661 matches
-
buni din răi, sănătoși din bolnavi! Mi se umplu și acum ochii de lacrămi și inima de jale când îmi aduc aminte de ființa care m-a mângâiat de atâtea ori! Ca să nu plâng în hohote, trebuie să fac o sforțare și să mă întorc la cafeaua cu lapte de la iubitul Răcăciuni: Era vara, dimineața, pe o masă mare, întinsă într-o sufragerie de scânduri, de o parte larg deschisă spre grădină, cești multe, mari și ele, tigăi pline cu un
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
profunzimi hrănite din dezamăgiri orgolioase și din ranchiuni nestinse. Un coleric cu viziuni sumbre cheltuindu-și veninul în scăpărări polemice de mare efect estetic. A doua trăsătură privește voința lui Schopenhauer de a lămuri problemele filozofiei. E în el o sforțare de paladin care vrea să pună capăt tuturor dilemelor spiritului, o insurecție pornită din dorința de a rezolva totul pentru totdeauna. Și e semn de vocație autentică să vrei să pui capăt discuțiilor prin soluția definitivă pe care ai găsit
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
a exercitării unui imprescriptibil gust personal. Panoramînd selectiv ,poezia română în secolul XX", de la Al. Macedonski la Magda Isanos (minus avangarda înfățișată separat), Marin Mincu aduce însă în prim-plan un demers teoretic și anume acela de-a urmări ,dramatica sforțare a eului poetic de a se constitui ca entitate autonomă". Sau mai precis, ,diagrama evoluției" poeticității, sinuoasă în desfășurarea sa, ,marcînd transformările insesizabile traversate de discurs, pînă ce Ťobiectulť poeziei ajunge să se identifice cu subiectul poetic". Despre ce este
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
a Cântării Cântărilor, capodoperă a poeziei erotice universale, pentru că, așa cum spune Nicolae Iorga, "s-au trudit o mulțime de teologi în toate timpurile să explice Cântarea Cântărilor în chip alegoric - ea nu este altceva decât o bucată erotică și toate sforțările celor mai curați la suflet dintre teologi, întrebuințând cele ingenioase explicații, nu vor putea răpi Cântării Cântărilor acest caracter". A urmat Cartea Psalmilor pe care, în versiunea sa, Șerban Foarță o consideră un fel de compilație a 6-7 tălmăciri în
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
date ca fiind realități, fiecare incult, neștiutor, neinformat, isteric își spune părerea la TV iar presa construiește o “realitate” proprie pe care o prezintă manipulând mințile oamenilor! Politicienii plâng la căpătâiul copilului omorât, jurnaliștii țipă isteric! Un om normal vede sforțările uriașe, ciudate pe care le fac unii reporteri pentru a menține acest vulcan uluitor". Apel către oameni FNPA face apel către oameni: "Vă rog nu vă lăsați copleșiți de această isterie, nu vă ascundeți, nu băgați capul în pământ, nu
FNPA, apel către oameni. "Tragedia lui Ionuț, folosită în mod ordinar" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72587_a_73912]
-
reciproc. Astfel că, în cele din urmă identitatea însăși devine evanescentă. Eroina lui Conrad dispare tocmai pentru că e trasformată de ceilalți în personaj, adică în propria lor ficțiune. Sumbrul farmec al literaturii moderne este că știe să extermine în plină sforțare de a da viață. Un roman construit după aceeași formulă ca și Întîmplarea lui Joseph Conrad, avînd însă în centru un bărbat, este Pușca de vînătoare a lui Yasushi Inoue. Nu sînt o cunoscătoare a literaturii japoneze. Tot ce am
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
rime, inversiuni, metafore naive („Plivesc dar răzorul/ puțin amăgit/ uit apa deschisă/ motorul pornit./ E casa se-nvârte/ -/ fularul înnoadă -/ Un licăr pe sfert/ și masa pe sfert/ mă mișc doar pe sfert/ cu alții pe sfert./ Puțină durere - infimă/ sforțare/ cu ziua se-mparte/ din stare în stare.”), după cum alte versuri sunt redactate în ritmuri apăsate de hip-hop: „Ci eu din ce în ce mai convins/ că dacă ai puțin bun simț/ nu poți scrie./ Nu. Ceea ce este nu cere cuvinte/ să moară cine
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
pe o distincție. Pe de altă parte, comparat cu majoritatea autorilor de limbă pretențioasă, pictorul dovedește o apetență lexicală care îl ridică cu ușurință deasupra lor, dar o apetență cu atît mai inexplicabilă cu cît ea răsare spontan, fără o sforțare deliberată care să-i trădeze o voință estetică. Lui Sorin Dumitrescu îi repugnă estetica, fie ea a cuvîntului, fie a culorii. Tocmai de aceea, autorul pare a cădea peste expresii fericite fără să-și propună asta, muncit parcă de un
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
desparte de obiectul iscat de mîinile sale spre a trece la făurirea altora. Mai curînd un travesti, un carnaval de măști manieriste decît o devoalare romantică a ființei afective, creația d-sale învederează o funcție autonomă față de actantul absorbit de sforțările elaborării, care substituie ipostazele lăuntrice ale acestuia. Mai departe nu se merge. Nu cumva se află în cauză o mare sfială înăbușită, o dramatică delicatețe rimbaldiană? În orice caz, gravitatea este evitată în numele unei relativizări ce se substanțializează. Ceea ce nu
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
nu știu ce teamă mă oprește de a-l cunoaște, date fiind împrejurările neobișnuite, așa că nu pot fi înduplecată de a-i face cunoștința. Și pot să spun că nici până azi nu-l știu și nu l-am văzut, cu toate sforțările sale de a se apropia de persoana mea. Probabil că mai târziu nenorocirile Austriei l-a făcut să-și uite impresiile de ordin sentimental ce le-a încercat în țara ocupată. Acasă o ducem cu grijile zilei de mâine, în
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
așează băștinașii în cerc, să cânte roua și sfiala dimineții ce se trage-ndărăt ca să lucească ei, ori pasărea ce-n oricare vremi se-așează sfântă pe ram, și-n schimb se-ostenesc atâta cu palmele, orbi, biciuind luciul fără sforțare ivit? În muzeul magic, călăuză ne este domnul Remus, genius loci, deși nu-i de pe-aici. Traian Ștef și Ioan Moldo privesc adânc într-un scoc, domnul Grigurcu (un chip copilăros, senin) pare cu totul abstras în peisaj. Mergem
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
ascunde, în râsetul artizanal, înflăcărații iezi: cruzi, moi, proteici, zburdând în văi, întunecat, ca-n taină și surdină, nicicând ademeniți să stea pe loc. Convoiul lor mărunt veghează, neintimidat, iar îngerul, un Laokoon abil, se smulge dintre șerpi printr-o sforțare lentă, nevăzută, cu ochi distant, șiret și trup în somnoroasă răsucire. Deși e net și apolinic (un filigran de contraforți), roiuri vorace de țânțari îl pasc ca pe dulceagul hoit. Cu nemiloase guri de orhidee, el prinde-ușor și-ngroapă-adânc. Ei Roua
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
petrece întâlnirea cu A.K., adică în toamna anului 1937, scriitorului nu i se atribuise încă funcția de șef al rezistenței intelectuale. Protagoniștii curentului antifascist erau împrăștiați, nu se coagulase deocamdată o unitate a împotrivirii, faptul că erau exilanți stânjenea sforțările de solidarizare. Din acest motiv, în relatarea ulterioară a lui A.K., când în autobiografia sa se va opri asupra episodului, va destăinui că tema angajării politice n-a avut întâietate în schimbul de păreri. Omiterea subiectului iscă azi nedumeriri. Și
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
însuma maximum 250 de pagini, dar ceea ce a lăsat el are aerul unui document (fapt remarcat și de contestatarii lui) pentru o epocă istorică, o lume a trecutului dispărută chiar de pe când el se mai afla în viață. El, fără sforțare și fără artificii, dar și fără imaginație, este un spirit retro. Așadar, un caz ciudat, care, la ultima mea lectură (de acum câțiva ani), mi-a sugerat ceva chiar pentru mine mult surprinzător, asemuirea cu Mateiu Caragiale, nu cu mult
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
Asta cu inel în nas de care voi spune acum era o iazmă a cărei frumusețe de hoplit se manifesta cu naturalețe controlată printr-un algoritm necunoscut mie. Nu citea nimic, așteptând calmă la coadă, dar ochiul ei mijit fără sforțare spunea: aici e inteligență. Din spate, i-am inspectat coșul și i-am spus: — Judicioasă alegere. E sezonul sparanghelului și al anghinarei. Numai că nu trebuiesc ovărfierte. Vârfurile de sparanghel - doar vreo opt minute, maxim zece, după ce le-ați frecat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ca un mecanism stricat" Briza aducea pe înserat miasme de moluște și alge putrede și roiuri de țânțari înfometați, care produceau lungi și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate, atacând trupul în mai multe locuri deodată, făcând inutilă orice sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu să pună prin colțurile încăperii tăvi mari de aramă cu cărbuni aprinși, pe care presăra pucioasă. Camera se umplea de un fum greu și înecăcios, făcând irespirabil aerul și așa înfierbântat de dogoarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acțiune politico-diplomatică responsabilă, majoră, iar nu ca un eveniment mesianic, metafizic, întemeietor în Istoria Românilor... Orice român lucid gândește așa. Cei care iau legea la șuturi crezând că fac pe plac Americii, cei care se scălâmbăie în toate felurile, în sforțarea de a se închina la Washington ca la Dumnezeu Tatăl, sunt baronii noștri postcomuniști, care speră astfel să-și păstreze titlurile, profiturile și scaunele, ba chiar supraînălțate, și sub noua stăpânire. Să întemeieze dinastii. Depinde doar de America dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dimineață în fața blocului. Poarta verde de vizavi scârțâia lovindu-se de rama gardului. Ceva i se zbătu lui Gigi Pătrunjel sub tâmpla înfundată, ca un fel de amintire a unui lucru pe care îl avusese cândva limpede în minte, dar sforțarea de a-și aminti fu așa de dureroasă, fizică și conturată, ca un lichid vâscos, străin și care îi năclăia creierul, încât făcu un pas înapoi, ca-ntr-o mișcare de recul, și își concentră atenția, câtă mai era, asupra
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
până se termină războiul? Închipuiți-vă când se va termina războiul, când abia începe cu America și cu Anglia! Salvați-mă! șopti rănitul și-o licărire i se aprinse în ochi. N-o pot rupe! strigă Cerboaica speriată, și de sforțare i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage de-acolo, și eu... Hai... Cămașa cedă, pârâi. Fâșia se despică până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
eliberîndu-se de sine e constituită din propriile-i simboluri organice. Supusă unui asemenea suflu metamorfotic al subiectului, obiectele capătă structuri, stări și deprinderi anatomice și fiziologice (există o anatomo-fiziologie a anorganicului), după cum regnul vegetal nu pregetă a se umaniza, în sforțarea unei comunicări cu ființa omenească. Însă, fapt cu deosebire relevant, consubstanțierea aceasta are loc și printr-o suspendare a stratului moral, prin reflectarea unei inocențe genuine a materiei în sine, care are funcția unei ironii obiective, deci inocente la rîndu-i
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
aievea, pentru a mă întreba cum de s-a produs o schimbare atît de bulversantă a conștiinței celor ce ne succed. Să fie vorba de un reflex al epocii tulburate, dînd semne de epuizare a unui ciclu istoric? De o sforțare compensatoare a „originalității” cu orice preț, acompaniind extravaganțele ce se țin lanț în mass media? De o depersonalizare, de o reducție a ființei lăuntrice în favoarea unor prestații uscate, mașinale? De o depreciere a valorilor „înalte”, ducînd la un egotism cinic
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
după umila mea părere, cel mai mare arhitect pe care l-am avut. - Da, domnule, confirmă entuziast Gaittany, plin de o mulțumire personală. - Așa cred și eu, adăugă mult mai moale Andrei Gulimănescu. Gura lui ședea mereu crispată într-o sforțare de a prinde opinia cea mai răspândită. - Și ce plănuiește? Întrebă inocent doamna Valsamaky. - Un turn, răspunse din marginea modestă, unde ședea,Smărăndache. G. Călinescu Fu un râs general, care demoraliză pe Gaittany, încît îl făcu să ridice din umeri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceea, patern și curtizanesc totodată, Ioanide urma să întrețină unele mici speranțe în Sultana, s-o amuze, lăsîndu-se tutuit, în șoaptă, cu pericolul (de fapt cu grijă evitat de Saferian) de a fi surprinși, concedând anume gesturi senzuale, cu o sforțare savantă de a le purifica și raționaliza. Într-o asemenea împrejurare surprinsese Bonifaciu Hagienuș pe Ioanide și pe Sultana. Acum însă afacerea luase proporții. Sultana nu era propriu-zis o bolnavă, ci un temperament erotic obsedat, care voia să treacă la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
formal înăbușea la Bogdan sentimentele umane, afară de cazul când o minte liberă i le sugera. Arhitectul, impacientat, scoase ceasul din buzunar și-l consultă, ceea ce reprezenta o somație discretă pentru Dan Bogdan. Acesta își adună toți mușchii feței într-o sforțare ultimă, privi și el ceasul ca să câștige timp, apoi mărturisi că în afară de plăcerea de a-l vedea venise cu o mică rugăminte. O asociație americană oferise la institutele universitare un dar de pantofi de bizon, care se împărțeau cu recomandația
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din partea pacientului să se împotrivească deciziilor naturii. La început Gaittany clătină din cap teatral, exclamă artificios: "Săracul!" și un fel de indignare contra soartei: "Oh!", apoi cugetă că asemenea știri nu sunt de natură să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și Gaittany, profitând de ocazie, încercă să zâmbească transcendental și să comenteze cu mâna tactul muzicii. "Minunat! se extazie el. Superb!" și căută să antreneze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]