888 matches
-
Acasă > Strofe > Atașament > SIHASTRU Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai fi știut să prețuiești A dragostei nestinsa clipă Azi zborul ți-ar fi fost celest Iubirea ți-ar fi fost aripa. De-ai
SIHASTRU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378556_a_379885]
-
apară? Nu te-ai gândit chiar niciodată Cât ai trăit pe lângă ea Că îți era predestinata Fiind întreaga lumea ta? Un porumbel s-a ridicat Spre cerul nemilos de-albastru Cu moartea-i te-a răscumpărat Degeaba plângi ... ești un sihastru! Referință Bibliografica: SIHASTRU / Maria Bălăcianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SIHASTRU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378556_a_379885]
-
ai gândit chiar niciodată Cât ai trăit pe lângă ea Că îți era predestinata Fiind întreaga lumea ta? Un porumbel s-a ridicat Spre cerul nemilos de-albastru Cu moartea-i te-a răscumpărat Degeaba plângi ... ești un sihastru! Referință Bibliografica: SIHASTRU / Maria Bălăcianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SIHASTRU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378556_a_379885]
-
trădare Lumini ce se-aprind în miezul de noapte. Mă culc să adorm fără loc în picioare Contemplu în noapte visând o chemare. Sunt glasul ce urlă departe-n neant Un cântec pierdut fără sânge în urme. Al visului nobil, sihastru garant Eu sunt vestitor al zilei de mâine. Îmi place să cânt iubirea-ntr-un vis Pe drum rătăcindu-mă chiar și de mine. Poemul acesta pe care l-am scris E lapte și miere și sânge și pâine. Sunt
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
și dor, speranță, trădareLumini ce se-aprind în miezul de noapte.Mă culc să adorm fără loc în picioareContemplu în noapte visând o chemare.Sunt glasul ce urlă departe-n neantUn cântec pierdut fără sânge în urme.Al visului nobil, sihastru garantEu sunt vestitor al zilei de mâine. Îmi place să cânt iubirea-ntr-un visPe drum rătăcindu-mă chiar și de mine.Poemul acesta pe care l-am scrisE lapte și miere și sânge și pâine. Sunt gând ce gândesc
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
ploaie Și plouă, plouă cu melancolie E cenușie lumina afară În umbră de nori vrea parcă să piară Își poartă pe boltă zâmbetul rece Și plouă, ploaia asta nu mai trece Nehotărâte tonuri de albastru Le spulberă hapsân un vânt sihastru Ziua-și pune o trenă de-nserare Și plouă, plouă fără îndurare Cerul și-adună cenușă-ntr-un loc, Bezmetică ploia se prinde la joc. Dansează frenetic pe-asfalt cu noroi Și plouă și plouă cu atâtea ploi Îmi prind
ŞI PLOUĂ ŞI PLOUĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378944_a_380273]
-
de când lumea. - Poate într-o altă viață, glumii eu cu un zâmbet pe buze. Sau într-o altă lume ... - Crezi în prostiile astea ? - O vreme am fost ferm convins că într-o încarnare anterioară am trăit în pielea unui călugăr sihastru. Poate pentru că am căutat mereu singurătatea, pacea și liniștea sufletească. Dar acum nu știu, nu mai sunt atât de sigur ... - Ai vrea să fi doar cu mine, singur, undeva departe, pe o insulă tropicală pustie ? Această deviere de la subiectul anterior
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
în termeni dialectici de a ne feri de cele două patimi opuse ce ne pot stăpâni în relația cu credincioșii: lingușirea servilă și ineficienta aroganță. El a cunoscut deopotrivă starea monahicească și pustnicia, de aceea este îndreptățit a face comparația sihastrului cu preotul de mir ce are a se îngriji și de sufletele celorlalți aflându-se în mijlocul ispitelor lumești (cap. 31, p. 174). Păstorul duhovnicesc se roagă pentru toți cei din Biserică, deci trebuie să fie mai presus de ei din
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
din mine își frânge copacii de dor și de jale, de frunze în vânt Și-i pleacă departe când jurui ortacii în scrâșnet de drujbe pe trailere plâng, . Pădurea din mine-i înaltă și verde își poartă în frunze dorul sihastru Și-i lacrimă ruptă când nimeni n-o vede pădurea din mine tânjește albastru. (Getuța Zecheru) Citește mai mult Pădurea din mine e-atât de săracăîși plânge-n vertebre adânci rădăciniDurerea înaltă cât ceru* de-albastrăpădurea din mine-i plecată-n
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
pescăruși, aripă-n zbor, Planând sub ploi, zăcând la soare, Abandonată pe- un șezlong, Sub stele și sub zvon de mare Castani sublimi bătând un gong. Sub cerul răbdător și-albastru Deși n-aud povești de dor, Mă-nvinge murmurul sihastru Dintre pământ și cer, de dup-un nor, În zborul meu spre tine, Doamne, Mă mai desprind din trup vreodată Și unduiesc în primăveri și toamne Măcar în vis, că prea sunt vinovată De vagi alunecări, în timp, curmate De-
GONG... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380430_a_381759]
-
este sursa de inspirație și bucurie. Fiecare ... XVIII. PRESCRIE-MI, TE ROG, O DRAGOSTE..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016. Doctore, te rog, prescrie-mi o dragoste mare, să-mi astâmpăr sfâșierea din jelitul sihastru. Un cer senin să-mi stea de veghe, când febra nopților și îndoiala vor înălța un rug, în fiecare lacrimă și-n fiecare oră de-așteptare. Doctore, te rog,bandajează-mi sufletul c-o nouă poveste, o nouă înfiorare. Să
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Cu bucurie, pe frunte-ți resfira, Șuvița somnului și-un vis frumos. Te lua în brațe și vroia să dormi. Mângâietor,cu pleoapele-nchise Simțeai parfumul cald al sărutării Și te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii! Când trandafirii roșii de pojar, Te-neca în fierbințeala și sudoare, Mâna mamei te-ngrijea cu hâr. În palma-i caldă bătea inima ta. Cand o chemai șosea tiptil.. În cântecul durerii,de lăcrimai, Cu drag alinta,un suflet de
CU DOR DE MAMA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379429_a_380758]
-
e blocat de-a durerilor ruină. știu că nu a unici o vină dacă-ar asculta chemarea simfoniei de albastru fulger le-ar fi depărtarea ziditori de alabastru templu de ecumenie transformat în cal măiastru inorogulului solie . Îngerul din cer sihastru drum deschide pe câmpia florilor însângerate unde-i dor de veșnicia mirului din lumi uitate. Referință Bibliografică: Simfonie de albastru / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara
SIMFONIE DE ALBASTRU de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379491_a_380820]
-
Cu bucurie, pe frunte-ți resfira, Șuvița somnului și-un vis frumos. Te lua în brațe și vroia să dormi. Mângâietor,cu pleoapele-nchise Simțeai parfumul cald al sărutării Și te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii! Când trandafirii roșii de pojar, Te-neca în fierbințeala și sudoare, Mâna mamei te-ngrijea cu hâr. În palma-i caldă bătea inima ta. Când o chemai șosea tiptil.. În cântecul durerii,de lăcrimai, Cu drag alinta,un suflet de
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
-ntuneric,alinta duios,Cu bucurie, pe frunte-ți resfira,Șuvița somnului și-un vis frumos.Te lua în brațe și vroia să dormi.Mângâietor,cu pleoapele-nchiseSimțeai parfumul cald al sărutariiși te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii!Când trandafirii roșii de pojar,Te-neca în fierbințeala și sudoare,Mâna mamei te-ngrijea cu har.În palma-i caldă bătea inima ta.Când o chemai șosea tiptil.. În cântecul durerii,de lăcrimai,Cu drag alinta,un suflet de
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
spre tainice-adâncuri Dar trupul refuză, sedus de-albe maluri. Speranța - o floare de lotus matură, Deschisă în faldurii inimii mele Se zbate întruna, să urce o treaptă Pe scara ce duce,-anevoie, spre stele. Doar eu și speranța și rugul sihastru Dorim învierea în stropi de albastru. Pseudonim literar - Bonnie Mihali Referință Bibliografică: Învierea speranței / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2312, Anul VII, 30 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎNVIEREA SPERANȚEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379607_a_380936]
-
în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul
AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381202_a_382531]
-
Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului (dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu) Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge, Prin urme de stele, ubicuul astru Își reazemă umbra de veșnic sihastru, Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge... Ca rege-al himerei și rob al iubirii, Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară depus-a scânteie, În
ATUNCI CÂND PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381190_a_382519]
-
Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai mult Aveam cândva doar nuferi în privire,Petale se brodau în ochii mei,Pe trupul meu, suave flori de teiîși împleteau parfumul în neștire,Iar frigul arctic - un bătrân sihastru,În oaza-mi vie, nenăscut părea,Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru.Ce plin de sensuri socoteam apusul,Când ploaia, pelerina-și dezbrăca!(„În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
BOLTĂ-UN LUCEAFĂR..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. (dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu) Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge, Prin urme de stele, ubicuul astru Își reazemă umbra de veșnic sihastru, Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge... Ca rege-al himerei și rob al iubirii, Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară depus-a scânteie, În
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
fi totul! E somnul veciei cumplită pedeapsă, De gene se-anină constant amintirea, ... Citește mai mult (dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu) Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge,Prin urme de stele, ubicuul astruîși reazemă umbra de veșnic sihastru,Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge...Ca rege-al himerei și rob al iubirii,Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii.Pe inimi de ceară depus-a scânteie,În
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
pescăruși, aripă-n zbor, Planând sub ploi, zăcând la soare, Abandonată pe- un șezlong, Sub stele și sub zvon de mare Castani sublimi bătând un gong. Sub cerul răbdător și-albastru Deși n-aud povești de dor, Mă-nvinge murmurul sihastru Dintre pământ și cer, de dup-un nor, În zborul meu spre tine, Doamne, Mă mai desprind din trup vreodată Și unduiesc în primăveri și toamne Măcar în vis, că prea sunt vinovată ... Citește mai mult Gong...De- atâta vreme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
primesc ca pe-o Solie, ce ne sfințește cu uimire... Din clipele de foc promise, un duh albastru a fugit, Privea-ntristat spre Răsărit, și-i tremurau aripi deschise... Când l-am privit, chiar Tu erai, îngerul meu de dor sihastru... În drum spre solitaru-ți castru, safire calde lăcrimai... Și toate mi-au căzut pe păr...Când m-am văzut, de dimineață, Purtam o rochie de gheață albastră, de pe-un meteor Și eram toată numai stele...pe piele-aveam tot Universul
IMORTALĂ-N LUMEA MEA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373480_a_374809]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IUBITO, VINE TOAMNA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului Sosește toamna vie a munților sihaștri, Cobor, încet, cărarea ce duce spre uitare... Am zăbovit la buza izvorului albastru, Sorbind tristețea dulce-a iubirilor fugare. Mă învelesc în frunze uscate ( fost verale ) Iubito, vine toamna, cețoasă și străină - Ai fost mereu adepta ideilor impare ( Dând de
IUBITO, VINE TOAMNA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373496_a_374825]