3,605 matches
-
carte interzisă. — Cum se poate...? O carte despre frunzele de toamnă...? Dar cu ce drept... ? — E pe lista cărților ce trebuie confiscate. Asta este legea noastră. Vreți să ne învățați pe noi? Rapid, de la un cuvânt la altul, de la o silabă la alta. Tonul devine din sec brusc, din brusc intimidant, din intimidant amenințător. — Dar eu... Mai aveam foarte puțin ca s-o termin... — Las-o baltă, șoptește o voce în spatele tău. Nu te pune cu ăștia Nu te-ngriji de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îmbrăcat cerșetorul din față de la Continental. Starea asta dura de obicei câteva zile, mă mișcam prin casă ca somnambulul, într-un soi de transă. Tot ce mi se spunea ajungea la mine cu încetinitorul, numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea câte‑o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dar atât de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci când spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu‑i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucâtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se uitau la ea cu un amestec de mirare și de bănuială. Vous-êtes seule, madame? a Întrebat-o cel care păzea intrarea. Nu i-a plăcut deloc felul În care bărbatul rostise madame, cu o apăsare aproape imperceptibilă a primei silabe. Excesul de politețe o făcea să se simtă bătrână și nepoftită. Nu-i plăcea să i se spună madame. N-avea decât douăzeci și șapte de ani, era Încă destul de mademoiselle. A stat cu lista de bucate În fața ochilor ca să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
propoziții enunțiative se pune punct! 8. Ortogramele: s-ar (s pronume; ar verb auxiliară m-am (m pronume; am verb auxiliară i-a (i pronume; a verb auxiliară 9. Orice alineat începe cu literă mare! 10. Se desparte corect în silabe: de-spre, în-spre. Analiza compozițiilor în ore special destinate, precum și evaluarea acestora, au o deosebită importanță în formarea deprinderilor necesare elaborării compozițiilor, pentru depistarea la timp a greșelilor și înlăturarea acestora. Începând din clasa a IV-a, elevilor li se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alege, de-a ieși din rînduri (nu-l puteai citi pe Soljenițîn la vedere, nu-ți puteai trimite cărțile în străinătate, nu puteai ține prin sertare hîrtii compromițătoare ca jurnale, memorii), Șoitu avea vocația de-a fluiera în biserică. Rărea silabele ("Mă b gîndeam la o anchetă despre cultura elevului...") și intra în stare de atac: "Mă Dana, formulează zece întrebări shocking. Hai să mai zguduim b tîrgul". La început, luptase să le îndepărteze pe godzilele staliniste ca Mistrie, ca Andru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
privească când fac exerciții. Căci eu sunt liberă și el nu trebuie să admită nimic. El mă privește ca pe o pasăre în zbor, este liber să mă privească oricât. ............................................................................................................... (Apoi, din ce în ce mai rar, silabisind aproape, precipitând deodată mișcarea câte-o silabă pe pas.) Eu sunt li-be-ră să zbor. Pri-vi-rea lui zboară către mine. Suntem amândoi pă-sări. Oa-meni-pă-sări... Scena 9 (Același soare spălăcit în mijlocul unui cer de un albastru intens. Scena este ocupată de o femeie îmbrăcată într-o rochie foarte simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era un gol electronic. Susurul era un spațiu care curgea. Nu știa dacă era în centrul energetic al lui sau la periferie. Ea însăși devenise un susur. Și gălăgia gunoierilor care nu se vedeau și vorbeau limba strigătului. Urme de silabe înglobate într-o monosilabă uriașă, limba gălăgiei. Bombardamentele erau din toate părțile, muniția sunetelor onomatopeice se împrăștia ca alicele, care, la rândul lor, pocneau scuipând miliarde de vocale, sufixe, interjecții, puncte, formând fumul gros, mascatura luptătorilor ninja nevăzuți, emițătorilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hrănea, îngurgitându-se pe sine, se procesa interior și, după ce se expulzau toxinele în excremente de strigăt, rămânea urletul sănătos procreativ, perceptiv, propulsiv, impulsiv. De altfel, era impulsul-trambulină al acestui perpetuum mobile, care era strigătul, urletul ambiguu, onomatopeea voluminoasă, sufixul voluptuos, silaba născătoare de silabe, sincopele, contrapunctele, alte urlete în andante, allegro sau staccato, urlete cu personalitate de legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al urletelor, simfonia reverberată în multisimfonism atemporal cu cea a veșniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sine, se procesa interior și, după ce se expulzau toxinele în excremente de strigăt, rămânea urletul sănătos procreativ, perceptiv, propulsiv, impulsiv. De altfel, era impulsul-trambulină al acestui perpetuum mobile, care era strigătul, urletul ambiguu, onomatopeea voluminoasă, sufixul voluptuos, silaba născătoare de silabe, sincopele, contrapunctele, alte urlete în andante, allegro sau staccato, urlete cu personalitate de legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al urletelor, simfonia reverberată în multisimfonism atemporal cu cea a veșniciei prin conștiența valorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
arhitectura modernă a blocurilor, cu foșnetul ploii, cu torsul fluviului, cu rochia ei de mireasă strălucind sub lumina lăptoasă a neoanelor. Un pumnal i se înfipse în plexul solar în clipa în care șopti Mitică, singurul lucru real, aceste trei silabe care întruchipau esența existenței ei în raport cu tot ce lăsase în urmă: jurnalul, Autorul confident, Mama, efecte ale unui vis delirant. Imaginile lor se diluau pe fundalul unui perete alb în care apăreau tridimensional ca într-un joc virtual, apoi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gîndește răsucindu-se pe călcîie, privind în sus la firmele luminoase agățate în dezordine printre balcoane, scări de incendiu și grilaje metalice. Uite în ce rahat era cît pe ce să intru și eu, începe să se gîndească citind pe silabe cuvintele alcătuite din sute de beculețe multicolore, Ca-si-no, Las Ve-Gas, Rain-bow, Rou-lette, Ho-tel, Pea-cock, să fiu al naibii, încep să-l usture ochii, să amețească, simte că-și pierde echilibrul, o să ngheți aici dacă nu te hotărăști mai repejor s
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fii expulzat cu întregul • ca un căluș digital într-o mască de bioxid de carbon • focalizând punctul fecal poți oare spera să țâșnești din altul pe care l-ai vomitat altfel decât din tine • dar unde și-au stocat testiculele silabele noastre jupuite“ „blondele își leagănă anusul ca un drogat coada cu toate posibilitățile onirice diforme • sforile vocilor spânzurate de ferestre ca un platfus cu narcisismul de sinteză • țipăt la fereastră supurând ca un călător prin negru de cangrenă • ...și din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a fi al japonezilor, fără să înțeleagă situațiile în care se desfășoară la ei ceremonialul poeziei (la fel de complicat și greu de înțeles de către europeni ca misteriosul ceremonial al ceaiului), haikugiii români produc frenetic, fără spirit critic, poeme de câte 17 silabe dispuse în 3 versuri. Ion Untaru (absolvent al Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Științe Economice București) este unul dintre acești entuziaști. Are o anumită sensibilitate, dar rareori reușește să și-o exprime (de exemplu, în următoarea terțină: „Tata
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
zi la alta, a mărit intervalul: doi pași, douăzeci de pași, douăzeci de ani de pași. A rămas în urmă să numere în gând, s-a încurcat și a luat-o de la capăt. Cifra 33 a rostit-o rar, pe silabe, ultima vocală își deșira ecoul spre cer: treizeci și treeeeeei de trepte; a întins o mâna: "Încă puțin, urcă!" Mai erau 7 obstacole până dincolo. Ion Scăraru spunea că fiecare trecere este o înzecire pentru ceea ce ai fost, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite, amintirile sparg timpanele cerului. De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii se rostește singură, nimic mai fluid decât un sânge ce se caută în icoană. Cerul s-a zgâriat într-un vârf de brad deasupra bisericii, nimic mai albastru decât hemoragia dimineții de mai. Am crescut cetate în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de acele ceasornicului, nu se cufundă în incertitudinea clipei. Sub microscop, viața se decimează micronic, minutele se deseacă în 60 de particule, particulele țin evidența respirațiilor, bătăile inimii dau pulsul pădurilor. (Fuga în timp nu justifică nici măcar pauza dintre două silabe.) Iubesc unii atât de mult dimensionarea nimicului, încât se confundă până și cu intervalele dinte absențe: viața consemnată în file de calendar, pe o carte de identitate, într-un registru de stare civilă; viața criptată pe o copertă, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pui două ceasuri alături, spunea tata. Două ceasuri nu au voie să se vadă între ele, așa cum nu au voie să se întîlnească miresele în fața bisericii, semn rău. Noaptea, cel care o ia înainte ronțăie secundele celui care numără pe silabe. Cel rămas în urmă începe să moară cîte o secundă la fiecare asfințit de soare.") COLECTIA efigii In curs de editare: Doina POPA 224 223
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ori cine-l mîna la vale. De cum zvîntau butoiul, muncitorii Își schimbau hainele, dar nu tocmai cu cele de sărbătoare, și mergeau la bal În - spunea mama Floare - „Pemnița lui Levandowsky“. Rostea Însă acest nume ungurește, cu accentul pe prima silabă și cu gura căscată bine ca să poată slobozi vocalele deschise. Mai adăuga că „pemnița era bugăt de lată, da’ tare era lungă față cu cît era de lată. Iară trîmbițașii ședeau deasupra pe o cadă mare cu gura-n jos
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că tata... O iubea atât de mult pe mama. Cred că te înșeli... Oh ! Bărbații... Iubesc... Și pe mama mea a iubit-o, altfel de unde puteam eu ieși ? Oare numele meu, care îl întregește pe al tău cu numai două silabe, nu spune nimic ? Poate fi o simplă coincidență... Sunt atâtea Isidore, Dore, Minodore și chiar Alindore în lume. Da, desigur... Pe mama, pe mama mea o cheamă Teodora... Dar în spațiul acesta, de acum, suntem numai noi două : Dora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sufrageria, bucătăria, baia și holul trebuiau scotocite până în cele mai mici amănunte, dar doamna i-a mai temperat elanul de prospecțiune oarbă prin amenințare cu poliția și cu Burdujenii. Abia într-un târziu a reușit să articuleze și el trei silabe: Sâr-ma... mic... Ce sârmă? Ce microfoane? Stai, omule bun, liniștit că sârma-i numai în cap la tine! Cineva, nu știu cine, ți-a înfipt-o chiar în creier... Vezi că și la serviciu s-ar putea să ai probleme... Leul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la situația lor: ”Frumoasa mea cu ochi albaștri/ Ca două mistice safire!” Se întrec în a recita versuri din Eminescu, Topârceanu, Nichita Stănescu, Ion Minulescu. 235 —“Îmi învățam cuvintele să iubească,/ Le arătam inima mea,/ Și nu mă lăsam până când silabele lor/ Nu începeau să bată (...)”, recită Cecilia grozăvindu se. —Din “Ars poetica”, completează Matei. Volumul? —“Sensul iubirii”. —Sâc! Te-am prins. Volumul este “Dreptul la timp”. —Ai dreptate. Mă gândeam la sensul versurilor recitate de tine și la faptul că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de ani cunoaște experiența deplină a iluminării (satori), asistând la un incident între Nyojo și un călugăr care adormise în timpul exercițiului de contemplație. Nyojo l-a apostrofat cu următoarele cuvinte: "Zazen înseamnă abandonarea trupului și a minții. De ce dormi?". Aceste silabe au îndepărtat orice îndoieli din mintea lui Dogen, care a realizat astfel adevărul Căii. Întors ulterior în Japonia, cel care a dobândit iluminarea în Țara din Mijloc, cum este numită China într-o expresie niponă, avea să compună o serie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la uitarea de sine și, în fine, la veghea perfectă lipsită de conținut și la experiența iluminării. Dar și un occidental poate, stând așezat în tăcere, respirând ușor cu ritm regulat și fără să gândească, sau să recite în schimb silaba sacră Om, mantra (în sanscrită "instrument pentru a gândi"), cea mai importantă pentru indieni, pentru calmarea spiritului și eliberarea sufletului. O formă mai elevată de rugăciune? Meditația există și în creștinism, se numește de cele mai multe ori contemplație. Am practicat-o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]