1,780 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FREAMĂT DE MARE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Revii și iarăși pleci Zadarnică-ncercare Sfioasă renunțare La clipe mult prea reci. Te zbați și iar te-nalți Avidă, în mișcare Pură destrăbălare În valuri tu tresalți Reverși, apoi te strângi Tot dorul se destramă Trăind aceeași dramă Tu râzi și iarăși plângi Suspini și iar
FREAMĂT DE MARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382337_a_383666]
-
dorește, dintre acele puține persoane care îl vor citi, mă va înțelege... Sper! * Mergeam la școală și puțini, foarte puțini copii erau în situația mea. Noi, acei câțiva pe care-i număram pe degetele de la o mână, eram cei mai sfioși, cei mai retrași și, din nefericire, cei mai mult umiliți de către unii dintre colegii noștri și de alți copii din vecinătate, din cartier. Știau că nu avem tată, că nu are cine să ne apere la o adică. De ce să
RĂSFOIND JURNALUL UNUI POLIȚIST de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382394_a_383723]
-
Vocii de Tenor... Înmărmurești ca stânca, când Gongul te surprinde, Trăgându-te-n Poveste... Incontrolabil Val... Ca mlaștina-nsetată, cu totul te cuprinde Și 'neacă străduința de a răzbi la mal... Înoți de data asta în Marea de Speranță, Trăind sfios și mândru-n moment nemuritor, Când majestuos se cântă o Pagină de Viață, Sub mândra îndrumare a unui Dirijor ... Căci sufletul cunoaște tragismul epopeic, Ce lacrima ii urlă de zor, nestingherit La muzica de Operă Amorul e eroic Cântat, sublim
MOMENTE DIN VIAȚĂ, LA OPERĂ de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382452_a_383781]
-
-și neputința reîntregirii-n Haos... Plecând mârșav la lupte, cu-n cuget Parvenit, Lovind doar mișelește, ca Brutus în turbare, Nu se țin' cont de inimi, iar etica-a murit, Căci Egoismu'-ndeamnă la Dezumanizare. Răzleț o floare mândră, 'nălțând sfios spre cer Cu brațele-i prea frânte, luptând cu vântul morii, Își face loc să iasă din lutul cel stingher, Crescând pe o fărâmă de Adevăr în glorii. E mică, nu cunoaște Suflet Vândut si Gol, Și Dreaptă-și duce
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
la noi bine ai venit! Pe a vântului aripă toată noaptea ne-ai doinit... Ai învăluit pământul cu mantaua-ți ruginie Și-ai lăsat dulceață-n struguri și mult aur pe câmpie... Bună dimineața toamnă...mi-ai bătut la geam sfioasă Cu o frunză-ngălbenită...mi-ai adus răcoare-n casă Și-ai împodobit grădina cu-o mulțime de culori Aducând melancolie și în inimă fiori... Bună dimineața toamnă...prea devreme ai venit! Nu m-am săturat de vară și de câmpul
NOSTALGII DE TOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382494_a_383823]
-
vin!, trebuie să mă întâlnesc cu ceilalți colegi. Poate, după... Mama Ilonei, își scoase pălăria cu borurile largi, peste care flutura două panglici, și se așeză, lângă el, pe un scaun. Îi luă mâinile noduroase, într-ale ei, și începu sfioasă, să le mângâie. Îl privi cu intensitatea unui cer, care ar fi vrut să certe o ploaie. Tremura! Se priveau, unul pe celălalt, printre gânduri. -Știu tot!-de la ea. Te-am căutat mereu, neștiind unde ești. Scrisorile mele, se
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
peretele rece îi dădea senzația existenței susținând-o să nu cadă în nesimțire. Cineva din interior, o ființă diafana și albă că o lumină, ca un înger, a deschis ușa și a șoptit: -Intrați puțin să-l vedeți! A pășit sfioasa parcă plutea o lumină slabă învăluia pătuțurile despărțite cu paravane.Unde era al ei, puiul ei mic și drag? Ceva parcă o ducea chiar acolo că pe un orb auzul: zgomotul de locomotivă în manevre...O, nu se poate, Doamne
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
i-a dus ca o dovadă Inimă de porc în spadă. Un godac a împușcat Un mistreț bun de vânat. Iară fata prin pădure Trecu văi și creste sure Și spre seară se opri Lângă-o casă poposi. A bătut sfios la ușă N-a răspuns nicio mătușă A intrat atunci în casă Și s-a așezat la masă Erau șapte scăunele Și pe masă păhărele Farfurii și de mâncare Câte șapte fiecare. Fata a gustat puțin Din paharul cel mai
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
iubire Voi aduna clipele ce par să se deșire. Te aștept unde îngerii nu au nume Din ale lor aripi vor curge poeme Vom inventa sentimente fără vină În descântec de cer cu lună plină. Te aștept într-un colț sfios de gând Acolo unde visele nu mi le vând. Îți voi scrie, străinule, peste veacuri Stihuri mângâiate de-ale dragostei leacuri. 22.10. 2014 Referință Bibliografică: Te aștept... Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1392, Anul IV
TE AŞTEPT... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383929_a_385258]
-
Poeme > Sentiment > MI-A BĂTUT PRIMĂVARA ÎN SUFLET... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-a bătut primăvara la geam, Îmi adusese-n dar mii de petale; Și mi-a șoptit sfios de pe-un ram, -Sunt ale tale...uită de supărare! Mi-a bătut primăvara în suflet, În curcubeu de fluturi și culori. Și mi-a adus în dar un zâmbet, Șoptindu-mi cald:-uită de nori! Mi-a bătut primăvara
MI-A BĂTUT PRIMĂVARA ÎN SUFLET... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384003_a_385332]
-
zâmbesc reținute, Ștefan își ia tălpășița abătut, sperând la vremuri mai bune. Poate, poate pe cincisprezece ale lunii următoare, la plata unei noi rate, o să-l lovească norocul. Timpul trece implacabil, pășește tiptil sau în salturi și la orizont apare sfios decembrie, cu miros de cetină, cu farmecul irezistibil al colindelor și bucuria încărcată de semnificații ale cadourilor. Din nou, Ștefan se îndreaptă spre bancă și, deși este iarnă și un ger odios cade din văzduhul străveziu, gândul întâlnirii cu “enigmatica
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SUFLET PROSCRIS Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când blânde aripi își întinde Pădurea mângâind duios În visuri dulci abia cuprinde Un suflet ce plângea sfios. Pierdut în gânduri de iubire Învăluit în doruri grele Cu ochi -izvor în devenire Vorbea în dodii către stele. Și-n mila sa nemărginită Lumina ei și-a revărsat, Privindu-l cu ochi de iubită Ea chip de fată a
SUFLET PROSCRIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384066_a_385395]
-
scăpat la neaua așternută. Îți pare că-i la capăt de suflare cătunul de rudari pitit sub munte, alături de mina sărăcită în care-au trudit cu-atâta râvnă și moșii, și strămoșii lor, nedezlipiți de tuciuriul vintre... La adăpost, mulțumesc sfios Cerului pentru anii trecuți în tihna leagănului străbun. Însă oamenii aceștia își poartă de-a lungul vremii o cruce grea, primind an de an dinspre munte duium de ninsoare, siliți sub un morman de nea-nghețată s-aștepte până hăt
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
vară ori la "Hanul Doctorului", unde era verdeață multă și anumită categorie de vizitatori și consumatori... Leneveam încă în momentul în care, dinspre ușă se auzi o bătaie timidă, semn că cineva ar fi dorit să-mi vorbească, dar era sfios ori nehotărât. Am deschis ușa încet, contrariat că mă poate căuta cineva. Era un bărbat, pe punctul de a se retrage, sfios, precum am presupus. L-am invitat să intre și i-am oferit singurul scaun din încăpere. Până să
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
dinspre ușă se auzi o bătaie timidă, semn că cineva ar fi dorit să-mi vorbească, dar era sfios ori nehotărât. Am deschis ușa încet, contrariat că mă poate căuta cineva. Era un bărbat, pe punctul de a se retrage, sfios, precum am presupus. L-am invitat să intre și i-am oferit singurul scaun din încăpere. Până să se așeze, se prezentă protocolar și încercă câteva scuze, după care își frecă mâinile și se uită curios prin cameră, părând jenat
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
se îndreaptă spre noi, intrăm în vorbă. E de trei luni aici, singură, nu, nu îi e frică, se simte bine, în primăvară vor mai veni 2-3 maici. Înainte a fost la Timișoara, la Mitropolie, la ÎPS Mitropolit Corneanu. Întreb sfios: - L-ați cunoscut poate pe rabinul Neumann?" - Vai de mine, m-am gândit că semănați mult cu fiica rabinului! Ce vă face băiatul? Și ne-am îmbrățișat, Maica Mihaela și cu mine, și am avut lacrimi în ochi și ne-
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
din șosea, Plâng mugurașii că deja plesnesc, Și doar căldura soarelui-și doresc, Să-i mângâie pe creștete de muguri... Auzi? A prins să crească iarba... Și tulburat de-atâta veselie, Un ghiocel s-a ridicat din glie Și cântă-acum sfioasă simfonie... Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale, Din ghioceii care-mi ies în cale, Iar eu ți-oi pune-n plete mâțișori... Iubite, ține-mă de suflet! Căci din iubirea ce mi-o porți
MĂRȚIȘOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383502_a_384831]
-
cu sclipiri de gheață, Și-n aburii tăcuți ai dimineții, În suflet primăvara îmi îngheață. Se-ascunde-n mine scumpa primăvară, Și înflorește-n fiecare gând, La tâmple ghioceii se răsfață, Brândușele alintă- al meu cuvânt. S-a rătăcit în inimă-mi, sfioasa, Și mă-nverzește până la urechi, Curând în sufletu-mi vor da din aripi, Nălțându-se spre cer, fluturi perechi... De vei voi să pleci în crângul verde, Cu fluturii și ghioceii-n urma ta, Să știi că toate-am să le
S-A RĂTĂCIT ÎN MINE PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383507_a_384836]
-
i-a dat un adevăr, De-aceea cu regească bunătate Luase pentru paj în mână-un măr. Firav și speriat el se îndreaptă Și-așteaptă-nfrigurat eliberarea, Dar Luna îl privește înțeleaptă, Cu glasu-n șoaptă-i pune întrebarea. Răspunsul i-a venit sfios și stins Că-n visele-i mărunte a zărit Prin largile vârtejuri de cuprins O floare prea albastră în zenit. Din suflet de-i îngăduie mărita Să plece-acum îndată ar zbura, E floarea lui albastră, mult dorita, În fluture s-
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
MARTIE Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Ești ca o zi de martie, senină, Ai ochii verzi, miroși a primăvară Privirea ta mă-nvăluie-n lumină, De parcă-n suflet soarele-mi coboară. Muguri sfioși, pe dulci buzele tale, Încet se sparg și-un zâmbet înflorește, Iar razele-ți sărută părul moale. Când tu zâmbești, Primăvara zâmbește! Și uite, îmi topești cu-a ta căldură, Zăpada care peste vise-mi crește Ai flori în păr
ZI DE MARTIE de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382861_a_384190]
-
cu credință și devotament, iar acum , datorită ei era un alt om. Se vor căsători curând și împreună vor crește copilul ei. Fulgi ușori de zăpadă, legănați de vântul care abia adia, pluteau în ritm de vals prin fața lor, apoi sfioși și nesiguri se așezau pământ . Era o vreme plăcută, femeile nu simțeau frigul, doar el care era slăbit și neobișnuit cu timpul de afară se zgribulise și aproape că intrase cu totul în haina Crinuței. Căldura din taxiul în care
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
Nici palmele-ți n-au vrut să-mi mângâie obrazul; N-ai vrut să-mi sprijini umărul, la greu, M-ai amăgit c-o vorbă și c-un zâmbet. Am fos o biată pasăre în zbor, Petala unei roze trecătoare; Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării. Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit, Să curg izvor, să-ți potolesc arșița; Să fiu o stea, albastrul infinit, O lacrimă de-argint, pe firul ierbii. M-am risipit
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Nici palmele-ți n-au vrut să-mi mângâie obrazul;N-ai vrut să-mi sprijini umărul, la greu,M-ai amăgit c-o vorbă și c-un zâmbet.Am fos o biată pasăre în zbor,Petala unei roze trecătoare;Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării.Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit,Să curg izvor, să-ți potolesc arșița;Să fiu o stea, albastrul infinit,O lacrimă de-argint, pe firul ierbii.M-am risipit
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
că nu i vei face nici un rău, indiferent de hotărârea pe care o va lua. Cu trei trandafiri superbi în mână, unul alb, altul roșu, iar cel de-al treilea frez, toți boboci care începuseră să se deschidă, a intrat sfioasă pe ușa salonului în care era încă la pat Florea Corcoduș. -Bună ziua! Crina era nemachiată, doar puțin fond de ten îi făcea fața luminoasă, cu păru blond, vopsit proaspăt, pieptănat cu cărare pe o parte și lăsat să cadă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
Antena 1 Transilvania. *** PS (cuvântul autorului): Poate că pare neobișnuit ca ăl mai novice membru al redacției să scrie în numele unei televiziuni care s-a născut acum 17 ani. Dar am să vă spun un secret, chiar dacă în 99 pășeam sfios în primul an de școală, știam că astăzi voi fi aici. Da, am știut tot timpul că voi face asta, că voi scrie și voi vorbi cu și despre oameni. și ce mulțumit mi-ar fi sufletul să știu că
Antena 1 Transilvania: ÎN TULBURĂTOAREA EXPEDIŢIE A CONTEMPORANEITĂŢII [Corola-blog/BlogPost/92440_a_93732]