1,322 matches
-
lungul coridorului de marmură, până la ușile de mahon de la intrare. Nici un răspuns. Eram gata să renunț când, de după ușa apartamentului vecin se iuvi un cap. Era capul unei femei, curioasă ca o maimuță. Restul corpului ieșise puțin încovoiat și cu sfială, ca și cum în orice moment putea să dispară la loc înăuntru. Era mică și arăta destul de bine pentru vârsta ei, vreo șaptezeci de ani sau ceva de genul ăsta, într-un pulover verde închis peste o bluză șifonată, pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și prietenelor ei. — Lucrează la bursă. E brokerul tipic. Cred că te-ar plictisi de moarte. Pe dumneata te plictisește? am întrebat-o. — Vezi dumneata, întâmplător sunt soția lui. Țin foarte mult la el. Mi-a zâmbit ca să-și ascundă sfiala și am avut impresia că se teme să nu fac și eu vreo ironie dintre acelea pe care o asemenea mărturisire i-ar fi stârnit-o negreșit lui Rose Waterford. Șovăi o clipă și ochii ei căpătară o expresie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dacă aș fi putut să îi aduc la cunoștință refuzul meu categoric de a mă așeza la aceeași masă cu un om având un asemenea individ. Însă teama de a nu izbuti să-mi îndeplinesc misiunea mi-a dat întotdeauna sfiala de a adopta o atitudine moralizatoare. Iar în cazul de față siguranța că simțămintele mele n-ar avea absolut nici un efect asupra lui Strickland m-a încurcat groaznic, împiedicându-mă să le rostesc. Numai un poet sau un sfânt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o vorbă. Nu l-am văzut în viața mea, zise el. Nu prea știam de ce a spus asta, întrucât am avut senzația certă că am prins în ochii lui o licărire de recunoaștere. Nu mai cădeam atât de ușor pradă sfielii ca acum câțiva ani, așa că i-am zis: — Am văzut-o deunăzi pe soția dumitale. Eram convins că ai vrea să afli ultimele vești despre ea. A râs scurt și ochii i-au clipit șireți: — A, am petrecut o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
impresia că ascunde o taină. Însă m-am gândit că poate nu era decât felul ei rezervat de-a fi, scos în evidență de franchețea logoreică a soțului ei. Dirk nu ascundea niciodată nimic. Discuta cu o lipsă totală de sfială chestiunile cele mai intime. Uneori chiar o făcea pe nevastă-sa să se simtă prost și singura dată când am văzut-o pierzându-și cumpătul a fost atunci când el a insistat să-mi spună cum a luat un purgativ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ocrotire și nerăbdarea de a face bine și de a oferi plăcere altuia - dacă nu chiar mărinimie altruistă, în orice caz un egoism care izbutește minunat să se deghizeze. E un sentiment care se caracterizează și printr-o anume sfială. Dar acestea erau trăsături pe care la Strickland nici nu puteam să mi le închipui măcar. Dragostea te absoarbe. Îl scoate pe îndrăgostit din pielea lui. Până și omul cel mai ager, chiar de-ar ști, poate nu izbutește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și mi-a zâmbit vag și trist: — N-am mai fost pe-acasă de cinci ani. Cred că am și uitat căminul natal. Mi se pare că m-am îndepărtat atât de mult de casa tatei, încât mă și cuprinde sfiala la ideea de a o vizita din nou. Dar acum simt că e singurul meu refugiu. Era rănit și chinuit și gândurile i se întorseseră la tandrețea mamei sale iubitoare. Ridicolul pe care-l suportase ani de zile părea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nici un fel. Te trimiteau să te faci economist sau profesor. Artistul trebuie să aibă ureche muzicală și voce. Basmele erau preferatele lui taică-meu, pe mine mă obseda Sarea-n bucate (fata cea mică a împăratului, ce sta deoparte cu sfială, că ea se rușina văzând că tată-su o băgase și pe ea în seamă, ca cea mai mică ce era), pe preot - Tinerețe fără bătrânețe, amândoi căutam câte ceva în textele alea, cum iubim?, Împăratul din Sarea-n bucate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să-ți povestesc despre inima ta - mai mult ca sigur că ți-ai neglijat inima și că habar n-ai. Amory s-a gândit la cât de superficială era spoiala recentă a generației căreia Îi aparținea. În afară de o umbră de sfială, simțea că vechea legătură cinică dintre el și maică-sa nu se uzase deloc. Cu toate acestea, În primele zile a hoinărit prin grădină și pe faleză Într-o stare de suprasingurătate, găsind o satisfacție letargică În a fuma țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că Marcela se îmbolnăvise -, Filumena... nu s-a mai jucat și cea mai mare actriță a Teatrului Național s-a retras acasă la ea, la amintirile și fericirile ei. Într-o zi m-a invitat la ea; am intrat cu sfială și am băut o cafea dintr-o ceșcuță chinezească, subțire ca un fulg. A fost fabuloasă. Povestea cu pasiune, râdea și spunea că-i iubește pe toți, erau cu toții, spunea, frații și fiii săi. Fantastic ce semăna cu modul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
sau cocaină Își dă drumul la limbă. Lui Keiko Kataoka Îi plăcea să-l audă vorbind. Îi plăcea felul În care-și mișca mâinile și degetele când vorbea, tonul vocii lui care trăda În același timp Încredere În sine și sfială, buzele sale aspre pe care și le umezea din când În când cu vârful limbii rozalii. Uneori se Întreba dacă Îi vor plăcea mereu buzele acelea. Oare va fi capabilă să le iubească la infinit? Nu i se mai Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca un inel. - Plângi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă. Lumina iute cum să-i placă? El se desface ușurel De Enigel, De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
comentariilor lui Felix Klein, dar mai ales teoriei lui Dedekinnd, a aritmeticii corpurilor de numere algebrice, că secțiunea V-a ascunde teoria compunerii claselor de ideale ale ordinelor principale din corpurile pătratice. Ermetismul redactării lui Gauss se explică și prin sfiala sa, la acea epocă, de a folosi numerele complexe, a căror teorie riguroasă nu o stăpânea încă. Disquisitiones mai cuprind și teoria împărțirii cercului. Aici apare marea descoperire a lui Gauss, din vremea studenției lui: posibilitatea înscrierii cu rigla și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Știu însă aproape cu precizie, urmare a câtorva luminoase întâlniri directe și indirecte (indirecte, prin intermedierea condeiului său), cât de bun român este basarabeanul Valeriu Rață. Convingerea mea asupra românismului celui pe care încerc să-l creionez aici, cu oarece sfială, ar putea fi întărită de un argument prioritar, acela că dânsul este, prin studii, profesor de limba și literatura română. Și că, ca o curgere firească în albia profesională dată, a fost sau încă este lector, corector și redactor de
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
Si nu-i dor ca dorurile să-l omor cu gândurile. E-un dor ce trebuie hrănit cu Dor. Oameni buni, de vă macină un dor, ca o foame năpraznică, deschideți astă carte și ospătați-vă. Rupeți încet și cu sfială bucăți de suflet românesc și mestecați îndelung, până ce veți simți că din cerul gurii plouă cea mai curată limbă română. Când ați adunat destulă apă vie cât să încapă într-o cană de vorbă, spălați-vă cu ea amintirile. Sau
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
isteață) Și s-apropie de masă Cu smerită închinare: - Luminate Sfinte Petru, Noi venim cu o rugare, C-am rămas nemăritate, Nimenea nu ne-a pețit Și suntem biete-amărâte Și cu sufletul jelit. - Ce rugare? zise sfântul, Spuneți-o, fără sfială Și de s-o putea, om face-o Fără de vreo târguială. - Păi am vrea, am vrea Prea Sfinte, Spuse ea îmbujorată, Ca să ne pețim bărbații, Într-un an, măcar odată! La această mare vorbă Lumea toat-a amuțit, Numai Sfântu-nvârtea cheia
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului PLIMBARE PRINTRE STELE - Ne-am spus povești despre stele În nopțile scurte, până-n zori, Noi alergam visând printre ele Văzându-ne viața-n dulci culori. - Acum, visez tăcut despre tine Călcând cu sfială pe pământ Ochii te văd aproape, lângă mine. Într-un trandafiriu veșmânt. - Simt urma mâinilor tale lin, Buzele ard, cratere nestinse, De ce ești crud strașnic destin Nu-mi spui secretul iubirii ascunse? - Mai așteptăm trandafiri să-nflorească Mai dă-ne
PLIMBARE PRINTRE STELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361353_a_362682]
-
să ne iubim. - Buzele-mi sunt mai însetate De dorul tainicului sărut, De trupurile îmbrățișate Iar noi privindu-ne tăcut. - Mă simt cuprins de o divină amețeală De aceea te caut și nu te regăsesc, Vino de departe, fără nici-o sfială! Să-ți mai spun încă o dată „Te iubesc!” Baia de Arieș Referință Bibliografică: Plimbare printre stele / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
PLIMBARE PRINTRE STELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361353_a_362682]
-
copilă bondoacă și subțirică de parcă mănâncă numai perje uscate, comentă Alma surprinsă de această veste. - Parcă contează când îți place de cineva! - Și la Maria ce ai observat dacă tot erai preocupată de acest subiect? - Că îl privea discret cu sfială și totuși cu interes. - Mă uimești ce bun observator ești. - Sinceră să fiu nu arată de loc rău tipul. Este șarmant și are ceva enigmatic în stilul lui de a fi. - Să nu spui că oftezi și tu după el
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
știu dacă voi putea să am vredodată în această vremelnica viața o astfel de Dragoste (agape), dar știu că mi se dă să gust o picătură din ea în biserică mea ortodocsă, atunci când mă apropii cu nevrednicie, cu teamă și sfiala de Sfântă Euharistie. Dorina Stoica
DRAGOSTEA CA LIBERTATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364051_a_365380]
-
maestru inegalabil al Cântecului Românesc, în calitate de dirijor al Orchestrei Naționale Populare “Lăutarii” și de virtuos violinist. Le aduc modestul meu omagiu de veșnică pomenire primilor trei Nicolae, iar celorlalți trei distinși viețuitori cu același nume de Botez le urez, cu sfială, de aici, de jos - mult prea de jos -, tradiționalul La mulți ani cu sănătate! Și forță harului prin care ne înnobilează Neamul! Așa să le ajute Dumnezeu! Referință Bibliografică: CEI DE DOUĂ ORI CÂTE TREI DREPȚI ȘI FRUMOȘI NICOLAE DIN
CEI DE DOUĂ ORI CÂTE TREI DREPŢI ŞI FRUMOŞI NICOLAE DIN INIMA MEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363041_a_364370]
-
ai protejat, Iar când credeam că nu-i ieșire, Pe drum curat ne-ai așezat. Ce am putea să-Ți spunem Doamne, Mai mult decât că Te-adorăm? Ne-ai binecuvântat viața Cu pacea Ta, de-aceea stăm Plini de sfială, cu smerenie În fața Ta, Preasfinte Tată Și Te rugăm să fii de-apururi, Cu noi, să nu ne lași vreodată! Abacul vieții tot socoate Și numără fără oprire, Noi nu vrem să scădem trecutul, Ci-l trecem plus, la amintire, Îți
O ALTFEL DE NUNTĂ... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363432_a_364761]
-
vreau să cunosc semnalmentele acelor eroi eminescieni, ca să știu ce să le cer Irozilor de astăzi, care pretind că știu să ne conducă. De aceea, vă rog să-mi dați voie să intru în catedrala ISTORIEI ROMÂNILOR! Puțină istorie Cu sfială și umilință, am deschis cartea sfântă a neamului meu, crezând că aici voi găsi liniștea sacră ce obligă să îngenunchezi și să te rogi în tăcere. Dar, câtă dezamăgire!..În fața altarului Trecutului nostru, acolo unde trebuia să fie sacralitatea luminoasă
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
care mama o împarte pruncilor, adună familia în jurul mesei și creează acea stare de cald și de împărtășire a dragostei peste care picură acea sfințenie a gestului ocrotitor. Ca și mama care rupe în tăcere azima caldă, poeta dăruiește, cu sfială, picături de iubire: „Adunată de vremuri, păstrată-n cămări ... În marea de astre presar fericire/ Născută din doruri pierdute în zări./” (Răvășire). În acest volum ne întâmpină un suflet-orchestră, de o gingășie aparte, după cum însăși autoarea mărturisește: „Mi-am cules
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Portret > UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA " DANGĂTUL DE DOR" AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIȚĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 943 din 31 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Cu sfială, un portret dedicat poetului Ionel Căpiță Întâmplarea de a-l cunoaște pe universitarul Vasile Șoimaru de la Chișinău, am mai spus-o (puțin altfel), a fost pentru mine ca o ieșire a primitivului din hruba evului său eminamente rudimentar. Desigur, comparația
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]