673 matches
-
John Steinbeck, William Saroyan ș.a. SCRIERI: Mormolocul, București, 1933; ed. pref. Const. Ciopraga, București, 1972; Naufragiații de la Auckland, București, 1937; Domniile lor domnii și doamnele..., București, 1937; Ploi și ninsori, București, 1940; ed. București, 1975; Umilinți, București, 1944; Scrisori din Sihăstrie, București, 1945; Cozonacii, București, [1950]; Balaurul alb, cu ilustrații de Demian, București, 1955; O zi cu Sadoveanu, București, 1955; Viața lui Mihail Sadoveanu. Copilăria și adolescența, București, 1957; ed. (Ostrovul Zimbrului. Copilăria și adolescența lui Mihail Sadoveanu), București, 1966; Vânătoare
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
și figura lor emblematică, deoarece s-a distins mai întîi ca monah în schitul din Lerin și a devenit apoi un personaj important în administrația Bisericii*. El a consacrat ascezei două opere legate între ele prin motivațiile lor esențiale, Lauda sihăstriei (De laude heremi) și Ieșirea din lume (De contemptu mundi). Prima e dedicată călugărului Ilarie care, după ce îl însoțise la Arles pe fondatorul așezării de la Lerin, Honorat, se întorsese acolo: sîntem așadar în 427-428. Opera descrie figura ascetului, ce trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trăiește retras și tăcut în așteptarea sfîrșitului, adoptînd un comportament nu foarte diferit de cel al înțelepților din vechime despre care vorbea filozofia lui Seneca, de exemplu, pe care acești călugări literați o studiaseră în școlile bine organizate din Gallia. Sihăstria e un paradis terestru, nu numai ca loc liniștit, aflat departe de agitația lumii, ci și ca anticipare a stării paradisiace, fiind locul potrivit pentru exercitarea înțelepciunii, adică a controlului asupra propriilor patimi. Moartea nu e dorită ca o modalitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate fi privită cu ochi buni de Dumnezeu. Născut prin 390 în regiunea Treveri sau Colonia într-o familie de nobili, a dus în tinerețe o viață desfrînată. S-a convertit după căsătorie și împreună cu soția s-a stabilit în sihăstria din Lerin cam prin 424. La Lerin, Salvian a fost preot și s-a bucurat de stima și prietenia lui Honorat și a lui Eucheriu; ulterior a devenit prietenul fiului acestuia, Salonius. Mai tîrziu s-a mutat la Marsilia, unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
drept la Beirut, unde, și datorită îndemnurilor lui Zaharia, care l-a pus să citească autorii creștini, s-a convertit; a fost botezat la Tripoli în 488 și și-a început viața de monah lîngă Gaza. După o perioadă de sihăstrie care i-a afectat sănătatea, s-a întors la viața de cenobit, a întemeiat o mănăstire lîngă Maiuma, în Gaza, și a fost hirotonit preot. Episcopul care îl hirotonise era monofizit, mănăstirea în care intrase, mediul în care Sever își
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
drept cartea cea mai profetică despre Germania care a fost scrisă în chiar timpul nazismului (în 1940 circulau vreo 35000 de exemplare, până la interzicere), alegoria întoarcerii din război a povestitorului și a fratelui său Otto și stabilirea lor într-o sihăstrie (schitul de la Rauten) e o apologie a vieții intelectuale, a biruinței spiritului asupra forțelor iraționale. Lângă ținutul Marina, cu vinuri minunate, librării, turnuri de veghe datând din epoca romană și castele merovingiene, cei doi frați încearcă să se consacre contemplației
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
În chip de entități fizice distincte 1; sau unele scene murale din Afganistan au fost interpretate de către savanții indieni tocmai ca sam³dhi ale vizualizării, populare În școala Yog³c³ra2. Toate aceste Întretăieri trimit la experiențele lui Eliade din timpul lunilor de sihăstrie din iarna anului 1930. Datele principale fiind foarte cunoscute, ca și o bună parte din noile comentarii, mă voi referi succint la ceea ce a scris recent Liviu Bordaș 3. Surpriza poate fi mare, pe măsura premiselor. Din păcate, cei familiarizați
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ce face din doi una”. Impresionează, prin noblețea simțirii, Post mortem, pioasă evocare a lui N. Iorga: „Pe hrisoave, odoare, surete, pisanii, / pretutindeni, pecetea fierbintei strădanii. // Câte vieți ai trăit, mii de tomuri să scrii, // câte nopți înălbite și câte sihăstrii?”. Clasicizant în permanență, micul romantism al lui S. cedează, în cele din urmă, integral locul clasicismului. Un ciclu din Lumini târzii (1984) reunește peste douăzeci de „poeme aforistice”, între care Legea fierului („Și fierului, de-i dai numai bătaie, / mânie
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
cult al omului” sui-generis. Idealul acestui cult a fost adoptat aproape în unanimitate de contestatari: formarea personalității umane autentice, neînstrăinate, armonioase. În privința realizării acestui ideal însă, opiniile s-au scindat. Unii au recomandat vechile căi ale „retragerii din lume”, ale sihăstriei și ale reîntoarcerii la valorile tradiționale. Alții au pledat însă pentru metode ofensive - de exemplu, C.A. Reich. În cartea cu titlu sugestiv The Greening of America (Mugurii Americii, 1970)21, acest futurist dezabuzat nu se mulțumea doar să protesteze
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
romanului autobiografic Timp de neuitat (A Time to Keep, 1949; versiunea în limba română, 1975) sunt preotul Radu, învățătorul Vlad și moș Gherasim, sătean isteț și cel mai înstărit gospodar al satului, care îl ține pe copil o vară în sihăstria munților, spre a-l familiariza cu obiceiurile ciobănești. Alte ipostaze ale acestui tip de om isteț și cu inimă mare pot fi întâlnite în povestirile Viscol (personajul Ion Baciu), Păstorul Domnului (preotul), Drumuri cu popas (Ion Codreanu), în care laitmotivul
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
de predestinare e sugerată încă din titlu. Preotul Valeriu Darie luptă să-și reprime structura pasională, dar până la urmă cade în păcat. Personajul - urmărit și în Înălțarea la cer (1938) - este dominat de o etică a ispășirii, retrăgându-se în sihăstrie și murind, simbolic, pe creasta unui munte, cu iluzia „înălțării”. Alternând cu povestea principală, un alt plan al narațiunii îl are ca protagonist pe fiul preotului, Andrei, elev, supus și el patimilor erotice. Viața de internat, ambianța unei mari școli
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
într-o iesle, iar apoi devenise nevasta unui dulgher. Însă Iisus era proorocit încă de la naștere ca regele menit să mântuiască lumea și neamurile. De aceea, supunându-se chemării cerului, și-a părăsit satul de baștină și a urmat calea sihăstriei sub îndrumarea unui prooroc numit Ioan. După o vreme, Iisus s-a întors în satul lui, a adunat mulți ucenici, le-a arătat multor oameni puterile sale miraculoase și calea pe care trebuiau s-o urmeze în viață. Din pricina faimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voi din Sandu!Ca și cum el ar fi priceput ceva! Nu-i ceream însă nimic, căci știam că ar fi promis imediat și apoi și-ar fi uitat promisiunea. Nici măcar nu-l invitam la mine, căci s-ar fi plictisit în sihăstria mea sau și-ar fi uitat invitația. Venea după gustul lui, câteodată mai des și alteori mai rar, la ore întîmplătoare. Rămânea și la mine tot așa de superficial. Îmi vorbea de sporturi, de femei, de succese, cu toate că nu-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar se simțea iminența ei. Salazar se abține, cu mai multă grijă ca oricând, să se angajeze în lupta dintre partidele republicane și cele monarhiste. Are, acum, sentimentul net că scăparea nu poate veni de la nici unul din ele. Așteaptă, în sihăstria lui de la Coimbra - dar cu ochii bine deschiși, atent la tot ce se întîmplă în jurul lui. Continuă, totuși, să-și spună cuvântul ori de câte ori crede de cuviință. În ziarul Centrului Catolic, Novidades, colaborează din când în când, cu articole în majoritatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adresându-i o întrebare mută, care însă nu fu răsplătită nici cu cea mai mică atenție. Zgomotul unor pași răsună pe dalele curții; scrâșnetul greoi al unor roți de căruță, apoi strigătele mai îndepărtate, venind din ulița ce cobora de la sihăstrie în vale, tăind desișul de brazi; în sfârșit, ecoul unor voci bărbătești, tot mai numeroase, care sporovăiau cu glas scăzut, temătoare, la câțiva pași de poarta închisă. Era limpede că veniseră niște oameni la mănăstire, iar când afară se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar întărite cu cuie mari de fier, se deschise, scârțâind din balamale. Călugării se găsiră în fața mulțimii ce se adunase în curte. Zeci de bărbați și femei, cu mulți copii și câțiva bătrâni, sprijiniți de rude. Zidurile dărăpănate ce înconjurau sihăstria - în trecut, un post militar - nu erau de ajuns ca să-i oprească pe oameni, de vreme ce alții și alții veneau continuu, suind ulița desfundată. Unii aduseseră cu ei vaca ori catârul, iar în mijlocul mulțimii tronau încărcături uriașe de lucruri de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spaimă îi străluceau în ochi. Toate acele suflete sărmane i se încredințau lui. Iar el își închipuia și ce sentimente contradictorii sălășluiau în momentul acela în sufletele confraților ce îl urmau: de ce - se întrebau, ispitindu-se - oamenii aceia urcaseră până la sihăstrie să-i tulbure pacea? Comunitatea lor își întocmise de curând regola, alcătuită din precepte severe: munca la câmp și îngrijirea puținelor animale de lapte, posturi, mărturisirea periodică a păcatelor și penitență, tăcere în afara liturghiei, studiul bazelor limbii grecești, lectura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
animale de lapte, posturi, mărturisirea periodică a păcatelor și penitență, tăcere în afara liturghiei, studiul bazelor limbii grecești, lectura și comentarea Textelor Sfinte, nici un contact cu exteriorul, decât prin persoana abatelui, și mai ales rugăciune, multă rugăciune, individuală și colectivă. Locul sihăstriei lor fusese ales, cu cincisprezece ani înainte, de însuși Canzianus, după ce trăise multă vreme de unul singur: un vechi post de gardă abandonat, care, pe latura sa nordică, se înălța deasupra unei zone întinse, acoperite cu iarbă, ușor în pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
botezul, abandonând imediat după aceea lume, pentru a se retrage într-o peșteră din munți. Venise să se alăture cenobiului târziu și crease de îndată probleme, din cauza caracterului său întunecat și intransigent, care fusese deseori pricină de discordie în sânul sihăstriei. Printre altele, suferea de epilepsie, iar crizele sale convulsive i-au înspăimântat de la bun început pe confrați, până într-atât încât i-au determinat să vadă în ele, în ciuda mustrărilor părintești ale abatelui, adevărate și caracteristice manifestări demonice, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
determinau să-și impună deseori penitențe dureroase și posturi extenuante. Prezența sa, totuși, devenise curând neliniștitoare pentru confrați, iar atunci când Simplicius, exasperat de o lungă și umilitoare persecuție, îi denunțase deschis avansurile pe care i le făcea, îndepărtarea sa din sihăstrie fu inevitabilă. A fost o hotărâre grea pentru Canzianus, căci până în momentul acela toți cei care nu reușiseră să ducă viața în mănăstire se retrăseseră din proprie voință ori se lăsaseră convinși de el cu argumentele potrivite. Nu fusese ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
indiferență care se ridicase de acum în jurul său. Până la urmă, fusese nevoie să fie luat și dus până la poartă: de treaba aceasta trebuise să se ocupe, cu o blândă fermitate, robustul Gomerius. Inisius rămăsese trei zile să patruleze în jurul zidurilor sihăstriei, strigând și implorând să fie luat înapoi, însă poarta cea mare rămăsese închisă. în sfârșit, plecase, iar pacea se înstăpânise iarăși între zidurile cenobiului. însă doar pentru scrută vreme: la sfârșitul lui martie, un libert al lui Alpinianus urcase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
între zidurile cenobiului. însă doar pentru scrută vreme: la sfârșitul lui martie, un libert al lui Alpinianus urcase de la Noviodunum cu vestea amenințărilor dinspre Rin, care se îndeseau și erau tot mai teribile. Nimeni nu venise cu propunerea să abandoneze sihăstria; dacă urma moartea, aveau să o aștepte acolo, cu bucurie. Martiriul ar fi fost capodopera vieții lor pământești, încununarea aspirației lor de a-l imita pe Răscumpărător. însă invadarea sihăstriei de către toată gloata aceea de disperați schimba cu totul lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tot mai teribile. Nimeni nu venise cu propunerea să abandoneze sihăstria; dacă urma moartea, aveau să o aștepte acolo, cu bucurie. Martiriul ar fi fost capodopera vieții lor pământești, încununarea aspirației lor de a-l imita pe Răscumpărător. însă invadarea sihăstriei de către toată gloata aceea de disperați schimba cu totul lucrurile. Fără vreo logică, oamenii aceia veniți din vale credeau, sau voiau să creadă, că zidurile lor sparte peste tot și simpla prezență a călugărilor în mijlocul lor i-ar fi salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
călugări și de un șir de oameni, se porniră către intrarea în curte și ajunseră acolo pe când câțiva bărbați robuști închideau porțile. Ambianus întinde brațul ca să-i oprească. — Așteptați! porunci. Nu sunt hunii! Câțiva războinici burgunzi apăruseră, pe jos, în fața sihăstriei. în urma lor, urcând pe drum, veneau alții, dintre care unii pe cai. Erau murdari și sfârșiți, cu hainele sfâșiate, cu armurile zdrențuite și îmbibate de praf și sânge; câțiva erau răniți și se târau, agățându-se de tovarășii lor. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avea în față pe puțin două sute de bărbați, femei și copii, cu nu puține animale de povară și o jumătate de duzină de care felurite. Dar își dădu seama că mulți se răsfiraseră deja în cele trei clădiri ce alcătuiau sihăstria: biserica, pe vremuri, un post de gardă, depozitul și vechile grajduri, pe care călugării le transformaseră în dormitor. Și mai erau burgunzii: ceva mai mult de cincizeci, între care mulți răniți. își închipuia cu ce sentimente contradictorii îi priviseră galoromanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]