, adunându-se în jurul unui mare vas cu otravă, se grămădesc pe întrecutele a se adăpa cu băutura mântuitoare de chinuri. Moartea trebuia să le fie grabnică, dacă nu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Toate ce-au fost, ce sunt, ce-ți nasc în cale N-ajung nici umbra măreției tale. Ce-ți pasă ție dac-a fi cu unul În lume mai puțin spre lauda ta- Ascultă-mi ruga, tu, Eternul, Bunul! Și sfarmă-n așchii veșnicia mea. Pe-o muritoare eu iubesc, nebunul, Și muritor voiesc a fi ca ea, Ș-atîta dor, durere simt în mine Încât nu pot s-o port și mor mai bine. - " Tu-i pismuiești... și pismuiești aceea, Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mic, mezinul, cu 5-6 ani mai în vârstă ca mine și care, dintr-o răutate cu nimic justificată, pe când eram în clasa I la Priponești m-a lovit fără motiv, bușindu-mă la pământ în mijlocul drumului, peste geanta cu cărți, sfărmându mi placa de ardezie pe care învățam să scriu „cu plumbul de piatră”, după care am avut anevoință la mers circa 3-4 zile. Deci am o primă amintire nefavorabilă asupra lui, care voia să întărească ideea că era și el
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ca pietrificat de Meduză, sculptat În dorința unei virilități reprimate și ajunse acum În amurg, flăcări ce-i dau obsesii lascive se răsucesc În carne-i, e ca un arc Întins spre țintă, atât de-ntins Încât cedează și se sfarmă. Deodată el cade jos, târându-se În fața acestei apariții, cu mâna ca o gheară Întinsă să implore o Înghițitură de elixir. — Oh, grohăie el, cât ești de frumoasă; oh, dinții aceia mici de lupoaică tânără care strălucesc când deschizi buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]