494 matches
-
nu se înțelege însă prin mediocritate echivalentul prostiei. Însușirile care-l împing în fața camerei de film pe David Frost țin de histrionism, oportunism, de talent actoricesc întrebuințat la o altă scară și pe o altă scenă decât cea a teatrului shakespearian, să spunem. Să nu ne lăsăm înșelați, David Frost reprezintă forța mijloacelor media capabile să supradimensioneze un eveniment pentru a-l coborî în deriziune în clipa imediat următoare. Cum spune James Reston în film, camera simplifică, diminuează, reduce la o
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
recomanda pentru Intelligence Service. Când vreodată voi avea o "situație", pe Gavrilcea îl destinez pentru paza personală și mediațiile secrete. Un altul, Carababă, comme qui dirait "vieille femme brune", "dark aged womman"3, e un actor de duzină cu puseuri shakespeariene, care s-a lăsat împușcat într-un teatru, de poliție, la o reprezentație fantastică cu cagularzi. Ca spectacol, accidentul a fost foarte reușit. Cioarec e un monstru de cruzime, un măcelar mic de stat și pipernicit, care ucide la comandă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care sunt relativ specifice și pun în lumină nucleele teatralității. Orice text dramatic se compune din două părți distincte, dar inseparabile: dialogul/monologul și didascaliile. Raportul textual dialog - didascalii este variabil după epocile istoriei teatrului. în tragedia antică sau cea shakespeariană planul didascaliilor este nul sau cvasinul, pentru ca în teatrul contemporan (Adamov, Beckett) să ocupe un loc extrem de important, textul fiind, practic, compus dintr-o imensă didascalie. Chiar și acolo unde par inexistente, locul textual al didascaliilor nu este niciodată cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
a treia carafă de vin. Subiectul s-a îndreptat spre frumusețe. Nu ești cu nimic diferit de celelalte ființe masculine de pe acest pământ. Uită-te la tovarășa Jiang Ching! Frumusețea taberei roșii! Mao, credeam că nu ești unul dintre personajle shakespeariene. Însă uite ce faci! Îndeși marxismul într-o lanternă - pe care o folosești doar ca să-i examinezi pe ceilalți. Nu mă face să mă simt prost cu așa-zisele tale cunoștințe de literatură occidentală. Îmi aduci aminte de broscuța care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în insectar, dar pentru Emma evocarea lui repetată va determina o surprinzătoare trezire a instinctelor și a sentimentului de sufocare într-un univers al cuvintelor și nu al faptelor. Va trece ea însăși la fapte, luîndu-și-o ca model pe Regina shakespeariană, și-și va ucide bărbatul, într-un perpetuum mobile dramatic, în complicitate fie cu un Toreador, fie cu Mefisto, fie cu un Hoț. Sub masca unei Carmen voluntare și perfide îi șantajează apoi pe aventurierii complici sub amenințarea că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ai iubit cu adevărat, ci doar te-ai prefăcut că mă iubești, mi-ai dăruit mila, și nu dragostea ta, ca să mă aduci înapoi pe linia de plutire? Ah, Dumnezeule, ce revelație bună de plasat într un final de tragedie shakespeariană!... În fine, continuă pe un ton ceva mai stăpânit, iată că a sosit și pentru noi momentul adevărului. Dar nu mi cere să-ți fiu prea recunoscător pentru asta. Nu mi cere să mă prefac că totul este în ordine
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
radicale. . „Copulez, deci exist“ - parafrază parodică a faimoasei expresii carteziene Cogito ergo sum. . Coral Island, roman de R.M. Ballantyne, publicat în 1857, la care face referire de mai multe ori - direct sau indirect - textul lui Golding. Aluzie la faimosul vers shakespearian What’s in a name? That which we call a rose/ By any other name would smell as sweet... din piesa Romeo și Julieta, actul II, scena 2: „Ce preț are un nume? Trandafirul,/ Oricum i-ai spune, tot așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
reda cu mult mai puțin ceea ce-i monstruos, uriaș sau fantastic decât ceea ce stă la nivelul a tot ce-i, în genere uman. Tipuri ca Carol și Franz Moor, Faust, Lady Makbeth, Cleopatra și Medea și unele figuri a umorului shakespearian, cum sînt: Falstaff, Parolles și bufonii săi ș. m. d. aparțin categoriei acestia. n Teodorini Poni Această lature a privirei predominant intuitive, care de la aceasta abia se orientează asupra accesoriilor și particularităților (... ), această lature a fost reprezintată printre actorii germani
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
între Tasso si Ifigenia; din cauza ținutei ei mai abstracte, a adîncimei ei filozofice din unele părți și a periodologiei sale. Tragedia spaniolă, dacă e să fie reprezentată în măsura ei adevărată, cere în genere un tempo mai repede decât cea shakespeariană, sau peste tot decât cea scrisă în iambi. Tonul sudic care domină în tragedia spaniolă, atât în genere cât și în părți, ne atrage fără voie-ne într-un tempo mai repede, în care numai claritatea articulațiunii si arta declamațiunii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a acoperi câteodată până și aplecarea cea mai internă a naturei sensuale apoi am vedea că mulțimea cea mai mare ar prefera cea mai mediocră reprezentare a unei efemere piese de teatru celei mai admirabile lecturi a unei drame shakespearian. Căci în cazul dentîi se mai grămădește o sumă de divertismente și plăceri prin cari se escită totuși natura sensuală; pe când în declamarea artistică a unei mari opere de poet nu e și nu cere a fi mulțămită decât numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
consoartei lui Tarquinius amintește întrucâtva de halucinațiile percepute de lady Macbeth (Macbeth, V, 1) și dă consistență dramatică unui personaj secundar ale cărui acțiuni sunt expuse de istoricul antic fără ca acesta să urmărească și repercusiunile psihologice ale faptelor. O sugestie shakespeariană apare în treacăt și în discursul celui care califică primele edicte republicane drept vorbe, vorbe, vorbe (V, p. 76). Folosirea insolită a replicii adresate de Hamlet lui Polonius (Hamlet, II, 2) dezvăluie demagogia consulilor instalați, parcă, pe tron în locul regelui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ateliere, lansări de carte, proiecții video. Începând cu această ediție se va acorda Premiul Internațional Shakespeare, pe care îl va primi, din doi în doi ani, o personalitate din lumea teatrului sau a scrisului, care sa impus prin valorizarea operei shakespeariene. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu Teatru pe scene, în stradă și în copaci Veronica D. Niculescu „Energii“ - acesta este genericul sub care se desfășoară Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, ajuns la cea de-a XV-a ediție. Între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
lor la limita dintre asumarea până la capăt a cuvântului dat, indiferent de riscurile implicate, și devierea În capcanele trădării stă tocmai În faptul că valorile etice sunt, deopotrivă, vulnerabile și puternice. Pe acest marcaj uneori răsturnat evoluează spectacolul. „VIP-ul“ shakespearian, Eduard al III-lea, face pact cu onoarea. Un pact dus până la capăt În ciuda accidentelor conjuncturale. Dragoș Buhagiar a optat pentru un singur element arhitectural multifuncțional: o poartă care la Început e Încadrată În dinamica meciului de rugby, pentru ca apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
dar nu le publică, ci le păstrează în arhiva familiei. Le va valorifica, oare ? Târziu, târziu, când va cunoaște poezia lui Dante, Petrarca sau Rimele lui Michelangelo, femeia cântată de Voiculescu va avea trăsăturile “doamnei brune” culese poate din sonetele Shakespeariene, ale “doamnei-angelice” (Laura) dar și pe cele ale Vittoriei Colonna, celebra iubită a lui Michelangelo Buenarroti, cum avea să i se întâmple și lui C.D. Zeletin, când s-a întâlnit cu poezia genialului pictor, sculptor, arhitect și poet italian, traducându
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
S.H.B.: Cât privește muzica, o parte din mine iubește barocul, sunetele de flaut, de orgă (la care cântam cândva), de corn îndoit, de flaut mic sopran, de pian. Fiecare instrument fiindu-mi predat de prof. William Elton în cadrul orei sale shakespeariene la CCNY (City College of New York). Ascult Mozart, Beethoven, Dvořák, mai ales când șofez și dau de gropile și zgomotul din trafic. Iubesc și acum cântecele adolescenței mele: genul doo-wops al anilor '50 și muzica populară. Îmi plac foarte mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu ascund un gând: vă consideram mai sfătoasă. Comentarii critice "... în fapt, între cărțile citite, teatru, jurnalistică, proză și viață e un transfer continuu de energie, o geneză reciprocă...Carmen Mihalache regăsind ceea ce aș numi declanșatorul textual într-o frază shakespeariană, în viața unui jurnalist, în evocarea unui serial TV. [...] În fond, textele lui Carmen Mihalache nu sînt simple comentarii la cărți sau spectacole de teatru; acestea nu sînt surse bibliografice, ci argument, declanșatori, reazemul credințelor și convingerilor interioare. Omul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
făcut apel și la bugetul lui Șerban Foarță!) Dar nu-i nimic, imaginația mea le va suplini cu asupra de măsură. Sufletul îmi sfârâie de plăcere gândindu-mă la uriașul tort etajat pe care-l voi realiza... alternând zone sângerii, shakespeariene, cu infinitele volute capricios-perverse proustiene, topind miezul în ferbințeala degajată de mirobolantele popouri feciorelnice, sodomizate de efriți, din o mie și una de nopți nerușinate... în delir“. *** „Mă lăudasem, inconștient, că aș putea scrie vreo douăzeci de pagini despre pisici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
-și unul altuia. Primul dintre ele, cel teatral, era înscris într-un text al lui Gordon Craig, „Despre fantomele din tragediile lui Shakespeare” (în cartea Arta teatrului). Craig vorbește aici despre obligația celor ce vor să pună în scenă tragediile shakespeariene de a nu încerca să evite dificultățile inerente unei reprezentări a spectrelor. Aceasta este marea provocare cu care trebuie să se confrunte regizorii operelor lui Shakespeare, autor în al cărui univers dramatic forțele nevăzute joacă un rol esențial. Fidelitatea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
adresat oamenilor de teatru de a nu șovăi să abordeze reprezentarea invizibilului aducând în scenă fantoma nu pune în discuție, crede el, doar fidelitatea față de scrierile marelui elisabetan, ci și fidelitatea față de esența teatrului ca artă. Din această perspectivă, provocarea shakespeariană privește, dincolo de opera dramaturgului, statutul însuși al reprezentației teatrale, văzută ca un spațiu în care invizibilul își găsește materializarea în vizibilul scenei. Iar constatarea că teatrul eșuează întotdeauna, într-o măsură mai mică sau mai mare, când e vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tocmai în capacitatea sa de a reprezenta nereprezentabilul, adică de a incarna fantoma”. Un nereprezentabil imposibil de disociat de acel invizibil pe care teatrul îl dezvăluie prin spectrul ce se întrupează. Iar pentru Vitez, ca și pentru Craig, tot spectrul shakespearian este cel ce se află la originea reflecțiilor despre esența procesului de reprezentare propriu teatrului, proces centrat, de la un capăt la celălalt, pe „mișcarea pendulară care conduce când la incarnarea imaginilor teatrale, când la dezincarnarea lor”. Aceasta este provocarea teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
propriu teatrului, proces centrat, de la un capăt la celălalt, pe „mișcarea pendulară care conduce când la incarnarea imaginilor teatrale, când la dezincarnarea lor”. Aceasta este provocarea teatrului: un necontenit du-te-vino între incarnare și dezincarnare și, așa cum Craig prelua îndemnul spectrului shakespearian, tot astfel Vitez apelează, pentru a se exprima, la o frază hamletiană: „Să sfidăm prevestirile”. Cheia acestei sfidări e întâlnirea cu fantomele. Dar perspectiva deschisă de Craig - aceea că mizele reprezentării scenice ar putea fi definite prin raportare la problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dansului umbrelor. Imagine reflectată, insesizabilă, nălucă a visului sau realitate efectiv percepută? Teatrul no rămâne până la capăt ambiguu, iar ambiguitatea lui nu înseamnă altceva decât imposibilitatea de a decide ce anume e arta teatrului: vis sau realitate? IIItc "III" Fantoma shakespeariană între aparență și certitudine, între iluzie și realitate 1tc "Fantoma shakespeariană între aparență și certitudine, între iluzie și realitate1" „Cine-i acolo”, în întuneric?tc "„Cine‑i acolo”, în întuneric?" „Cine-i acolo?” („Who’s there?”) - aceasta e întrebarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
percepută? Teatrul no rămâne până la capăt ambiguu, iar ambiguitatea lui nu înseamnă altceva decât imposibilitatea de a decide ce anume e arta teatrului: vis sau realitate? IIItc "III" Fantoma shakespeariană între aparență și certitudine, între iluzie și realitate 1tc "Fantoma shakespeariană între aparență și certitudine, între iluzie și realitate1" „Cine-i acolo”, în întuneric?tc "„Cine‑i acolo”, în întuneric?" „Cine-i acolo?” („Who’s there?”) - aceasta e întrebarea cu care începe Hamlet. Întrebare lansată în noapte de către un străjer care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
intuiției lui Craig, potrivit căreia prezența spectrului ne oferă nu numai cheia întregului univers dramatic al lui Shakespeare, ci și cheia teatrului ca artă1. „Cumplita grozăvie a nopții” - aceste cuvinte din Macbeth ar putea cristaliza, fără îndoială, esența marilor tragedii shakespeariene. O „grozăvie a nopții” însemnând crimă, sânge și moarte, dar și întâlnire cu fantomele, o noapte din care se pot ivi pe neașteptate toate întruchipările acestor alterități înfricoșătoare a căror expresie radicală e spectrul. Nopțile shakespeariene sunt apăsate de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
îndoială, esența marilor tragedii shakespeariene. O „grozăvie a nopții” însemnând crimă, sânge și moarte, dar și întâlnire cu fantomele, o noapte din care se pot ivi pe neașteptate toate întruchipările acestor alterități înfricoșătoare a căror expresie radicală e spectrul. Nopțile shakespeariene sunt apăsate de spaimă, nopți de groază în care se poate întâmpla orice, nălucire sau miracol. Oare nu seamănă lumea din Hamlet cu „acea lume cufundată în beznă, în care domnește un amestec nedeslușit de tăcere și vacarm”, cum spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]