494 matches
-
dovadă în plus că textul a fost tipărit, fără a fi, în prealabil, revizuit de către Webster"), un fel de Horațio hamletian, menit să ducă mai departe trista poveste. Textul are complexitate psihologică și nu cade fapt absolut lăudabil în mimetism shakespearian ori de alt model fundamental tradițional. John Webster e, după cum s-a spus, de departe, unul dintre cei mai sofisticați dramaturgi iacobiți. The Woman Killed With Kindness rămîne tot o tragedie construită pe temă erotică. Intriga se creionează pe două
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lor. Pentru a amplifica dilema ontologică a lui Knecht, Hesse (ori, mai corect spus, cronicarul vieții lui Joseph, un membru al Ordinului, care reconstituie povestea eroului, sofisticat, academic, cu toate atributele istoricului neutru și impersonal) folosește un procedeu de caracterizare shakespeariană al "oglinzii răsturnate". Așa cum Hamlet "se vede" răsturnat în Fortinbras ("anti-eroismul" hamletian se citește, indirect, în "eroismul" prințului norvegian Fortinbras!), Joseph Knecht se reflectă "convers" în traiectoria prietenului și colegului Plinio Designori. Înzestrat intelectual ca și Joseph, acesta optează de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a unei reverii. Emblematic pentru personajul feminin circumscris reveriilor simboliste și senzualității Jugendstilului, ea poartă flori în păr. Imaginea Ofeliei e indisociabil legată de elementul floral, așa cum o demonstrează tratările afine ale acestui personaj, rezultat al decupajului dramatic al scenei shakespeariene. Tema era tratată și de Pallady într-un tablou elocvent pentru gustul simbolisto-decadent. Ingenuitatea poate fi adesea o capcană, însă în aceste cazuri, ea ilustrează teme apropiate gustului decadent, femei aflate sub semnul unei sensibilități maladive înscrise într-o senzualitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei obținute postmortem, a derizoriului existenței și efemerității fiecărui act, fie el și cel al presupus nemuritoarei arte? Putem scruta acest tablou și prin scena shakespeariană a monologului hamletian în fața craniului lui Yorick, măscăriciul, nebunul. O filozofie a morții, dar mai ales angoasa ei într-o mizanscenă venerică brizează sensibilitatea poetică de liră simbolistă a artiștilor finiseculari. Moartea nu rezidă doar în simbolistica transparentă a craniului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
regulă un parc foarte mare, funcționând pe principiul "balonului ambiental", cu un conținut tematic ce reprezintă perioada renascentistă engleză în imaginarul contemporan. Tocmai de aceea, "realitatea" târgului renascentist este foarte diferită de ceea ce încearcă să sugereze. În afara simulacrului de festival shakespearian, temele și obiceiurile prezentate imită o perioadă istorică mult mai lungă, începând cu Roma decadentă și trecând prin Evul Mediu englezesc până la Renașterea târzie. Luptele romane sunt prezentate alături de turnirurile medievale, care sunt mult apreciate de curtenii reginei Elizabeta. În
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
trupul părăsit de zbor...” A compara mireasa moartă cu aripile frânte-n nemurire ale unei lebede înseamnă a omagia, în fapt, fragilitatea vieții în fața atâtor vicisitudine, la care te poate supune hazardul. Acest final baladesco mitic (cu frisoane de tragism shakespearian) ar putea reprezenta, totodată, și un omaJiu de taină al scriitorului Gheorghe Andrei Neagu, gândind la câteva capodopere ale culturii universale. Ne gândim la moartea lebedei prințese din baletul Lacul lebedelor, de Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893); la baletul Moartea Lebedei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
convertiri” (dacă analizăm antepunerea lui Oliver - ca tip al intrigantului, cu Orlando - figură tipic ingenuă). Această „poezie a convertirii” e subtil proiectatăși analizată de Vlad Zografi, ca un „moment de cotitură”. însă ceea ce amprentează și fascinează structuralul acestei generoase subteme shakespeariene îl reprezintă cuplul filosof-măscărici, „înțelepciunea și prostia” care „se țin de mână pe muchia cuțitului”. Cert este, apreciază analistul, „bufonul conține în viscerele lui tragedia”, implantarea haosului, de care noi ar trebui să luăm aminte. Interesantă este proiecția crimei - ca
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de ani după ce s-au consumat toate evenimentele care au ținut o nație întreagă cu sufletul la gură și au mărit tirajul ziarelor de scandal și revistelor ilustrate, Eduard VIII ne apare ca un personaj tragic, dar nu de tip shakespearian unde, în final, eroul moare, nici de tip cornelian la care (după o formulare clasică) le devoir l'emporte sur la passion, ci mai degrabă de tip racinian la care la passion l'emporte sur le devoir. Personajul Eduard are
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
la care la passion l'emporte sur le devoir. Personajul Eduard are afinități cu Cavalerul Tristei Figuri din capodopera cervantescă. Povestea lui este povestea unui om care, nevrînd să piardă nimic, a pierdut totul. Dacă regele Richard III, în versiunea shakespeariană (v.vol.1), era dispus să dea totul pentru un cal (A horse, a horse! My kingdom for a horse!), Eduard VIII a dat totul pentru o femeie. Aflat în fața unei dileme**************************, anume tronul sau iubita, el a ales iubita
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cinci ani mai tînără decît el. Noua ducesă de York era fiica cea mică a lui Claude Bowes-Lyon, cel de-al XIV-lea conte de Strathmore și Kinghorne, și văzuse lumina zilei la vechiul castel Glamis din Scoția (de rezonanță shakespeariană macbethiană); deși aparținea unei familii aristocrate, Elizabeth era o commoner, adică nu era de stirpe regală. Cuplul regal s-a instalat la reședința sa din strada Piccadilly nr. 145, vizavi de Green Park, la cîteva sute de metri de palatul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sursa Scheffer, cît și sursa Văcărescu menționează în schimb faptul că regina Carmen Sylva a avut inspirația să organizeze un spectacol dramatic bazat pe o serie de tableaux vivants, interpretate de membri ai Casei Regale, în care inițialele unor personaje shakespeariene să alcătuiască, într-o anumită ordine, cuvintele Prince of Wales. Majoritatea numelor acestor personaje sînt cunoscute: Perdita, Richard III, Imogen, Cleopatra dar și Cornelia, Oberon, Falstaff, Lear și Shylock. Potrivit Elenei Văcărescu, care o ajutase pe regină cu selecția textelor
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
seară însă discursul înregistrat și radiodifuzat de BBC a fost citit de un actor obscur (Norman Shelley) care i-a imitat perfect vocea inconfundabilă prin volutele ei (dar fără speech-urile lui G. Călinescu). Unele dintre spiciurile sale aveau rezonanță shakespeariană (v. discursul lui Henric V pe cîmpul de luptă de la Agincourt: We few, we happy few, we band of brothers. ....From this day to the ending of the world / But we in it shall be remembered.", IV,3) sau napoleoniană
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
regelui. Au fost luate în considerație și alte apelațiuni: England, Plantagenet, Lancaster, York, Fitzroy. Decizia regală i-a provocat Kaiserului o glumă reușită, acesta spunînd că este nerăbdător să vadă o reprezentație cu "Nevestele vesele de Saxa-Coburg-Gotha" (aluzie la piesa shakespeariană "Nevestele vesele din Windsor"). Gestul era logic inutil, dar s-a dovedit psihologic eficace. Inutil pentru că (o spune tot Shakespeare) What's in a name ? That which we call a rose / By any other name would smell as sweet (Romeo
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
acestor acțiuni frapante care cer fast și spectaculos." De aceea și dorește el suprimarea unităților care, prin constrângerile pe care le impun, îl împiedică pe autorul dramatic să creeze situații emoționante, și proslăvește o tragedie în proză după modelul teatrului shakespearian. Ah mamă ! ah fiule ! ah frate ! ah soră! Numai aceste exclamații dacă ar fi și ne dau siguranța lacrimilor; și, fără să ne mai ostenim să aflăm dacă recunoștința se aseamănă cu altele, nici dacă este țesută cu destulă justețe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ambasadorii tuturor regilor, torturat de fiica sa regalistă; auster și sumbru în moravuri și întreținând patru nebuni de curte în jurul lui; făcând versuri necioplite; sobru, simplu, frugal și înțepat în privința etichetei; soldat grosolan și om politic subtil..." Redând viață bufonului shakespearian, Hugo creează, cu Triboulet, un personaj complex, care îi amuză pe cei Mari, la curte, cu clovneriile lui neîncetate, și care moare de durere, care îl încurajează pe Francisc I în desfrâul său, crescându-și în secret fiica în puritate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
câștigat concursul "Dintre sute de tătari". Să ți-l prezint. Îl cheamă Mârzac.98 În dramaturgie, un anumit interes poate capta comedia într-un act, un prolog și două tablouri Actul al șaselea, în care D. D. Pătrășcanu parodiază piesa shakespeariană Romeo și Julieta, amuzându-se prin negarea finalului tragic arhicunoscut și continuarea poveștii de dragoste prin imaginea infernului conjugal în care gelozia și plictisul pregătesc terenul unor adultere în paralel. Spre deosebire de piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mi te cere Și moare ca să-nvie, suspinând. Eu mă întorc la tine din poveste, Am buzunare pline de povești, Prin mine, Făt-Frumos îți dă de veste Că pari o Cosânzeană când iubești. Eu mă întorc la tine din sonete, Shakespearian, desfid acest decor, La colțuri vând și vise, în cornete Făcute din romane de amor. Eu mă întorc la tine din Ev Mediu, Cu Torquemada strâns legat pe rug, În ochii tăi voi căuta remediu, Tu mă vei învăța să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Un biscuite? Îi Întinse un pachet de Kit Kat și, fără să vrea, Logan zâmbi. Și luă unul. — Și ce mai zice domnul Miller? Gary Își umflă pieptul, desfăcu ziarul și citi cu voce tare, pe cel mai bun ton shakespearian pe care Îl avea: — Bla, bla, bla, gheață și zăpadă, bla, bla. Rahaturi Înflorite despre curajul cu care sapă polițiștii printr-o „mină respingătoare a morții“. Bla, bla, căutând „dovezile vitale care-i vor pune la adăpost pe copiii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în patul său visează ceva, ce există oare în mai mare măsură: el în calitate de conștiință care visează sau visul lui?“ (cap. XXXI). Reperele lui, de la „visul unei umbre“, al lui Pindar, la „viața e vis“ a lui Calderón“ sau la shakespearianul „we are such stuff as dreams are made of“ (Furtuna, IV, 1, 156-157) îi presară propriile interpretări ale acestei antropologii onirice pe care le-a dezvoltat și în Ceață, sub formă imaginativ-narativă, pe care o considera mai adecvată decât tratatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
premieră: n-am văzut În viața mea un Început atît de stupid și de peste zece minute, unde ți se impune să-ți dai musai seama că urmărești o dramă cultă. Pretenții spulberate de Însuși monologul introductiv, construit după principiul pieselor shakespeariene: camera stă nemișcată ca o victimă (cum o făcea pe la 1600), și un surogat de bufon amenințat de acnee senilă anunță intrarea-n scenă, descriind Într-un mod insuportabil de anost locul unde se va petrece acțiunea, și atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
balconului, crunta despărțire, și le copiază-n piesă. Reprezentația are succes. Cum pe-atunci nu se dădeau Oscaruri, se poate spune că s-a făcut dreptate abia acum. Regizorului John Madden i-a mai venit o idee: să intercaleze dialogurile shakespeariene printre cele ale scenaristului, În așa fel Încît să nu-ți mai dai seama dacă replicile sînt din Romeo sau din In Love. Teoretic s-ar fi putut pune Întrebarea dacă textul american poate fi la Înălțimea prăfuitului Will. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Shakespeare in Love II. N.B. A 12-a noapte a fost scrisă În 1600. După Romeo și Julieta a urmat Neguțătorul din Veneția - 1594. Cum nu putea să-i pună Dogelui Veneției prenumele Viola, regizorul indian a schimbat cronologia operei shakespeariene. De aici deducem că e indian. Așadar Columb nu s-a Înșelat: a descoperit India, În urmă cu aproape o sută de ani. MAI IUTE CA BACTERIA E o zi Însorită de vară. Sună-mă la 89 89 869. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
val de „Împrejmuiri“, cât și apariția etosului puritan au avut loc În perioada elisabetană. Primele semne ale unei convertiri rebele și nereligioase de la frica de natură la Îndrăgirea ei au apărut tot atunci. Decorul și temele pastorale ale unor piese shakespeariene - descrierea unor exiluri, nu Întru totul lipsite de atracții, din grădina pașnică a civilizației În Visul unei nopți de vară, Cum vă place, Furtuna și celelalte - nu sunt exemple de previziuni ale unui geniu, ci o abilă Încurajare a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
să părăsim subiectul. Literatura își pregătește de mulți ani o dispariție fastuoasă - Revin la tonul foarte serios al dialogului nostru amintindu-vă că, în urmă cu patruzeci de ani, ați scris un eseu - Moartea lui Mercuțio. Îi atribuiați acestui personaj shakespearian rolul de ,,simbol al criticii, al jertfei ei în lumea mentalităților literare mari și mici, modeste și înfumurate, totdeauna neîmpăcate, lacome". Tot mai credeți că imaginea lui Mercuțio - victimă sigură a conflictului dintre Montaguii și Capuleții unei literaturi - se potrivește
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
Angelo Mitchievici Putem spune cu ușurință că filmul lui Nae Caranfil este o meditație despre film cu îndoiala care caracterizează unul dintre cele mai complicate personaje shakespeariene, Hamlet, într-o Danemarcă putredă pînă în măduvă, vizionarul al cărui spirit se lasă cu greu convertit în acțiune. Ori în filmul lui Caranfil vizionarismul și acțiunea fac corp comun într-o aventură puțin obișnuită și uitată azi, realizarea primului
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]