369 matches
-
de multe ori supraestimat. Anterior secolului al XIX-lea, armele de foc erau adesea muschete ancombrante, arme cu un singur glonț care se reîncărcau greoi pe la gura țevii și flinte cu un singur glonț și cu sisteme de blocare din silex. Astfel de arme aveau o rată de tragere scăzută în vreme ce rata de blocare era foarte mare iar acuratețea scădea mult la țintele mai depărtate de 50 de metri. Aceste deficiențe puteau conferi un oarecare avantaj aborigenilor permițându-le să se
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
două pâraie, fiind datată cu sfârșitul mileniului IV î.e.n . Pe locul fostei așezări se disting urme de case din nuiele cu lut. Au fost colectate fragmente de oale cu ornamente și picturi, topoare de piatră, vârfuri de săgeți făcute din silex etc. Ambele sate au fost incediate de cetele de normazi veniți după pradă, dovadă servind grămezile de lut ars. A treia vatră de sat se afla în cartierul Pământeni. Materialele colectate aici arată că așezarea datează din prima jumtate a
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
o așezare străveche. Pe teritoriul actual al satului, la o distanță de 1800 m de biserică, s-au găsit morminte în cutie de piatră. Cercetările arheologice efectuate aici au dus la descoperirea de obiecte aparținând unor triburi străvechi: topoare de silex șlefuite, răzuitoare și cuțite de silex, podoabe artistic lucrate, ornamente cu imprimări făcute cu șnurul răsucit, cu linii incizate, paralele etc. După opiniile unor istorici, satul Dolheștii Mari a fost întemeiat la începutul secolului al XIV-lea. Într-un act
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
al satului, la o distanță de 1800 m de biserică, s-au găsit morminte în cutie de piatră. Cercetările arheologice efectuate aici au dus la descoperirea de obiecte aparținând unor triburi străvechi: topoare de silex șlefuite, răzuitoare și cuțite de silex, podoabe artistic lucrate, ornamente cu imprimări făcute cu șnurul răsucit, cu linii incizate, paralele etc. După opiniile unor istorici, satul Dolheștii Mari a fost întemeiat la începutul secolului al XIV-lea. Într-un act din 6 ianuarie 1395 este menționat
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Ultimii 5000 de ani au fost caracterizați de o ameliorare generală a climatului și creșterea temperaturilor precum și a precipitațiilor simultan cu dezvoltarea unei sofisticate structuri sociale tribale. Principalele elemente ale schimburilor le-au constituit cântecele și dansurile, alături de bunuri precum silexul, pietrele prețioase, scoicile, semințele, sulițele, bunurile alimentare, etc. Limbajul Pama-Nyungan, extins din Cape York până în sud-vest, a acoperit întreaga Australie cu excepția sud-estului și a Peninsulei Arnhem. Exista, de asemenea, o linie de demarcare continuă a ideilor religioase și legendelor pe
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
lângă Hamburg în Germania, au fost datate din perioada ahrensburgienă, ca. 8.000 i. Hr. Erau însoțite de o sută săgeți, cu lungime aproximativ de 85-100 cm, cu un ampenaj și cealaltă extremitate despicata pentru a fi fixat un vârf de silex. Primele arcuri complete, care datează din Mezoliticul, au fost găsite în turbăriile din Scandinavia sau din nordul Rusiei, lemnul păstrându-se în mal. Arcul a fost armă preferată în Levantul, Anatolia și Egipt pe întreaga durată a Neoliticului, în principal
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
unele având o angobă roșiatică cu amestec de nisip. Alte fragmente erau ornamentate cu proeminențe, iar cele mai multe vase aparțineau tipului cu fundul îngroșat, tipice acestei culturi. De asemenea, s-au găsit daltițe de marnă și silicolit, precum și câteva piese de silex. Foarte interesantă este și descoperirea unei așezări neolitice, precum și a unei necropole geto - dacice din secolul IV - III î.en. în punctul ,La pod la Rediu”. Situl arheologic "La pod la Rediu", inclus în prezent pe „Lista monumentelor istorice din
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
acestei zone care ilustrează unitatea culturii materiale și spirituale geto - dacice în zonele extracarpatice ale Daciei. Tot aici au fost descoperite urme ale prezenței umane datând din perioada neolitică (6500 - 3500 î. Hr) constând din: așchii, lame și nuclee de silex, urme de ceramică etc aparținând, cel mai probabil, culturii precucuteni. Această vatră a continuat să fie locuită, aici descoperindu-se și o necropolă cu două morminte de incinerație, datând din sec. IV-III a. Hr. (Latène). Aici s-au descoperit resturi
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
o barieră naturală între șesurile litoralului mediteranean Shfelá, la vest, si Depresiunea tectonica a Iordanului la est. În antichitate ei au fost acoperiți de păduri dese. Sunt alcătuiți din soluri de tip terra rossa, acoperind roci sedimentare precum calcar, cretă, silex, si dolomit. În această regiune se extrage piatră de construcție cunoscută că „Piatră de Ierusalim”. Munții Iudeei sunt expresia la suprafață a unei serii de cutări monoclinale care s-au produs de-a lungul Țării Israelului (Palestina de vest) de la
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
descoperit o vatră datată cu sfârșitul mileniului IV î.e.n . Pe locul fostei așezări se disting urme de case din nuiele cu lut. Au fost colectate fragmente de oale cu ornamente și picturi, topoare de piatră, vârfuri de săgeți făcute din silex etc. Satul a fost incediat de cetele de normazi veniți după pradă, dovadă servind grămezile de lut ars. Pe aceeași vatră, în epoca târzie a bronzului (sfârșitul mileniului II) exista o altă vatră, la suprafața solului se văd clar urme
Bălții Noi () [Corola-website/Science/323113_a_324442]
-
sau mușchi vegetal. Ca substanțe colorante se utiliza ocrul cu toate nuanțele sale, de la galben la brun auriu și cărbunele de lemn; verdele și albastrul nefiind cunoscute. Cel puțin în zona europeană, la gravuri se folosea un cuțit special din silex. Nu se știe exact de ce omul a început să reproducă elemente din jurul său. Se consideră că omul atribuia acestor reprezentări de animale o valoare magică care să-l favorizeze în timpul vânătorii. Deoarece unele reprezentări se găsesc în locuri mai puțin
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
ale trecutului nostru milenar. La Odaia Veche și pe Valea Ghiincioaei (Dealurile bucovului) cu ocazia arăturilor adânci de toamnă și a săpăturilor pentru plantarea viței-de-vie, între anii 1962-1964, s-au găsit ciocane și topoare din piatră șlefuită, ceramică, unelte din silex, precum și vârfuri de săgeți și de sulițe, datând din neolitic. Continuitatea de viață omenească este confirmată și de urmele unei cetăți geto-dacice pe locul numit Tudoria, pe Loturile Gulinoaei. E greu de precizat o dată anume când s-a înființat comuna
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
Morarilor“ și „Călăștur“. Mult mai frecvente sunt urmele epocii neolitice (5500-2000 î.C.). În neolitic, în afară de zona Cheile Turzii, a fost locuită și zona Cheilor Turului, între satele Tureni și Copăceni (aici s-a găsit ceramică, topoare de piatră și silexuri). Tot în neolitic apar și primele așezări deschise (grupuri de locuințe): pe malul Văii Șurilor din Aiton, la “Șanțul Păgânilor“ din Moldovenești, la Mihai Viteazu și la Bădeni. La Turda, lângă lacul nr.1 (“Carolina“) de la Durgău, s-a descoperit
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
deschise (grupuri de locuințe): pe malul Văii Șurilor din Aiton, la “Șanțul Păgânilor“ din Moldovenești, la Mihai Viteazu și la Bădeni. La Turda, lângă lacul nr.1 (“Carolina“) de la Durgău, s-a descoperit o daltă de piatră și cca 30 silexuri neolitice. Arheologic, în zona Turda, este bine documentată și perioada de sfârșit a neoliticului, de tranziție spre epoca bronzului - eneoliticul (2000-1700 î.C.). Urme ale acestei perioade (“cultura Coțofeni“) apar în multe locuri din zonă. Epoca cuprului (calcolitic) este reprezentată
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
ale unor cetățeni sau ale specialiștilor muzeului. Colecția de arheologie este cea mai importantă, prin cele aproximativ 20.000 de piese ce o compun. Aceasta acoperă un interval temporal ce începe din paleolitic și până în zorii epocii medievale. Uneltele de silex sau obsidian, descoperite la Gornea sau la Zorlențu Mare, sunt un exemplu ilustrativ pentru palierul temporal al neoliticului, alături de un impresionant volum de piese legate cultura Vinča (tot din neolitic), precum idolii antropomorfi descoperiți în Valea Dunării orinumeroase depozite ce
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
grădinile trebuiau să fie fecundate cu îngrășământ . Aceste grădini și livezi erau în general, folosite pentru a cultiva legume, viță de vie și pomi fructiferi. Egiptenii utilizau sape,greble, plugul uneori înhămat de coarnele boilor pentru arat și secera din silex sau bronz pentru seceriș. Mai târziu, egiptenii au preluat cumpăna de la mesepotamieni folosită la scoaterea apei din fluviu. În perioada persană sau romană , egiptenii utilizau "saqias", dispozitive din lemn montate pe două roți, trase de un animal de povară, ce
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
fi numit în continuare "Chaos Fabriol (Haosul Fabriol)". Dincolo de acesta se întinde "Boulevard Durând (Bulevardul Durând)" pe o distanță de 1400 m cu un mare depozit paleontologic și preistoric că surpriză: coarne de cerb, oase de mamut și de rinocer, silex șlefuit... Expedițiile științifice din 1984, 1985 și 1989 autorizate de ministerul culturii, sunt pregătite de J. Lesur, M. Durând și J.-F. Fabriol, având alături pe Michel Philippe (paleontolog), François Rouzaud, Jacques Jaubert (arheologi), Robert Fabriol (geochimist), Bernard Lebreton (biospeolog
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
săli, pe o suprafață totală de 1470 mp. În afară de expoziția permanentă de la Palatul Culturii, Muzeul de Istorie a Moldovei administrează, de asemenea, următoarele obiective muzeale: Expoziția de bază prezintă piese de istorie și arheologie din epoca paleolitică (unelte, arme de silex, oase de animale de la Valea Lupului, Mitoc, Ripiceni, Ceahlău), neolitică (ceramică, unelte, figurine antropomorfe și zoomorfe din culturile Criș, Stoicani-Aldeni, Cucuteni), epoca bronzului (ceramică, unelte din culturile Monteoru, Costișa, Noua), epoca fierului (ceramică, brățări și verigi de bronz din cimitirul
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
plasate la un unghi ascuțit. Când partea ascuțită a unui tăiș este împinsă într-o substanță solidă sau fluidă, aceasta depășește rezistența materialului prin transferarea forței aplicate materialului înspre laturile tăișului. Primul tăiș cunoscut de oameni este pana ascuțită de silex care era folosită pentru tăierea țesuturilor (a cărnii) de pe animalele vânate. Tehnologia fierului și a celorlalte metale au dus la apariția cuțitului, folosit în aceleași scopuri. Lama unui cuțit a permis oamenilor să taie carne, fibre și alte materiale de
Pană (unealtă) () [Corola-website/Science/334622_a_335951]