580 matches
-
ei ne mai îndură Cît se zbate-n vînt lumina Ca o frunză uriașă Nu mai da pe fluturi vina Că-ți scot sînii din cămașă Și ți-i zmulg cu chiu și larme La izvoare-n prund să-i sfarme Unde-un pește-albastru doarme Lîng-o cupă moale-n carne
Un pește-albastru pentru Fascinel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12063_a_13388]
-
-l alienează o astfel de indecizie și nici desfășurarea labirintică de spații. Un epicureu nu găsește aici decît prilejul uimirii: viața însăși e un spectacol și Caragiale e atras ca de o flacără de taina ei, de abisul ,construcțiilor" care sfarmă orice așteptare și logica bunului simț. Paradoxul și surpriza, duse pînă la absurd, cu consecința de-realizării concretului, sînt construite de Caragiale în virtutea repetării unei ecuații descifrate de el în lumea reală. Fascinat de lume, vrea, la rîndu-i, să poată
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
Unui cuvânt de ceață și de somn. Seară de porțelan Seară de porțelan Amforă cu ochii închiși Dacă ne-am mișca, Dac-am vorbi, dac-am atinge luciul, Spirala, punct cu punct imaginând somnul, Veșnicul somn al materiei, golul... Se sfarmă în cioburi ultima noastră lumină, Întunericul curge, se revarsă în lume; Seară de porțelan Rămasă pe buze, Răsfrântă-n ape de cenușă - Clipe sălbatice, clipe pustii Cresc din tăcere, se-ncolăcesc, se-adună În mii de galaxii Și eu am
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
Lumina se înalță înainte să izbucnească în flăcări. În acea înălțare bolnavii se vindecă. Nimeni nu plînge, în afara icoanelor din care curge smirnă Și mai ales din Maica Domnului ale cărei amintiri dureroase umplu Ierusalimul de bocete femeiești. Pietrele se sfarmă la nesfîrșit cînd tatăl și fiul sînt loviți. Și Zidul Plîngerii ne primește și ne aruncă înapoi în ploaie. Ne rezemăm de el capetele ude Și de toate hîrtiile cu rugăciuni înfipte în pietrele lui. Un tînăr rabin citește o
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
S-o iau fiind alături de tine ßi-atunci oh atunci de abia Simțeai că îți este rușine ßi-n grabă un crin îți trăgeai Pe trup sau un fluture mare Pitindu-ți cu chiu și cu vai Prelungile albe picioare În roua sfărmată în preajmă Paingilor pănzele moi Furai sî te-acoperi cu caznă ßi iarăși plecam amăndoi De mîini ne țineam și mergeam Prin locuri atăt de ciudate Tu spuneai cî e-n rai eu spuneam Că raiul e mult mai departe
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
ne mai referim la regiuni, la tiers état, încercînd să intrăm fenomenologic în eidos-ul european, în forma ideatică europeană, ar trebui să arătăm faptul că în acel moment, printr-o ruptură puternică de nivele, codul european de care vorbeam se sfarmă violent. "Les aristo' on le pendra. Ah, ça ira!, ça ira!/ Les aristo' à la lanterne/ Ah, ça ira, ça ira/ Les aristo' on les pendra!" Foarte semnificativ: aristocratul, care fusese timp de un secol referentul esențial al Europei și
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
declanșată de către N. Iorga împotriva așa-zisei "prostituții în literatura", cînd a și suferit pentru una din scrierile sale (românul apocrif intim semnat de autor Cliford Moore, Al doilea amant al doamnei Chaterley), si un proces în justiție, cerîndu-se (revistele "Sfarmă piatră" și "Porunca vremii" au fost atunci cu deosebire active; dar și "Cuget clar. Noul Sămănător") și întemnițarea lui. Mărturisesc, ca istoric literar, ca Aderca mi-e foarte drag, tocmai pentru extraordinarul său rol popular exercitat în epoca interbelică. Și
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
parfum otrăvitor, în viața ei: ,Ea era aici. Parfumul sec, baroc, pe care îl simțisem și-n parc îmi cuprinse tîmplele presîndu-le ușor, ca pe niște bureți umezi. M-am răsucit și-am privit-o." Soția lui, mirosind ca florile sfărmate dintr-un buchet uscat pe masa bătrînilor. O aromă puternică, sfidătoare, alta fadă, grea, care seamănă atît de mult între ele. Două feluri de dependență. O analiză amănunțită de text, pe care cartea o merită, ar arăta culoarea notelor muzicale
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
și mîine? Nu știu să spun. Știu doar că nu voi dispărea făr’ să mă zbat. Odaia-aceasta-mi este centrul. Gîndul ascuns îmi este fuga. Cu ochii închiși, ca să ascult o temere pitită în tăcere, teama-mi care se sfarmă și devine răul necunoscut. Fie binevenit misterul. Dar felu-mi de-a răspunde, pe care nu-l știam, misterios chiar mă doboară. Atunci teama-mi nu are vreme să își gîndească propria-i groază iar frumusețea toată mă subjugă. Preștiutul nu
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
pornografiei. În acest Los Angeles ce redefinește păcatul, devenind o reprezentare modernă a Sodomei și Gomorei, naratorul introduce personajele, obligându-le să supraviețuiască În acest univers Înfricoșător, avid după bani, Într-o industrie ce distruge suflete, le sfâșie, Îngrozește, Îngheață, sfarmă, consumă. Într-un alt plan, se construiește dimensiunea atemporală a Întâmplărilor. Cartea Începe cu doi bătrânei ce se Îndreaptă Înspre un sat uitat de lume. Amândoi cu câte o bărbuță albă ca neaua, unul cu un ghiozdan Nike În spate
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
cienva care a făcut o coloană ca un șirag de mătănii, că la celălalt capăt al orașului a pus o masă și câteva scaune și ce poate să însemne asta, - din fericire românii sunt acolo și taie copacii, astupă râul, sfarmă coloana etc... În încheiere, v-aș pune o întrebare mai personală, privind propriile Dv. preocupări legate de critica de artă. Ați scris numeroase studii despre artele plastice, ați preferat anumiți artiști, ați scris despre cubiști, despre pictura murală mexicană, despre
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
atribuirea textului lui G.Ivașcu. Mai mult, dl. N.Manolescu susține, în deplină cunoaștere a faptelor, că „pseudonimul incriminat șVictor Pancuț era al lui Alexandru Gregorian, poet și publicist, apropiat cercurilor de extremă dreaptă și antisemit notoriu, director al revistei «Sfarmă Piatră».” Informațiile și precizările comunicate de dl. N.Manolescu sunt pertinente, au valoare cultural-istorică, iar demersul nostru va produce și alte dovezi de natură să pună într-o nouă lumină acest episod din activitatea lui George Ivașcu. Motivele punctuale ce
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
a limbajului care se gândește singur, reamintindu-ne mereu că cuvântul este ceva ce scapă simțurilor, sufletului sau memoriei. Din imaginea poetică nu mai rămâne decât un caleidoscop de cuvinte și din poet doar bucăți sfărâmate: „închidem ochii/ iarăși se sfarmă în bucăți poetul” (Jugoslawische Zeit). Sub pretextul că ceea ce nu înțelegem nu ne poate face rău, cuvântul este adus să submineze o realitate agresivă, producând disoluția certitudinilor, transformând nu doar universul într-o realitate privată, dar și poezia într-un
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
și le strigă celor de pe ringul de dans:// "Vă scufundați tot mai adînc, bezmeticilor,/ în luturile poemului meu: aveți deja nămol la picioare,/ în mlaștina lui sînteți, orbeților!...".// Cuvintele lui se izbesc de ei ca de niște sfere metalice,/ se sfarmă în mii de fărîme aproape ca niște boabe de/ semințe, care cad peste tot și-n lumina jilavă le vezi/ încolțind, le vezi frunzulițele de alge cum se unduie/ printre ei ca niște solzi ai nopții" (ibidem). Materia apare omogenă
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Pavel Țugui Dl. N.Florescu scrie, bine informat, în D.G.L.R., E/K, 2005, că Al.Gregorian - fostul redactor-șef al publicației legionare „Sfarmă Piatră” - a participat „... la luptele de la Sevastopol”, despre care un sergent T.R.- R.Voita Leopold scria în „Vremea” din 2 august 1942: „... Aici a fost înfrântă trufia stalinistă.” De consemnat faptul că Al.Gregorian a fost chemat sub arme la
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
doua cifră pu- țin mai înălțată. Ruptă parcă de timp, o pagină în pătrățele și nedatată, împăturită, este închisă între paginile carnețelului. Prima frază a acestei aripi rupte de fluture începe cu cuvintele „O melodie ancestrală, expusă de clarinet se sfarmă treptat... Acest început îmi deschide apetitul lecturii... Vreau să redau câteva pagini de jurnal scrise de cel căruia i-a fost dedicată Calea Lactee. O privire deci spre Calea Lactee. Un portret scris de Nichita Stănescu compozitorului Aurel Stroe și apărut în
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
fierbinte a gaizerilor, în erupția de lavă solzoasă, răcindu-se în straturi succesive și protectoare, în jurul semnului. (Calea lactee din volumul Respirări de Nichita Stănescu) În acea aripă ruptă de fluture, compozitorul notează: O melodie ancestrală exprimată de clarinet se sfarmă treptat (Canto interrotto), pentru ca din resturile ei să înflorească o întreagă colecție de piese folclorice suprapunându-se aberant prin procedeul unor mobile simultane ale orchestrei.(rapsodia) Izolat de orice contact exterior, acest microcosmos străvechi și ciudat implodează (delirando + transformazzioni). Prin
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
de oțel vidia și va fi tranșată cu ajutorul unei ,Drujbe" și al unei pânze de bomfaier. Partea finală a operațiunii va consta în trecerea bucăților tranșate prin mașina de tocat, dar cu mare grijă, pentru ca acesteia să nu i se sfarme sita și cuțitul... A, am uitat: rețeta a notat-o doamna veterană de la un post de televiziune ale cărui imagini le vedea la un radio ,Selena", sovietic, după cum ne-a spus cu mândrie... Noroc că Haralampy a cumpărat un purcelandru
Sorcova Veselă? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11021_a_12346]
-
nostru, care a uitat să se semneze, se descurcă ceva mai bine în românește. Pădurea nemuririi este chiar o reușită, în context: "E bizară pădurea care-mi/ înconjoară plutirea./ Se apleacă și se înalță/ se rupe și se frânge,/ se sfarmă.// Vântul, din când în când,/ mai ridică inimi vegetale moarte,/ le topește în pământul negru:/ și el, ca un simbol al renașterii,/ le înalță și cad în lac./ Putrezite în puterea apei,/ nasc licheni, și mușchi, și pânze,/ bolnave caută
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
multe. Mai mult, în unele, extrem de rare, cazuri, timpul poate fi distrus, pentru ca astfel să eviți să te distrugă. în Horoscopul, un roman dumasian minor ce cred că merită a supraviețui doar prin această scenă unică, prințul de Condé își sfarmă ceasul, pentru ca ticăitul său să nu-i denunțe prezența sub un pat în care cea pe care o iubea făcea amor cu altul. Întîmplător sau nu - dar, la Dumas, adică în literatură, nimic nu e în-tîmplător (și spunînd asta îmi
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
forță din ea, e acest suflet jucat de vîntoase: "Dincolo de morți, departe de vii,/ prin câte veacuri, hai?,/ arătare noptoasă, ruptă din rai,/ ai trecut pân' să vii?" (Cerb). Suflet care, neștiind a muri, nu se-nvață cu viața. Se sfarmă, deci, neputincios de una sau de alta, în amenințatul limb dintre două nepotriviri. Ce e slava romantică a limanului de peste Lethe, față de negrele îngrijorări ale prințului Danemarcei, cum că spiritul, trecut prin oricîte vămi, nu uită mai ușor decît carnea
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
principii, ținînd mai puțin la scaun și mai mult la filosofie. Chiar ticălos, avea șarm, era povestibil, șarjabil, găseai, adică, în el vînă de personaj. Asemenea portrete, cu tot contrastul dintre peniță și baros, dintre a migăli îngerește și a sfărma crud, cu duritatea pe care o poți cere numai unui stil de poet, strînge Ioachim Botez în Însemnările unui belfer, volumul din 1935, de la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Orice este personajul lui, pe care-l cheamă
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
grelei noastre-alegeri fii cu rost. El însă îi lăsă tăcerii-i crunte, spre-orașu-i întărit urcînd pe munte. Atît. Și cea din urmă oară-a fost. Dansatoare spaniolă Cum alb, ținut în mînă, un chibrit, cînd încă nu e flacără, se sfarmă și limbi țîșnesc-: începe-așa, grăbit, pe lîngă spectatori, în cerc mărit, fierbinte dansul ei rotund, cu larmă. Și brusc e numai flacără, arzînd. Ea cu privirea mușcă-n păr, flămînd, și rochia și-o-ntoarce-ntr-un ocol cu iscusință, prin acest pîrjol
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
tunuri care să poată ucide gîndul cînd încalcă fruntariile. Cine uită acest adevăr elementar face o grosolană eroare; o cît de grăbită răsfoire a istoriei, mai vechi sau mai recente, stă mărturie că glonțul n-a reușit nici o dată să sfarme spiritul". Punct de vedere care țintește în însăși inima barbariei ce-și închipuia că ar putea asasina ideile, cărțile, amintirile, ajutîndu-se și de ardentul cuvînt al lui Victor Hugo: ,Vous voulez donner un coup aux idées? - se întreba bardul. Vent-on
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
se pot distinge la o vizualizare atentă a transmisiei video de la acel eveniment)”, scrie Daniel Constantin. Ministrul Agriculturii se întreabă: ”La asta să se fi referit atunci domnul președinte?! Cu asta se ocupă președintele-jucător, domnul austeritate, domnul "spaima crizei", domnul "sfarmă salarii"?! Nu se poate! Păi când mai modernizează statul dacă își irosește resursele și talentul pentru a-l monitoriza pe Constantin?! Treaba domniei sale este să vegheze Constituția, nu să vegheze la florărie!". De asemenea, Daniel Constantin îi invită pe jurnaliștii
Daniel Constantin mărturisește ce i-a transmis Traian Băsescu, la învestire () [Corola-journal/Journalistic/44643_a_45968]