441 matches
-
pentru cules nisipul. La ce-mi ajută atâta transparență, dacă nisipul lipsește până și de pe fundul mării? Privesc cu ochi goi infinitatea nimicului. Singur le alungi, Petre. Refuzi să le identifici, să le aduni, să le arhivezi, să te lași sfredelit de ele fereastră, ușă, fântână. Conștiința este abatorul gândurilor. Visele, emoțiile, trezirile umplu tiparele. Ai o inimă cât un cuptor de copt pâine, foame infinită poți domoli cu 7 spice de grâu. De ce te desolidarizezi de propria disponibilitate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nu spune nimic. Gore ia ziarul și-l aruncă pe terasă. Foile zboară precum păsările, iar câțiva clienți se apleacă și iau câte o pagină, pentru a o parcurge ca să mai treacă timpul. După ce-și cere Tămâioasa, Sandu Îl sfredelește pe Gore cu privirea: Ești tâmpit azi? Numai azi te-ai hotărât să fii așa sau Îți propui să permanentizezi această stare? Sandule, umbli cu dușmanul la vedere. S-a discutat și În ceseat, am văzut la știri. Presa este
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mult toate căile barate, a regăsit-o în centrul dorinței sale cu o asemenea izbucnire de durere, încât a început să alerge spre hotel, pentru ca să fugă de această arsură sălbatică pe care însă o ducea cu el și care îi sfredelea tâmplele. A doua zi a venit foarte devreme la Rieux ca să-l întrebe cum l-ar putea găsi pe Cottard. Tot ceea ce îmi rămâne de făcut, spune el, este să urmez din nou aceeași filieră. \ Veniți mâine seară, spune Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
avea cinci copii ? Nu-mi pot reprima o notă de indignare din glas, și începe și el să râdă. — Poate că nu cinci... Adică ce vrei să spui ? Tocmai vreau să-i dau una cu cămașa când o voce ascuțită sfredelește aerul. — Samantha ? E Trish. Și glasul ei vine din casă. S-au întors ? Îi întâlnesc privirea lui Nathaniel, la fel de uimită. — Samantha ? se aude trilul prea binecunoscut. Ești afară ? O, fuck. Privirea îmi trece cu viteză de la mine la el. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să vizitez atracțiile locului. Iau un teanc de broșuri de pe măsuța de toaletă. Cum ar fi... expoziția de tractoare. Sau... Mânăstirea St. Winifred, cu faimosul ei Triptic Bevington. — O mânăstire, mă îngână Luke, după o pauză. — Da, o mânăstire! îl sfredelesc cu privirea. De ce să nu vizitez o mânăstire? Sunt o persoană foarte interesată de latura spirituală. — Sunt sigur că ești, draga mea, spune Luke, aruncându‑mi o privire întrebătoare. Dar poate că îți pui pe tine altceva în afară de tricou, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui Kane, opri întrebarea lui Brett. "Execul" încercă să plece de la masă și căzu pe spate. Ochii i se plimbau prin orbite și din gât țâșni un strigăt pătrunzător care îi îngheță pe toți. Urletul se repercuta pe panourile popotei, sfredeli urechile echipajului perplex. ― Cămașa lui... murmură Ripley, paralizată ca și Kane, dar din motive diferite. Arăta cu degetul spre pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sosi într-un târziu, a găsit crenguța încărcată de rod. Dar roadele și frunzele ei erau palide și lipsite de viață. Crenguțo, ce s-a întâmplat cu tine? întrebă vrăbiuța îngrijorată. Nu știu, răspunse crenguța cu glas stins. Parcă mă sfredelește ceva și-mi soarbe toată seva din mine. Trebuie să aflu ce se întâmplă, spuse vrăbiuța. Și porni să cerceteze crenguța din rămurică în rămurică, din frunză în frunză, până ajunse aproape de tulpină unde găsi un cuib de viermișori. Deci
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cât fata asta cu ochii de aur. Pe actrița aia din provincie, soția marelui regizor, mi-am zis că nu pot s-o las așa, deodată, că trebuie metodă, am mai așteptat, dar gândul despărțirii se înșurubase în mintea mea, sfredelind adânc, din momentul ăla nu mai există soluție pentru femeie, va fi lăsată. Am văzut într-o zi, pe străzile orașului din Moldova, o fată care mi-a plăcut, nu era prea înaltă, avea părul lung, ondulat, de culoarea mierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zic ridicând din umeri, iar Jemima trage aer În piept adânc. — Știam eu ! Am știut tot timpul ăsta. Am avut dreptate, Îmi iei hainele. De puloverul Joseph ce poți să-mi spui ? Și despre geanta Gucci ? — Care geantă Gucci ? o sfredelesc demnă cu privirea. Preț de o clipă, Jemima pur și simplu nu-și găsește cuvintele. — Toate ! zice Într-un final. Știi, aș putea să te dau În judecată pentru treaba asta. Și-aș putea să te aduc la sapă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fără picioare, ce se mișcă prin mulțime cu dexteritate, folosindu-și ca un cimpanzeu, mâinile. Traversând Bulevardul Eroilor, cu tot acel freamăt al după-amiezii unui mare oraș, Își dă seama că astăzi nu a citit ziarul. O durere vie, Îi sfredelește trupul, Îl face să se Înconvoaie. Un fel de junghi, imposibil de definit. Se oprește din mers, respiră adânc și, când durerea a dispărut o pornește din nou spre ceea ce Europa s-a făcut că nu vede: sărăcie și suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
școală, cu o mână tremurândă Îți ștergi tâmplele, obrajii umezi, bine c-ai reușit să scapi din trenul plin de controlori și soldați Înarmați! De-ar dispărea odată și petele roșii, ca sângele, de pe cimentul umed și țiuitul care Îți sfredelește tâmplele, ceafa... Într-o doară, arunci o privire spre blana tânără, roșcată care alunecă peste traverse, peste șine, sub tren, ce bine seamănă câinele ăsta, care Își strânge coada stufoasă peste picioarele Încordate, cu Federigo, câinele tău de acasă! — Fede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Bună ziua, ostași! - a salutat comandantul. ― Să trăiți, domnule l-ent colonel!!! - a răspuns, trupa fără nici o ezitare... A urmat trecerea în revistă a formației. Dumitru, prins în vârtejul ordinelor și mișcărilor, nici nu și-a dat seama când s-a trezit sfredelit de ochii comandantului de batalion... ― Cum te numești, sergent? - l-a lovit întrebarea. ― Să trăiți, domnule locotenent colonel, sunt sergentul Dumitru Dinsus! - a răspuns fără să clipească. ― Locotenente, după terminarea revistei, te prezinți la raport cu sergentul Dinsus! ― Am înțeles
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sunetul acela straniu ce venea dinspre Emer. Un fel de fornăit stupefiat. —Azi a devenit limpede că beai mult mai mult. Te rog să le povestești celor din grup. Numai atât beam, a ezitat Neil. Patru pahare. Josephine l-a sfredelit cu privirea cu o expresie de genul „nu-ți forța norocul“. Poate ceva mai mult, a mormăit el în grabă. Josephine n-a spus nimic, dar a continuat să-l privească în același fel. —Bine, bine, a zis Neil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acolo. Cu coada ochiului am văzut privirea îngrozită a lui Brigit care trecea de la Joey la Carlos și înapoi la Joey. Arăta de parcă făcea eforturi mari ca să nu se pună pe urlat. în timp ce îi salutam politicos pe băieți, Helenka mă sfredelea cu privirea ei gen „mama vitregă și rea“. M-am înroșit, dar am ținut capul sus. Nu-mi era frică. Luke a intrat ultimul. —Salut, a rânjit el. Ce mai faci? Dumnezeule, m-am gândit eu simțindu-mi vaginul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-l privească, își rememora faptele din ultima perioadă, încercând să-și amintească dacă nu cumva comisese vreo abatere de la regulamentele militare, ce ar fi putut determina chemarea lui în fața CI-stului. Acesta se apropie de birou și rămase în picioare, sfredelindu-l cu privirea. Pe loc repaus, soldat! comandă ofițerul, după câteva clipe. Godunov se executase de îndată, așteptând să vadă ce vrea ofițerul de la el. Interogatoriul începuse brusc și, pentru moment, lui Boris nici nu-i venea să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privind țintă spre stejarul în care se afla. Boris încremeni, știa că acesta nu-l poate vedea printre frunzele între care era ascuns. Calistrat era în lumină, în timp ce el se afla încă în umbra pădurii. Și totuși, simțea ochii acestuia sfredelindu-l ca niște raze fierbinți. După câteva momente, moșneagul se întoarse, revenind la ceea ce făcea mai înainte. Discul solar abia trecuse puțin peste culmea stâncoasă dinspre răsărit. Razele firave aruncau pete de lumină pe iarba de pe platou. Timid, ciripitul păsăretului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mihaela cu altul? Pe mine, cuceritorul atâtor femei cărora le-am stârnit râuri de lacrimi? Nu, hotărât lucru, pentru Tudor Petrican nu exista, nu se născuse încă infidelitatea. Cu toate astea îndoiala (deși până acum străină de simțămintele mele) mă sfredelea mereu ca burghiul. Și ca să mă conving de șubrezenia acestor bănuieli stupide și să scap de pacostea obsesiei, am urmărit-o într-o zi pe Mihaela cu mașina, tot așa cum făcuse bărbatul Iolandei Manole, eroul tristei drame. După ce parcurse câteva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
realității. Din nou am îndurat greutatea aceea nevăzută. Era o apăsare materială, care-mi oprea parcă bătăile inimii și-mi sugruma răsuflarea. Și cu toate acestea inima îmi funcționa normal și de respirat ― respiram. În răstimpuri un burghiu nevăzut îmi sfredelea creierul când ici, când colo, când dincolo. Această unealtă de tortură părea că-i vie și avea glas, un glas care nu știa să articuleze decât două cuvinte, mai rele decât otrava: ― M-a înșelat! M-a înșelat! Deși vorbea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dau greș, se linguși Dondică. -Spune dacă ai vreo dorință, că așa se face atunci când pui la punct o învoială... -Știi? ... L-aș aduce cu mine și pe Dondonel. Este cum este, dar îi băiat de treabă, zise Dondică în timp ce sfredelea adânc ochii lui Vasile. -Desigur, încă un îngrijitor, adică un plus de ajutor nu strică, i-a răspuns Vasile. Mă întreb însă, când te duci, cum îl aduci, cum plănuiești să faci asta? -Păi .... se gândi o clipă Dondică, ajutându
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar și decât cel mai aprig burghiu, și în care am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare, ce nu-i dădeau pace cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
evite pe cât posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu licărea vreo lumină. Casele erau înconjurate de desișuri mari de bambus, sub luna argintie, și totul arăta că localnicii dormeau adânc, ignorând haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără vreun incident. Oprindu-se într-un loc unde drumul ocolea un pâlc de bambuși, îi așteptară pe Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se apropiau de oraș, de civilizație... De unde știa Carara ce se Întâmplase Între el și Ionela, dacă Într-adevăr știa? Sau, dacă blufa, de ce lăsa să se Înțeleagă faptul că e la curent cu nefericita Întâmplare, a cărei amintire Îi sfredelea măruntaiele? Ce ascundea acest Carara? Nu mai era sigur de nimeni. Vasile, tristețea, tăcerea Îndurerată, suntem cu toții obligați să le cunoaștem În viața asta, dar Însingurarea ucide, mai ales la tinerețe, când nu avem trecut, ca să avem de ce și de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
s-a născut. se naște încet, odată cu punctele de pe conturul mâinii în mișcare. privește cum bătrânii surâd și tinerii ascultă, privind atenți profunzimea bulgărilor de făină, rostogoliți în imagini printre tușe de culoare. amintirea grâului devine incertă iar pâinile nemodelate sfredelesc timpul imaginii de dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației, va rămâne gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că poate el nu se Înșela prea mult. Dar ea gîndea și trăia o viață dublă de atîta amar de ani... Trebuia să-și facă datoria pînă la capăt, nimeni nu avea s-o Împiedice. Își reprimă neliniștea care o sfredelea, căci Îi era frică de forța unui destin care risca să nimicească tot ce pusese ea la cale de atîta vreme. Puse mîna pe umărul fiului ei. - Trebuie să pleci, și cît mai repede cu putință. Părăsește insula asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să se gîndească la urmări, dar... - Imbecilul... O privi pe maică-sa care, metodic, Își punea o jachetă, Își lua poșeta, cheile, telefonul, se uita la ceas... - Unde pleci? O sfredeli pe fiică-sa cu o privire ascuțită În chip de răspuns. - Am să-l fac eu să tacă. Gwenaëlle Își Întoarse privirea, lăsînd-o pe Yvonne să iasă. * * * Stéphane cerceta cu disperare interiorul sandviciului pe care tocmai i-l dăduse Annick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]