2,790 matches
-
Nu primi nici un răspuns, căci francezul se simțea neputincios să se comporte firesc În prezența acelei ființe Înspăimîntătoare, pe care o ura deja cum nu mai urîse niciodată pe nimeni, de cînd se ținea el minte, și care Îi provoca silă ca și cum fiecare por din trupul său ar fi emanat o duhoare pestilențială. Nu i se părea nici măcar posibil să Încerce să urmărească firul gîndirii lui, nici să priceapă prin ce lung lanț de suferințe ajunsese acea ființă În acel loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prinsă fără să se Împotrivească. Ar fi preferat să-i sucească gîtul În tăcere, dar nu avea destulă forță nici măcar pentru asta și preferă să-i spargă capul cu securea de piatră. O mîncă așa, crudă și aproape zbătîndu-se, Învingîndu-și sila și dînd voie sîngelui să-i curgă pe față și pe gît, căci era pe deplin convins că, dacă nu-și recăpăta puterile, nu avea să fie În stare să-și Învingă dușmanul. Zorii zilei Îl surprinseră pe cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În clipa În care o poseda. Logic vorbind, nu era În măsură să-și dea seama cînd o femeie mințea sau cînd țipa de plăcere, dar era perfect capabil să priceapă, mai bine ca oricine altcineva, cînd Îi era cuiva silă de el și observase - avea certitudinea asta - că cel puțin ea se obișnuise cu prezența și contactul lui. Nu o mai simțea crispată și Încleștată cînd se apropia de ea și Începea s-o mîngîie, iar cînd o pătrundea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
două? Ție ți-e teamă de mine? - Da. - Asta mi-e de-ajuns... Făcu o pauză și ridică din umeri cu sinceră indiferență. Nici nu-mi mai pasă dacă provoc greață... Chiar mă amuză să observ cum prezența mea stîrnește silă. E mare lucru să impui prin prezența ta și să știi că trebuie să-ți Înghiți sila de teamă că m-aș Înfuria... - E logic... O observă puțin surprins de naturalețea cu care Îi spusese acel lucru: - Ce anume e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ridică din umeri cu sinceră indiferență. Nici nu-mi mai pasă dacă provoc greață... Chiar mă amuză să observ cum prezența mea stîrnește silă. E mare lucru să impui prin prezența ta și să știi că trebuie să-ți Înghiți sila de teamă că m-aș Înfuria... - E logic... O observă puțin surprins de naturalețea cu care Îi spusese acel lucru: - Ce anume e logic? voi să știe. - Să vrei să provoci ură, silă și teamă - Carmen de Ibarra Își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să știi că trebuie să-ți Înghiți sila de teamă că m-aș Înfuria... - E logic... O observă puțin surprins de naturalețea cu care Îi spusese acel lucru: - Ce anume e logic? voi să știe. - Să vrei să provoci ură, silă și teamă - Carmen de Ibarra Își trecu mîna prin părul ei lung, gest pe care Îl repeta, ca pe un tic nervos, de sute de ori pe zi. Toți dorim să provocăm o anumită reacție la cei din jur, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
caz, pînă la urmă peștii oricum l-ar mînca.. Dă-mi undițele. SÎnt În cutia asta de lemn... Se aplecă deasupra mortului și, cu absolută naturalețe, Îl spintecă de sus În jos, scoțînd la iveală măruntaiele, calde Încă. Scotoci, fără silă, dînd la o parte mațele, și extrase ficatul, pe care-l smulse din două mișcări de cuțit. - Asta le place cel mai mult să mănînce, lămuri el. Și nu face mutra asta. La ce servește ficatul unui mort? Ceea ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pornea către Cramă, să mai dea o raită prin acareturile ce începuseră să se părăginească, ăsta era un motiv de îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de împletiturile de nuiele, de cercurile de butoi proaspăt aduse de la Comana și după nici două săptămîni arătau ruginite și mîncate pînă la miezul lor!, o pornea înviorat de gîndul că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
obiceiul pământului, să mai dai cîte o raită pe la crâșmă, să te știe lumea la față, să vadă că n-ai murit. Nu apucară cei doi să refuze că Popianu i-a prins de umeri și aproape cu de-a sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant și a covrigi cu mac, uscați, vechi de luni de zile. Bercu moțăia la tejghea, cu șorțul de cauciuc, mîndria lui, îl cumpărase pe vremea cînd prințul făcea prăpăd prin prăvălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cald, soarele abia apusese și aerul încălzit nu apuca se ridice, spatele i s-a strîns ca dintr-o mușcătură de ger, erau cuvintele sale, termenii pe care îi folosise în raportul trimis la Prefectură prin Iacobovici. A zîmbit în silă, a dat din mînă ca pentru a alunga o gîză insistentă, "sigur, energie este destulă, domnule maior, chiar și ordinea este mulțumitoare. Drept să spun nu mai am ce face pe aici, tai frunza la cîini, cum s-ar zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le-ar trebui șefi. Stoicescu citește în fiecare seară "Programul", o aiureală, auzit de atîtea ori, încît îl știu pe de rost și n-am avut de gînd să-l rețin, dar mi-a intrat în cap cu de-a sila. Dacă vreți, pot să vi-l recit, poate v-ar interesa..." Mihail căută ceva printre hârtii cu privirea, "nu, îl am, aveți dreptate, o aiureală, să faci oamenii mulțumiți, dacă nu chiar fericiți, cu de-a sila, cum spuneați". Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu de-a sila. Dacă vreți, pot să vi-l recit, poate v-ar interesa..." Mihail căută ceva printre hârtii cu privirea, "nu, îl am, aveți dreptate, o aiureală, să faci oamenii mulțumiți, dacă nu chiar fericiți, cu de-a sila, cum spuneați". Pangratty rămase cu un gest suspendat în aer, era dat dracului Mihail, în cîteva cuvinte a reușit să spună tot, exact asta era "fericire cu de-a sila". "Domnul Bîlbîie se bucura de oarecare considerație. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
faci oamenii mulțumiți, dacă nu chiar fericiți, cu de-a sila, cum spuneați". Pangratty rămase cu un gest suspendat în aer, era dat dracului Mihail, în cîteva cuvinte a reușit să spună tot, exact asta era "fericire cu de-a sila". "Domnul Bîlbîie se bucura de oarecare considerație. Nu pot să spun daca asta era datorită mie, dar era evident că se afla printre puținii membri ai conspirației care aveau acces la hîrtii, la arhiva pe care o ține Georgescu, locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să scoată sunete dezarticulate cu ciotul de limbă pe care-l mai avea și, cum refuză să mănânce sau să bea, se vedeau nevoiți să-l îndoape cu un fel de terci, pe care i-l băgau cu de-a sila pe gât. În puținele lor momente de răgaz, majoritatea băieților de pe insulă veneau să-l vadă, desi păstrau, ce-i drept, o tăcere plină de respect față de cei care se străduiau să descifreze complicatul rebus pe care părea că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nazal la care lui Tapú Tetuanúi îi plăcea să cânte - nu reușeau să înveselească atmosferă, ci, dimpotrivă, îi deprimau și mai mult pe cei prezenți. Pe de o parte, pentru că urma să aibă loc un sacrificiu sângeros, care le făcea sila tuturor, si pe de alta, pentru că majoritatea celor prezenți erau conștienți că, din momentul în care semeața Marara va atinge suprafața apei, avea să înceapă o numărătoare inversă de neoprit, care nu putea conduce decât la o dureroasă - și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alături lor! Tapú Tetuanúi rămase câteva clipe nedumerit, temându-se că a-nțeles greșit și, în cele din urmă, aproape cu teamă, întreba: Tata zice că și tu esti Arioi. Și încă unul important. Sunt, într-adevăr, recunoscu bătrânul cu sila. M-am afiliat când eram foarte tânăr și, când am inteles cu adevarat ce-nseamnă, nu mai puteam da înapoi. M-ar fi costat viața. — Acesta este motivul pentru care nu ai nici un băiat? Celălalt ofta adânc, cu tristețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ăstora. Nimeni nu ajunge din întâmplare la o slujbă ca asta. Curg ațele din păpuși, din cauza atâtora copii abuzați care le molestează. Prea mulți băieței ciocăniți sug același penis roz de fetru. Prea multe fetițe au vârât cu de-a sila un deget, două, trei degete în același vagin căptușit cu mătase. Rupându-l la vârfuri. Mici hernii de vată se umflă sub pânză. Sub hăinuțele lor, păpușile sunt îngălate, murdare. Lipicioase și urât mirositoare. Materialul e mototolit în gâlme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o dată ieșiți afară copiii se mișcau cu greutate. Nu puteau ține pasul cu Luana și oboseau supărător de repede. Dar jocul de fotbal nu era una din pasiunile lor. Ema îl ignora cu desăvârșire iar Dan alerga după minge în silă, doar de gura furtunii inelate. Emanuela prefera să cânte la vioară, să privească agitația celorlalți și să doarmă la prânz. Uneori, seara, înaintea celor zece minute de desene animate, puii de om adunați în stradă se împrăștiau, retrăgându-se în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
meu. Fii serioasă, dragă, i-o trânti cealaltă de la obraz. Între papucii noștri e o diferență de trei numere. Continuând să facă piruete, Luana o privi galeș. Refuzând să mai gândească, să mai despice o așa trăsnaie, Anita scoase în silă pantoful și se "încălță" cu celălalt. "Condurul" Luanei îi cuprinse degetele iar restul tălpii până la călcâi îi rămase atârnat în afară. Luana își afundă laba piciorului în pantoful uriaș al Anitei, fără să reușească a-i găsi capătul. Se prinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
curând fără el. Întoarsă în cameră să-și împacheteze lucrurile, Violeta, fosta colegă de generală, o surprinse cu cele trei volume ale romanului în mână. Ce ascunzi acolo? Ura indiscreția Violetei, talentul ei de-a se băga, cu de-a sila, în sufletul oamenilor. Fata îi smulse un caiet, îl deschise și își aruncă privirea pe foile scrise. Făcu ochii mari, plini de mirare: Liviu Livianu?! Luana crezu că leșină de furie. Întinse mâna dar, mai iute, Violeta ascunse caietele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la orice întrevedere cu marele înscăunat. Rictusurile gurii, cuvintele savante, graba și veșnica privire aruncată spre ceas, toate, absolut toate, sunt talente ale marelui scaun. Ieșim din imensele încăperi precum am intrat: cocoșați. De emoție, de griji, de mirare, de silă. ...De cele mai multe ori, lipite de poponețe rotunde, scaunele devin peceți de mărire și slavă. Acasă, în halate mai mult sau mai puțin ca ale noastre, însemnații sorții se comportă ca atare chiar și atunci când duc lingura la gură. Dacă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
argint, sclipitoare În flacăra lămpilor. Urmau tarabele cu carne uscată, cu fructe deshidratate, cu fir de rafie și curele de cauciuc ori cu șireturi. Cunoștea drumul spre dugheana-cafenea unde o aștepta Bill. — Salut, scumpo, a zis el. — Mi se face silă când te-aud zicându-mi așa! — A fost o vreme când nu-ți făcea silă. Mi-aduc aminte foarte bine, să știi! Își netezi părul subțiat din creștet, deși nici o șuviță nu se mișcase de la locul ei. Nu pierduse nici un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de rafie și curele de cauciuc ori cu șireturi. Cunoștea drumul spre dugheana-cafenea unde o aștepta Bill. — Salut, scumpo, a zis el. — Mi se face silă când te-aud zicându-mi așa! — A fost o vreme când nu-ți făcea silă. Mi-aduc aminte foarte bine, să știi! Își netezi părul subțiat din creștet, deși nici o șuviță nu se mișcase de la locul ei. Nu pierduse nici un fir În toți anii de când Îl cunoștea Margaret. Arătase Întotdeauna așa, ca un băiețel cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
despartă de tatăl lui. — Cu totul Împotriva principiilor mele, a explicat Z mai târziu, m-am dus să vorbesc cu tata. Adam Îmi spusese că Își caută tatăl adoptiv și nu-i nici un secret că tata are relații. Mi-e silă să pronunț cuvântul ăsta. Nu pot să sufăr nici măcar să-l am În minte, mă umple de rușine. Dar altă posibilitate n-aveam. Ca să obții ceva rapid În țara asta, e singura cale. Aș zice chiar că În țara asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amestecul acela de soare ce promitea și întărâta speranțele, mirosul de clor, genunchiul Mariei dezgolit, mâinile desfăcute în poală, relaxate ca după un efort teribil, oglinda jupuită, pereții vopsiți de un verde catran, toate îi creaseră o senzație nelămurită de silă, un gen de irascibilitate tulbure, se gândea cu dezgust la toate aceste stereotipii, viață, moarte, asimilație, dezasimilație. Ce stupiditate, spuse, când și cum să mai crezi în vorbe frumoase, să-ți mai faci iluzii erotice. Bătea soarele, o usturau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]