721 matches
-
privirile în acea direcție: dincolo de parc, deasupra frunzișului întunecat al copacilor și a zidului înconjurător, cerul se înflăcărase. Părăsindu-și locul, Hippolita ieși pe verandă. în câteva clipe i se alăturară toți oaspeții, în afară de Lucius Placidius, care, răpus de vin, sforăia pe canapeaua sa. Servitorii casei și muzicanții, cu instrumentele în mână, se apropiară și ei, cu pas șovăielnic. Nu se vedea nimic altceva decât acea strălucire ce palpita roșiatic, însă prin aerul serii venea în valuri ecoul unui vacarm confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o dată cu partea introductivă a scrisorii. Presupun că, dacă partea introductivă nu mă stânjenește pe mine, n-o să stânjenească nici un alt suflet.) Dragă bătrâne Tigru Adormit, Mă întreb dacă există mulți cititori care să fi răsfoit paginile unui manuscris în timp ce autorul sforăie în aceeași cameră. Am vrut să văd cu ochii mei. Vocea ta ar fi fost prea mult de astă dată. Cred că proza ta devine singurul teatru căruia i-ar putea ține piept personajele tale. Am atâtea să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
adevărat vârtej. Nu scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la treburile tale...“ Însă de la Îndemn până la faptă era o cale destul de lungă, astfel că Mașa, după ce-și șterse mâinile de poală, rămase cu ele atârnate În gol; gândurile Îi zburau când la Țara Sfântă, când la oaspetele care sforăia și acum pe lavița din tindă, când la copilăria ei pierdută În negura uitării... La babulea Tatiana, la tatăl ei, Nicanor, și la mama sa, Fevronia, ale căror chipuri Îi răsăreau tot mai cețos În minte, dar de care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de ciment și mucurile risipite printre sticle și borcane sparte, Ippolit răsuflă pentru a doua oară ușurat. Da, se afla În depozit, În biroul lui. Și aici nu se simțea nici urmă de consoartă. La această oră, probabil nevasta lui sforăia ca o batoză. Ajungând cu povestirea aici, oaspetele venit din alte galaxii o Întrebă pe Mașa: - Apropo, la voi În casă sforăie cineva? - La noi În casă? se miră gazda. Ce vreți să insinuați? - Nimic, răspunse Extraterestrul, totuși parcă aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În biroul lui. Și aici nu se simțea nici urmă de consoartă. La această oră, probabil nevasta lui sforăia ca o batoză. Ajungând cu povestirea aici, oaspetele venit din alte galaxii o Întrebă pe Mașa: - Apropo, la voi În casă sforăie cineva? - La noi În casă? se miră gazda. Ce vreți să insinuați? - Nimic, răspunse Extraterestrul, totuși parcă aud câteodată noaptea niște sunete ciudate străbătând de-aci... - Și vreți să spuneți că sunetele astea se aud până acolo sus? - Se-aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a venit în dormitor, Sheba își ținea ochii închiși și încerca să respire regulat ca un om adormit. El s-a dezbrăcat și a citit timp de cincisprezece minute. Când i-a căzut cartea din mână și a început să sforăie, ea își amintește că s-a simțit foarte dezamăgită. Jignită chiar. Nu voia să-i trezească nici o suspiciune, sigur. Dar nu putea să nu simtă că o seară ca aceea pe care tocmai o experimentase ar fi meritat un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
seară, că simt dispreț pentru Richard. Pentru că nu știe. Nu pot să cred că e așa de orb. Cum poate să mă iubească și să nu vadă asta? Când mă întorc acasă după ce am fost cu Steven, îl privesc cum sforăie și-mi vine să-i dau cu o lingură în cap. Îmi vine să țip: Ia ghici, bășină bătrână și satisfăcută! Am fost în parc unde m-am lăsat futută de un tip de șaisprezece ani. Ce părere ai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o singură dată și dup-aceea a plecat. A dispărut. Mike a clătinat din cap. Visele nu ne spun prea multe. Ceea ce contează e ce se întâmplă când ești treaz. Îmi pare rău, Dan. Danny a ridicat din umeri; Charlie sforăia. Danny a format un cerc din degetul mare și cel arătător și s-a uitat prin el, de parcă, în felul ăsta, cerul avea să se apropie de el. E-n regulă. Acum ești tu aici. Mike a tras adânc aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tras adânc aer în piept de parcă ieșisem de sub apă. Aveam fruntea plină de broboane de transpirație și stăteam ghemuit cu spatele la păturile de lână care înțepau prin pijama ca o barbă nerasă. Cearșaful de pe pat mi se adunase la picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR-uri goneau spre destinații necunoscute zgâlțâind dormitorul și ziua venea peste noi să ne învețe cum să trăim. Il visasem pe Baci și pe Mătușa, o văzusem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
simțit cum mă topesc în visare. O auzeam repetând rugător: Să nu adormi, să nu adormi! de parcă îmi fredona în șoaptă un refren de cântec popular și eu îi răspundeam amorțit: “Nu te teme, nu dorm... nu adorm”, dar deja sforăiam cuvintele alea. Mi-aș fi dorit să mai pot sta treaz, să o ascult cum îmi vorbește, dar mintea mea se refugia în vis findcă doar acolo eram eu însumi. Când m-am trezit a doua zi de dimineață, locul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lucrează pe șantiere n-au o viață prea ușoară... dar decît să se Încurce cu ele, mai bine lipsă... Aia cu cei mai mulți clienți Întrece și o iapă... face amor cu mai mulți deodată și chiar În mijlocul actului sexual Începe să sforăie. Se spune că și-a pus deoparte vreun milion de yeni. — El are dușmani ? l-am Întrebat. — Ia uite! zise cu voce joasă. Nu-mi place cum se adună clienții În colțul acela... Suspect! Nu ți se pare ciudat.?... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să ne odihnim. Doamna Pavel și nepoata se culcară în patul pe care-l montarăm la loc, iar eu în camera mea de la față unde se afla și domnul Pavel. Înainte de a adormi, întins pe divan, mă uitai la el: sforăia alături, și drept cum era și lung, cu gura ușor întredeschisă și cu scufița ce trebuia să-i țină de cald, mișcată oblic pe frunte, semăna cu cetățeanul turmentat al lui Caragiale. Dar poate fiecare din noi arătăm așa în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu brațele întinse prin întuneric. De această dragoste iute și pătimașă nu știu nimeni cât stătură livezile înflorite. Alexa dormea într-o fericită mulțămire, hrănit bine și alintat de muierea lui cu ochii mari și schimbători. Și când începea a sforăi în odăița împodobită cu scorțuri, Cristina îl împungea ușor c-un deget, ca să contenească. Și-n tăcere, ea se ridica-ntr-un cot și-și ațintea urechea, ca s-asculte tropotul unui căluț de munte, care trecuse vadul de pe deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poienari; s-a dus să-și găsească soții la Braniște; a ales și a târguit cu ajutorul lor un cal în locul Murgului. Pe acesta îl chema Șargu. Era voinic și blând. Coborând cu stăpânul său cătră apa Frumoasei, se deprinsese să sforăie și să ocolească oseminte împrăștiate, într-un loc unde fusese o întâmplare năprasnică. Câteodată Culi uita, dus de gânduri; iar Șargu îi da semn, ca să-și aducă aminte. A căzut o ploaie viforoasă la sfârșitul lui august și drumușorul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
treaz sub un ventilator. Acesta se rotea și zdrăngănea deasupra lui, la fel de zgomotos ca o vijelie, deși tot ce putea Sampath să simtă era adierea slabă a unui curent de aer pe la degetele de la picioare. Familia dormea în jurul lui și sforăia: tatăl, mama, bunica și sora lui cea mică, Pinky, acoperiți cu cantități impresionate de organiza înflorată. Sforrrr, sforrr. Fiuuuu. Sforrrr. Ce zgomot! Sampath asculta fiecare inspirație ostilă. Chiar și în somn, se gândea dezgustat, familia lui se dovedea incapabilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
La 4 dimineața se sculă, încă nehotărât, și se strecură afară, la dubiță. În mod uimitor, ca un făcut, nimeni nu-l auzi - dormeau liniștiți, siguri de treaba bine făcută și de un viitor cert pentru fiul lor. Dormeau și sforăiau, parcă odihnindu-se după luni întregi de chin și griji. În liniște, împinse dubița în jos pe stradă și doar după colț porni motorul și se urcă. Urma să conducă până la tamarin și acolo, în funcție de ce va simți, îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bariera rutieră. Numai că șeful poliției era încă la el în pat. Pentru că, decisese el în noaptea de dinainte, sperând că avea să fie retrogradat, urma să lipsească de la această operațiune sensibilă. Fericit, cu pătura trasă peste cap, visa și sforăia. Preț de un minut, livada fu pustie. — Aha, spuse spionul, încă ascunzându-se în tufișul pe lângă care trecuse Kulfi cu puțin timp înainte. Ceaunul boloborosea ademenitor când țâșni către el și, cu inima la gură, se cățără în copacul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai făcut? După asta m-am dus la culcare. N-am adormit pur și simplu la masă. Nu. M-am sculat în picioare, am căscat și m-am întins, după care m-am trântit pe sofaua din apropiere. Apoi am sforăit și am gemut și am scrânșnit din dinți aproape trei ore, după care m-am trezit revigorat și gata de plecare puțin după unu. Toată lumea plecase. Am plecat și eu. Apoi m-am întors. Apoi am plecat din nou. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
posesia unei înregistrări video a cursei și până și astăzi o mai soarbe din ochi. Nu numai că Bumboy a câștigat, dar aproape că a fost singurul supraviețuitor. La penultimul obstacol s-a produs un vălmășag cumplit. Bumboy a sărit sforăind prin întreg haosul - și a rămas singur să mai sară peste un ultim gard. Unicul cal rămas în cursă s-a cabrat hotărât Nu a mai sărit ultimul gard viu: pur și simplu și-a croit drum prin el, mâncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luat-o în brațe și apoi s-au ținut strâns unul pe altul, dovedindu-și că totul era în regulă, că erau acolo, solizi, vii. Chiar părea normal să se sărute. în casă, în biroul său, Ignatius Gribb continua să sforăie. PATRUZECI ȘI CINCI Mai devreme, în Casa Fiului Răsare. Media a spus: — Madame Iocasta, n-ați fost oare prea dură cu Vultur-în-Zbor? Oamenii se mai zăpăcesc. Oamenii buni pot face prostii atunci când sunt stresați. Madame Iocasta a spus: — Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu crezi? Nimeni din afară nu și-ar fi asumat riscul - ar fi crezut că Joe se poate întoarce în orice moment. În schimb, dacă îl cunoșteai, puteai să te duci puțin mai departe pe coridor și să verifici dacă sforăie în fața televizorului. Nu ar fi luat mult să târăști cadavrul lui Charles de-a lungul holului - a, stai așa, de unde a fost adus? —Brand a conceput o teorie conform căreia se droga în toaleta de jos, cea de lângă hol. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
albă decât de obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se asortau cu camera. Singura notă discordantă o făcea respirația ei greoaie. La un bărbat ar fi fost numită sforăit, însă prințesele nici nu sforăiau, nici nu transpirau. — Încă doarme, spuse Suki vorbind încet. I-am arătat prin semne că am înțeles. — Cred că n-ar trebui să o trezesc. Nu aveam să pierd această șansă de aur. — Aceea este poarta din grădină? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îmbibată de vin. Mă miram că totuși mai puteam s-o mișc, articulând cuvintele. M-am resemnat să urmăresc cum, în hărmălaia din local, talentul lui Matvei se risipea în gol. Nimănui nu-i păsa, spre marea mea nedumerire. Nuni sforăia ușor, cu ceafa rezemată de stinghiile barului. Dinică plecase de mult. Apostu ridicase un turn din câteva sticle, farfurii, pahare, deasupra căruia așezase o pâine mare, neagră, peste care trecuse eșarfa albă a actorului. Din când în când, Mihăilescu-Brăila se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și oamenii lui ne surprinseseră pe strada Moncada, cu cîteva ceasuri În urmă. După ce mi-am Încheiat povestirea, Barceló se ridică și patrulă prin cameră Încoace și-ncolo, căzut pe gînduri. Fermín și cu mine Îl priveam cu precauție. Bernarda sforăia ca un tăuraș. — Copila, șoptea Fermín, plin de Încîntare. — Mai multe lucruri mi-au atras atenția, zise În cele din urmă librarul. În mod evident, inspectorul Fumero e implicat În asta pînă peste urechi, deși Îmi scapă cum și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]