656 matches
-
stai în dormitor? - La-lasă-mă-n pace! Ce vrei? Stănică, netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vîrî brusc mâna sub ea și trase pachetul cu bani. Bătrânul holbă ochii, scăpă gura mare spre a spune ceva, se dădu jos printr-o sforțare supraomenească, pe marginea patului și urlă gutural, plîngător: - Banii, babanii, pu-pungașule! Apoi deodată se prăbuși la pământ. Stănică vîrî bine pachetul sub cămașă, spre pântece, privi pe fereastră și ieși prin salon și prin ușa gotică. În curte nu era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caritate, de amorul spiritual pentru tine, de amorul steril. Dar văd că nu e așa. Dumneata ești încă capabilă de a da fii și te sustragi îndatoririlor morale față de societate. Sunt sigur că ai recurs și la droguri, ca să distrugi sforțările mele pentru crearea unei familii. Din momentul acesta, mi s-a luat de pe ochi o perdea, văd limpede și înfrîng sentimentalismul. Nemaifiind soția mea de facto, voi face ca, în curând, să nu mai fi nici de jure. Zicând acestea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu izbutea, încă, să intre... De abia printr-a nouăsprăzecea, un înger-îngeraș, cum a și scris nenorocitul mai târziu, a ajutat să alunece, ca pe o coadă de zmeu, unsă cu săpun, în interiorul trupului lui Cristi, sufletul său. Dar, din sforțarea aia, i-au ieșit lui Cristi ochii din orbite. De la efort îi tremurau lui Cristi brațele de la încheieturi. Din încordare, un sfert din spiritul lui Cristi a rămas să adie pe afară. Îl simți, când te apropii de el, cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l dea dintr-o poziție de bună conveniență. Lângă ei, pe tăcute, Patricia izbutise să-și retragă doi centimetri una dintre glezne. În foșnetul, ca de sare, al dantelelor. În gâlgâitul de nădușală al fiecărui por. După cinci minute de sforțare și chin, era din nou la orizontală, dreaptă, cu spinarea întoarsă în sus, nasul în scama covorului și toate extremitățile înainte caraghios împrăștiate în cădere, acum aduse acasă. Își îngăduia un repaus. Mai ales acum, Cocondy nu i-ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oricum, numai așa cum e nu. Pentru ce oamenii doresc să realizeze neapărat ceva? N-ar fi incomparabil mai bine să stea suspendați sub soare, într-o liniște senină și într-o tăcere admirabilă? Ce este de realizat, și de ce atâta sforțare și atât imperialism? Omul a pierdut simțul marilor tăceri, al marilor liniști ce îmbată ființa cu arome de eternitate. Deși conștiința este fructul unei deficiențe vitale, ea nu s-a determinat la fiecare om ca un element de inadaptabilitate, ci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
agitându-și brațele și ușuind din toți rărunchii. Cine l-ar fi văzut de departe ar fi crezut că dănțuiește, împlinind cine știe ce ritual. Dar păsările, mai ales când venea câte una neagră, mare cât un corb, se arătau nepăsătoare la sforțările lui. Ceea ce, de data asta, pe Petrache îl scoase de tot din sărite. Pasărea îl mai privi o vreme, apoi, când țopăielile paznicului îi părură de-a dreptul caraghioase, se înălță, dând leneș din aripi. Se roti în cercuri tot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
într-acolo. Nici Cosmina nu insistă. — Ionuț... pot să-ți spun așa ? Foarte bine, așa o să putem fi prieteni. La ce te gândești tu atât de mult ? Păru să ezite o clipă, apoi reuși să vorbească abia la a doua sforțare : — La viață... — Asta e bine. La moarte nu te mai gândești... — E tot... viață... șopti el. — Cum asta ? Dacă e viață și-ntr-o parte, și-n alta, noi, medicii, la ce mai folosim ? — Oameni buni... neștiutori... fără vină... — Asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în tot felul de vinișoare roșii, ca un biftec făcut cocoloș și lipit la întâmplare pe față. Irigațiile nasului păreau direct proporționale cu profunzimea gândurilor, căci în clipa următoare nasul îi deveni de-a dreptul stacojiu, iar bătrânul, după câteva sforțări în gol ale buzelor, spuse energic : Vreau să câștig bani ! — De ce ? întrebă iarăși Jenică, lăsând să se înțeleagă că așteptase mai mult de la acel răspuns. Bătrânul se mută de pe un picior pe altul, iar căciula i se lăsă pe-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tăceți dracului din gură, nenorociților ! A murit Jenică, și-a tăiat venele din cauza voastră ! Se dădu câțiva pași înapoi. Strângea spasmodic rața, de parcă ar fi vrut să provoace durere lumii întregi. Dar lumea își avea durerile ei, chiar și fără sforțările lui, așa că nu-l băgă în seamă. Ba chiar îi întoarse răcnetul cu o gură cât o mie de guri. Maca aruncă rața cât colo, apoi o luă la fugă orbește, opintindu-se, de parcă trăgea după el o cergă uriașă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după umila mea părere, cel mai mare arhitect pe care l-am avut. - Da, domnule, confirmă entuziast Gaittany, plin de o mulțumire personală. - Așa cred și eu, adăugă mult mai moale Andrei Gulimănescu. Gura lui ședea mereu crispată într-o sforțare de a prinde opinia cea mai răspândită. - Și ce plănuiește? Întrebă inocent doamna Valsamaky. - Un turn, răspunse din marginea modestă, unde ședea,Smărăndache. G. Călinescu Fu un râs general, care demoraliză pe Gaittany, încît îl făcu să ridice din umeri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceea, patern și curtizanesc totodată, Ioanide urma să întrețină unele mici speranțe în Sultana, s-o amuze, lăsîndu-se tutuit, în șoaptă, cu pericolul (de fapt cu grijă evitat de Saferian) de a fi surprinși, concedând anume gesturi senzuale, cu o sforțare savantă de a le purifica și raționaliza. Într-o asemenea împrejurare surprinsese Bonifaciu Hagienuș pe Ioanide și pe Sultana. Acum însă afacerea luase proporții. Sultana nu era propriu-zis o bolnavă, ci un temperament erotic obsedat, care voia să treacă la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
formal înăbușea la Bogdan sentimentele umane, afară de cazul când o minte liberă i le sugera. Arhitectul, impacientat, scoase ceasul din buzunar și-l consultă, ceea ce reprezenta o somație discretă pentru Dan Bogdan. Acesta își adună toți mușchii feței într-o sforțare ultimă, privi și el ceasul ca să câștige timp, apoi mărturisi că în afară de plăcerea de a-l vedea venise cu o mică rugăminte. O asociație americană oferise la institutele universitare un dar de pantofi de bizon, care se împărțeau cu recomandația
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din partea pacientului să se împotrivească deciziilor naturii. La început Gaittany clătină din cap teatral, exclamă artificios: "Săracul!" și un fel de indignare contra soartei: "Oh!", apoi cugetă că asemenea știri nu sunt de natură să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și Gaittany, profitând de ocazie, încercă să zâmbească transcendental și să comenteze cu mâna tactul muzicii. "Minunat! se extazie el. Superb!" și căută să antreneze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cuvânt. Acest cuvânt reprezenta pluta cu care voluntarul Conțescu se ținea deasupra inconștienței. Își dădu silința să mănânce, pofta îi reveni încetul cu încetul, și ceea ce-l indispunea era acum numai interdicția de a consulta cărți, de a face orice sforțare cerebrală. Într-o seară, pe când Hergot îndeplinea funcția de doctor de gardă, Conțescu îl întrebă dacă mai cântă din violoncel. Hergot reținu ideea și a doua zi execută lângă patul bolnavului câteva bucăți muzicale. Conțescu fu încîntat, arătă tot mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
consultare, spre a-și face o idee și a întocmi lista materialelor, Botticelli se prezentă înaintea lui Ioanide, musculatura feței sale făcu explozie în direcție centrifugală ochilor, pupilele înseși sugerând un râs intens și conținut, iar buzele strîngîndu-se într-o sforțare viguroasă de a se domina prin respect. - Ascultă, Butoiescule, e ceva care nu-ți convine în planulmeu? Botticelli se retractă cu putere, inhibi toată ilaritatea sa difuză, reală sau numai curat musculară, asigură pe Ioanide că monumentul are să iasă foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sclavi. Nu vorbesc de pregătirea lor intelectuală. Unii din noi, cu bibliotecă acasă, râdeam din toată inima de gafele profesorilor de literaturi, de ignoranța, de platitudinea ideilor lor. Profesorul de franceză nu citise pe Rimbaud și făcea cele mai comice sforțări spre a evita discuția la care îl provocam. Puneam, de pildă, profesorilor întrebări chinuitoare: ce părere are (asta profesorului de franceză) despre Le bergsonisme de Albert Thibaudet; iar celui de istorie: ce misiune a avut Machiavel la Forli, la contesa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi evitat. Avea prieteni prin mahalale, pe la tară, mai ales de când cu Mișcarea, intra prin locuințe sordide, mânca la masă chiar și cu o spălătoreasă, fără nici o Netrebnicule! (fr.). G. Călinescu încruntare, cu un firesc extraordinar. Nu făcea nici o sforțare pentru asta, de aceea și plăcea grozav oamenilor simpli. Cu "camarazii" Hangerliu dormise de atâtea ori doi într-un pat, suportând miasmele inerente cazării în comun. Singurul lucru care distingea pe Max era trecerea fără spasm de la un regim la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu te credeam așa de informat în cronica vieții luiGavrilcea! E un personaj complex și, cum văd, cu prestigiu asupra femeilor. Gaittany, care era de față la dialog, știind chestiunea cu Pica, se alteră ușor la față, zâmbind echivoc în sforțarea de a înăbuși orice aparență de a cunoaște cazul. - Domnule Ioanide, uite, am să caut jurnalele cu procesul,am tăiat din ele, din cauză că sunt puțin rudă cu fostul subprefect, să vezi și dumneata, să-ți faci o idee. Spun și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apucă mâna ipochimenului și o desprinse, aruncînd-o cu atâta facilitate și comică strâmbătură de compătimire, încît lumea începu să râdă. Atins în onoarea lui de pungaș, individul se aruncă furios la Hangerliu. Acesta îl pocni cu dosul palmei fără nici o sforțare și îl lăsă lat lângă masă, după care ispravă ieși din local, nesupărat de nimeni. De atunci însă nu mai frecventă localurile suspecte și alese ca unic loc de întîlnire "Capșa". Fu descoperit atunci un fost ofițer, șters din controalele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e drept, numai două luni, dar apoi, fără întrerupere aproape, am fost deputat și senator. E bine asta? mă întreb. - E bine, confirmă comic Hagienuș. - Cum vrei s-o iei! zise Pomponescu. Noi am trăit vremuriidilice, în care cu puțină sforțare izbuteai. Probabil o scurtă acalmie a istoriei României, de care a profitat generația noastră. Când însă citești această istorie, îți dai seama că e făcută din convulsiuni. Mă tem că ne îndreptăm iarăși spre o serie de crispații. Vom putea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
croială, era un monstru de rezistență, un catalog de materiale de construcție. La sobe, Butoiescu alesese teracota cea mai bună, adusă din Saxonia, și le făcuse mari, pline de ornamente și în culori stridente. Cu atât mai mizerabilă apărea această sforțare cu cât pe peretele salonului atârnau fotografii mărite ale familiei, iar la geamurile din sufragerie, în cadru fioros de fortăreață medievală, tronau două borcane cu murături. Nefericitul Botticelli era gospodar. Prin urmare, Ioanide nu avea încredere în aprobarea lui Butoiescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcu la un banchet declarația că, deși are intențiile cele mai constructive, aprobă în totul vederile ministrului de finanțe de a se face economii. Anume cheltuieli de lux cad deocamdată pe planul al doilea în fața comandamentului de a îndrepta toate sforțările în vederea menținerii tăriei defensive a țării. Mai târziu vom ridica iarăși statui, palate comunale etc. Pomponescu nu zise "biserici", dar lucrul părea subînțeles. Astfel crezu a înrîuri asupra acelora care puteau oferi bani. Ioanide părăsise orice altă lucrare spre a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
astfel de situație, de admis numai în romane și cărțile de istorie. Apoi, ca unul ce luase parte la decizii grave, înțelegea că totul e foarte serios. Tudorel căută să stârpească și meditația asupra morții, și imaginile vieții și făcu sforțări spre a se fixa în ceva intermediar, evenimentul unic al executării sale. Făcu repetiții mentale, căutând ținuta cea mai solemnă, spre a lăsa în urmă-i o amintire neștearsă. Își evocă după aceea adunările camarazilor comemorîndu-i statuia probabilă ce i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și de solfegiu. În acest timp, Indolenta era din ce în ce mai aferată, ședea toată ziua la pian, își ținea gâtul învelit într-un fular și se trata cu chaudeau-uri, spre a-și menaja glasul. Era ca o atletă care-și raționează toate sforțările musculare. Pomponescu află din gazetă sensul acestei igiene. Indolenta cântă în curând lieduri germane la un festival de amiciție germano-romînă organizat de Fleischlein, cu patronajul Legației Reich-ului. Indolenta nu era decât o cântăreață pe care substratul concertelor n-o interesa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în legătură cu activitatea umană, luând ca punct de plecare felicitările doamnei Pomponescu că-și vede din nou de arhitectură. - Tot ce facem, zise el sentențios și cu vechea lui infatuare, conține un merit prin faptul că reprezintă o mișcare în veșnica sforțare a omului de a cunoaște și de a crea. Unii au mai mult noroc, alții mai puțin, însă nu se poate contesta că opera marilor artiști nu ar apărea fără dibuirile artiștilor mai modești dinaintea lor. A te întreba dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]