404 matches
-
asară, la cazanul popii” își spuse el, înciudat, în timp ce și țesăla mândrețe de boi ungureni. Nevastă-sa, Maria, mulgea vacile, cu mâinele sumese, uitându-se, cu coada ochiului, la tovarășul ei de peste treizeci de ani, amintindu-și, cu năduf, de sforăiturile lui după orele petrecute la cazanul de făcut rachiu al popii. Marie, strigă răstit bărbatul, să-mi pui ceva demâncare în traistă, c-am de gând să plec la târg! Azi ți-ai găsit! Când ogorul stă să-l ari
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să le ducă la mașina pe care o avea parcată aproape de intrarea În spital. După câteva ore, când s-a Întors medicul la spital, asistentele erau În alertă. În salonul “Criză” era un dezastru de nedescris și toți miniștrii adormiți. Sforăiturile lor se auzeau până pe hol. Nimeni nu știa din ce cauză s-a Întâmplat, ce s-a Întâmplat. - Domnule doctor, spuse o infirmieră, Încă sub efectul evenimentelor. M-am dus În salon să le duc prânzul, ca de obicei. Când
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acest vis care nu-i tulburase deloc somnul, se Întoarse pe partea cealaltă și sforăia ca un nesimțit deși Veta se trezi și Îl Înghionti de câteva ori. El râdea În somn la orice Înghiontire și iar se punea pe sforăit, așa că, biata nevastă plecă În altă cameră și nu mai putu dormi până dimineață. Primarii s-au Întâlnit la gară să ia acceleratul de București, la clasa Întâi, puși la costum și cravată. Dumitrică și Stănică aveau niște mutre murate
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
în acele momente. Ea râdea și i-am văzut izvorând în lumina palidă a lunii un deget arătând către cer. Ia!... Auzi? Am râs pe înfundate, molipsit de trăirile ei care mă făceau să mă simt diferit, râdeam și de sforăitul greu care o scutura pe biata mătușă de grijile de peste zi, turuind ca un motor de tractor. Mă simțeam mai relaxat și ea, lunecând printre umbre, ajunse la marginea patului, apoi mă chemă și pe mine. Poți să iei loc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acvariul tău cât un aparat de fotografiat, un guppy cu mustăți și codiță portocalie, pe care îl înfigi într-un ac de brad și îl frigi, toți însoțitorii tăi se înfruptă pe cinste, te pomenesc, îți mulțumesc și râd până când sforăiturile groase acoperă tabăra ta. șase deasupra: ești la poalele muntelui de la apus, te trezești cel dintâi, cât lumina încă nu își găsește drum către cer, și legi fedeleș pe toți însoțitorii tăi, care dorm profund, micul tău aparat de polisomnografie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rămas vreun limax sau vreun mormoloc viu, să se poată reface, arunci din rafturi, cufere, ulcioare și cutiuțe de os toate rezervele militare ale dușmanilor tăi la ghenă, răsufli ușurat, te întinzi pe o poieniță exte nuat, adormi, dormi cu sforăituri groase. nouă deasupra: visezi că, într-o bună zi, prințesa inimii tale va ajunge unde ești tu acum și se va bucura foarte de acțiunile tale curajoase. visezi că ajungi, în fine, în căminul tău, pregătit de ea, în grădinile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe un cuptor mare cât un rug, se frigea boul întreg. Cu toții mâncau și beau ca smintiții, pe nerăsuflate, și la urmă, ghiftuiți, umflați, învinețiți, cu bale la gură, cu sos pe haine, beți complect, adormeau pe mese, și de sforăiturile lor tremura casa. Boierul, care mâncase și băuse mai mult decât toți, rămânea însă neschimbat. Impunător, de pe jelț patrona pe adormiți, după cum un păzitor și-ar păzi porcii. Când se convingea că nimeni nu-l mai stingherește, chema un lăutar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tot domnea liniștea, dar era acea tăcere care urmează după o luptă intensă. Tabăra inamicilor - care fusese învăluită în visuri până înaintea zorilor - era făcută scrum și din toți soldații nu mai rămăseseră decât leșuri părăsite printre smocurile de iarbă. Sforăiturile sonore ale comandantului suprem, Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri și coifuri alergară în direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major, care dormeau așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
slujeau pe Hideyoshi strania stare de spirit a acestuia. Cu toții se arătară surprinși, părând că nici prin minte nu le putea trece motivul comportării stăpânului lor. Erau îngrijorați din pricina tristeții sale, dar, de cum puse capul pe pernă, Hideyoshi își regăsi sforăitul ascuțit dintotdeauna. Dormi mulțmit, doar patru ore. Dimineața, când cerul încă nu se luminase, se sculă și plecă. În ziua aceea, primul și al doilea detașament ajunseră la Gifu. Hideyoshi fu întâmpinat de Shonyu și fiul său și, curând, castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca un tunel - pentru a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul cu lunecarea ei nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a doua. Cum îmi mai urăsc propria-mi viață. Am cerut niște cărți de tarot Trebuie să termin o dată cu tinerețea asta a mea. De ce? Mă omoară, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
capital între cele trei războaie (1913, 1917, 1941) și azi, din lipsă de cadre, de bărbați politici, ajunsă pe mâna politicianismului corupt pătat din cap până-n călcâie, țară ajunsă pe mâna acestei babe și-n somn tulburătoare de liniști prin sforăitul horcăit, și la vreme de zi, prin lătratul maidanez multiplicat în colții atâtor perverși lingușitori, lichele nerușinate, pleavă în bătaia vântului purtată dintr-un partid într-altul cu teșchereaua plină de furăciuni pe care cu orice slugărnicie vrea să le
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să facem, folosind de fiecare dată cuvenitul ghiont sau șut, pentru încurajare, resemnarea noastră feudală și-a regăsit din nou echilibrul obișnuit. Mijind doar arar ochii, spre stelele drapelului UE, ne-am culcat cu toții pe seculara lipsă de idei, iar sforăitul sonor al destinului nostru nenorocit, s-a auzit de la Atlantic la Urali, dacă nu și mai departe. După ce lumea capitalistă, s-a prăbușit în 2008 în hăul fără fund al crizei mondiale, România n-a înțeles nimic, nici din recesiunea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala. Somnul sosea deodată, năprasnic, când te așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap și un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de ani de atunci, dar mirosul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și-o ierte că n-au fost mai precaute, că s au lăsat duse de nas atît de ușor fără să-și dea seama. Stingeau luminile, trăgeau jaluzelele, începeau dulcegăriile, pipăiala, dezbrăcatul, intratul sub plapumă, partida de sex, picoteala, somnul, sforăiturile. Dimineața făceau împreună curat, spălau vasele murdare, adunau firimiturile de pe mese, aspirau mochetele, lustruiau veceul, chiuvetele și piesele sanitare. Ca să vezi cît de mult s-a schimbat totul, de parcă mai era nevoie să-și amintească de toate astea, care sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în somn”, rezultatul respirației neregulate și al deficienței de oxigen la nivelul creirului pe care aceasta o provoacă. Cei care suferă de apnee se trezesc brusc cu o tresărire noaptea, gâfâind disperați pentru a putea respira. Toate tulburările somnului, inclusiv sforăitul, îi fac pe oameni să fie complet extenuați dimineața, indiferent de cât de mult stau în pat. Reglarea regulată a respirației și a bătăilor inimii înainte de somn corectează modelele de respirație neregulată și pulsul slab care duc la deficiențe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fericită, a zis ea. Nici mulțumită nu sunt. În inima mea nu e nimic. Nu-mi pasă de nimic și de nimeni. Visez câini cu dinții rânjiți. Sunt moartă. Dar nu e așa de rău să fii moartă. Oftaturile și sforăiturile muzicanților adormiți au întrerupt-o. - Oameni buni, a zis ea despre ei, cu tandrețe. Nu cerem nimic unii de la alții. Dar tu, a zis Werenro, cum ai ajuns să vorbești pe limba marelui fluviu? Fără nici o ezitare, i-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încât și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum - așa se întâmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă - toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bucățica lui de trotuar. Prin domicilii nici pomeneală să ne mai pripășim. Ne văicăream și-o frigeam înainte cu bolitul... 49 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Iar când paznicii ăia vor adormi, în sfârșit... Pîst, Chiose nehalit!... Trăgând niște sforăituri... Bă, Chiose, bre... De să se cojească varul de pe pereți. Și... să clănțăne tăblăriile de pe tramvaie... Acum, mare belitorule de energii!... Abia atunci va auzi și cel de-al cincilea rege al orașului București că i se strigă: - Pîști, hoarcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Era mult Întuneric și eu alergam cu picioarele Îngreunate, urmărit de tot felul de monstruozități furioase, cât pe ce să mă ajungă, să mă prindă. Nu Îndrăzneam să Întorc capul, dar auzeam În urma mea zgomote infernale: urlete, mugete, lătrături și sforăituri inimaginabile. După care mă trezeam urcând ceva foarte mare și negru, o creastă uriașă, un fel de munte. Urcam din greu, gâfâind ca o locomotivă, sfâșiat de oboseală, la un pas să fiu ajuns. Iar puterile Îmi slăbeau tot mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cât de curând. În capul scărilor, Îmi trag răsuflarea și Înjur În tăcere casele astea londoneze Înalte și Înguste. Cum stau În fața ușilor de la camerele copiilor și e liniște, pot auzi cele două feluri ale lor distincte de a dormi - sforăiturile lui de purceluș și oftaturile ei de prințesă. Când nu pot să dorm, și credeți-mă, aș visa somn dacă mintea mea nu ar fi plină de o groază de alte lucruri decât de vise, Îmi place să mă furișez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tactic pe termen lung. Mi se pare că trebuie să-mi petrec tot timpul cerându-mi scuze din tot sufletul pentru lucruri pe care nu le-am făcut. Îmi pare rău că Ben ne-a trezit pe toți azi-noapte cu sforăiturile, Îmi pare rău că room-service-ul e atât de lent, Îmi pare rău că francezii nu vorbesc engleză. O, și am uitat să-mi cer scuze și pentru ploaie. Pentru asta chiar Îmi pare rău. Între timp, Paula stă deoparte și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de la groapă. Le sloboziră. Ciotul lunii se făcuse galben. Malurile căpătară umbre mărețe. Paraschiv se ridică în mână. Armăsarii turbaseră. Alergau în loc și se izbeau de lemnul gardului. Căruțașii îmboldeau iepele spre poarta deschisă: - Haide, haide, tată, hii! Se auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de se cutremură groapa. Ocoliră în goană iepele cu coamele zbârlite și le loviră cu copitele. Urmă o învălmășeală, și ucenicul văzu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu iasă nimeni de aici... (Sprijinindu-l pe GRUBI.) Nu se poate să nu se uite și azi... (ARTUR rămâne singur, oarecum obosit și dezgustat.) ACTUL III După un timp; GARDIANUL și CĂLĂUL dorm, fiecare trântit pe unde a apucat; sforăituri, gemete, reacții violente în somn; ARTUR, așezat pe buturugă, cu picioarele într-un lighean cu apă; e dezbrăcat până la brâu, are pe gât un prosop ud; se apropie un personaj; bufnituri, mai multe uși încercate pe rând; apare în cadrul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pipăindu-și atent figura. ― E aici! Uite-l! Îl simt! Îl vezi și tu, nu? Mișcă aripile. Inginerul se crispă. Scăpă țigara, cutremurîndu-se de scârbă. Pe obrazul murdar al cârnului urca încet un păianjen. * Se auzeau doar tic-tac-ul pendulei și sforăitul bătrânului. Ațipise răpus de emoții și oboseală. Melania Lupu își netezi părul pe frunte apoi degetele alunecară în jos, de-a lungul gâtului. " La ora asta Șerbănică doarme, de obicei, dus. Știu cum se întîmplă! El moțăie cu gazeta în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prepari ca nimeni altul! O linguriță de frunzulițe verzi și negre ― Liptonul e preferabil ― fierte timp de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul butucilor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]