13,467 matches
-
Gheorghe Grigurcu * Pericolul capital al definițiilor: "Cel care mă definește, mă asasinează" (Kierkegaard). * Orice înfrîngere nu e decît o abrutizare. Analiza (care uneori posedă o componentă caritabilă) se silește a masca acest adevăr crud. * Rezistăm cu adevărat nu atît prin performanțele originalității, cît mai cu seamă prin locurile comune ale personalității noastre, prin acea sănătoasă nediferențiere sub semnul căreia viața ne ia sub protecția ei. Inclusiv în sfera artei
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
dată. Mi-au ajuns la urechi explicații ale unor persoane care pretind că au intrat în PRM în numele unui naționalism luminat și pentru a marginaliza xenofobia și antisemitismul cu care defilează acest partid. Persoane care cred sau mai curând se silesc să creadă că șeful lor e, în realitate, un om rezonabil, care știe unde să se oprească și care, de fapt, n-are nimic personal nici cu țiganii, nici cu ungurii și nici cu evreii, ci păcătuiește doar printr-un
Curtea Miracolelor peremiste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16530_a_17855]
-
ea brutal cu sandaua. Enervarea,... furia grecului, rămasă în istorie, deopotrivă cu 3,14: Nu călca, dobitocule, peste cercurile mele! Străpuns cu spada de soldat în era păgînă de dinainte de apariția creștinismului, măcar marele cetățean al Siracuzei nu a fost silit să renunțe la teoria lui PI, că, într-un cerc, diametral intră în el de trei și paisprezece ori; sau că un corp cufundat în apă își pierde jumătate din greutatea lichidului dislocuit. Să se lepede de ideea cu cercul
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
i le cere rangul". Martha Bibescu, care l-a cunoscut încă de pe vremea copilăriei, își aduce aminte: "De aceea nici nu intra într-un salon altfel decît pieziș, ca și cum umărul stîng s-ar fi scuzat pentru ceea ce umărul drept era silit să facă; de aceea se înroșea atunci cînd saluta pe cineva; de aceea dădea impresia că se rușina de fiecare dată cînd își acoperea capul înaintea celorlalți. Secretul acestei jene atît de evidente pe care i-o crea obligația de
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
nu înțeleg ce înseamnă stilul cred că e un fel de lustru care dă strălucire istorisirii. Mare greșeală. Stilul, forma, tema, toate în mod egal au un rol în evocarea adevărului, a realității. L.V.: Faptul că scrieți romane polițiste vă silește să fiți cu ochii pe acțiune înainte de toate. Scrieți aceste romane cu pseudonim fiindcă intenționați să ajungeți, în restul operei, mai departe, ori în alt punct decât intriga, sau ați prefera să sărim peste acest subiect? J.B.: Sigur, romanele polițiste
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
au observat că urletul supliciaților face parte dintr-o dimensiune pre-verbală și pre-lingvistică, distrugerea trupurilor fiind acompaniată, intenționat, de distrugerea limbii. La început nu a fost cuvântul (deși torționarul așteaptă "adevăruri" și informații), ci urletul! Nemaivorbind, ci urlând, supliciatul este silit să renunțe la superioritatea sa asupra animalelor. Uneori, torționarul însuși distinge cele două etape ale vorbirii: în prima etapă, victima încă nesupliciată poate rosti normal cuvintele, în cea de-a doua, ea va urla oricum de durere. Dar țipetele, strigătele
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
este electrocutată. Scoaterea dinților unul câte unul trebuie să stimuleze "limba" supliciatului. Dar, cu gura mutilată, confesiunea este sângerândă și într-o limbă bolnavă, care nu îl satisface întotdeauna pe supliciator. Șocurile electrice aplicate în gură au scopul de a sili limba să articuleze, pentru că ea este "organul adevărului". Chiar dacă ea ar produce un adevăr silit, torționarul râvnește să o facă să vorbească oricum. Unul din simulacrele preferate ale anchetatorilor din secolul XX era introducerea pistolului în gura victimei, acest gest
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
se amortiza vorbele pe care le-ar putea spune, de pildă, în fața plutonului de execuție, față de care ar putea manifesta o "ultimă exclamație virilă". Or, virilitatea verbală a victimelor i-ar umili pe torționari. Uneori, victimele vorbesc fără să fie silite, dar spun altceva decât ar dori supliciatorii să obțină de la ele: o femeie sodomizată îi vorbea imaginar iubitului ei, pentru a se apăra, astfel, de macularea la care era supusă. Ea rostea și rugăciuni, dar spunea mai ales scrisoarea orală
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
spartană, dansează cu înfocare, ceea ce e o noutate pentru toată lumea. Atmosfera se încinge din ce în ce. Carlton îi inundă în muzică modernă. Viitorul scapără în fața tuturor, bogat în promisiunile unor nopți ca aceasta de acum. Pînă și tata e silit să danseze, și arată ca o pasăre care se căznește să zboare și nu poate, fîlfîind neputincios din brațe și din pîntece. Mama îi trimite o sărutare din vîrful degetelor. În cele din urmă, mă trîntesc pe canapea, cuprins de
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
în vederea acestui țel trădează o anume nervozitate explicabilă prin miza mare a țelului, dar poate și - aci atingem deja miezul moral al cărții - printr-o ambiție delicios ținută-n frîu de temperamentul ce-o conține, însă mereu zgîndărită de circumstanțe, silită prin chiar natura lor la o înfățișare mozaicată. Neliniștea sufletească se conjugă cu o neliniște formală. Cu toate că nu ea alcătuiește facultatea de bază a ființei scriitorului ce-și narează viața cu un scrupul nu doar al documentului interior ci și
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
1151-1309), plus câteva fotografii de familie. Volumul al doilea, cu 1758 de pagini de proză și încă 20 de pagini cu note, cuprinde integral Cronică de familie. Într-o scurtă prefață din 1997, autorul denunță "presiunea tiraniei" care l-a "silit să renunțe la orice rază de lumină asupra Ťlumii buneť românești dintre 1860 și 1950" și califică această presiune exercitată asupra sa ca "încă o crimă a stăpânilor noștri, adăugată la puzderia de crime de toate soiurile pe care mizerabilii
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
pe scenă mișelia Cu artă silențioasă i-a jucat. Ciudat e că sînt visuri, că-s oglinzi, Că simplul și tocitul repertoriu De zi cu zi include iluzoriul, Profundul univers urzit de-oglinzi. Și m-am gîndit că Domnul se silește Să nalțe casă de nelocuit: Lumina e cristalul șlefuit, Iar umbra este visul ce-mpînzește. Făcut-a Domnul nopți care pulsează De vise, și-a făcut oglinzi. Perplex, Să simtă omul că e doar reflex Și vanitate-Așa ne-nfricoșează. Luna
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
-va marea nava legendară Din unghii strînse de la morți făcută.) La Zürich ori Geneva, cînd nebuna Mea soartă a vrut să fiu și eu poet, Mi-am stabilit, ca toți, canon secret De-a defini cu-nverșunare luna. Amarnic mă sileam să aflu chipul De-a depăși modeste variații, Cu spaima că Lugones comparații Cu ambra folosise și nisipul. Cu fildeș depărtat, cu fum, cu nea, Pe rînd a fost asemuită luna, Dar versul să cunoască n-a fost bun a
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
că, în spiritul unui fair-play nedezmințit, C. Abăluță consacră un spațiu amplu și comentării, în genere comprehensive, a poeților aparținînd "primului val" șaizecist, celor girați de critica de întîmpinare ultrabenevolentă a momentului, ca și de forurile ideologice care s-au silit, cu reușite variabile, a-i anexa. Dar aceștia nu mai sînt tratați ca niște fetișuri, nu mai apar distanțați în mod arbitrar de restul autorilor, "de rînd". Pretinsa lor zeitate primește cîte un zbenghi critic, așa cum se și cuvine în
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
-sa, mai tînără, - deportate împreună, - mai gingașa, măi răsfățata, si care atunci cînd făcea crize și se trîntea pe jos că nu mai poate, ca mai bine să moară,... frau Martha o lua la bătaie, dădea în ea, pînă-i trecea, silind-o să rabde, să reziste, să supraviețuiască... Nu-i spun la ce mă gîndesc și-i pun marș după marș... Frau Martha ține pe umăr matură, cu care tocmai deretica, si, în pas de defilare, cu arma pe umăr, străbate
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
sănătatea în mod iremediabil. Scăpase ca prin minune dintr-o comă hepatică ce avea de regulă consecințe fatale, conștient că zilele îi erau numărate. Era o icoană vie a martiriului pe care intelighenția românească de-o anume vîrstă a fost silită a-l îndura sub cîrmuirea totalitară. În pofida acestei dramatice împrejurări, revenise la viață nu ca un spectru livid și acuzator, ci ca un ins bonom, de-o vitalitate ce se prelungea pînă la apetența sa pentru bucatele bune, consumate cu
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
s-o lămuresc, sperînd că o veți înțelege de la sine), duminică 16 mai am comemorat singur, acasă, 71 de ani de cînd Isaac Babel - idolul meu literar - a fost ridicat, la Moscova, în 1939, închis, anchetat de oamenii lui Beria, silit să recunoască, sub presiune, că a spionat pentru André Malraux, încredințîndu-i date despre „starea flotei aeriene sovietice“ (!!), ca la 27 ianuarie 1940 să fie „smuls fizicește vieții“, expresie nemuritoare a unui comunicat TASS la reabilitarea lui în 1956″. Al doilea
Buzdu şi Morar, acum şi cu furăciuni din Dilema Veche by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20109_a_21434]
-
fizionomia semenilor e rudimentară, obiceiurile sînt dăunătoare, țara e mizeră, nimic nu merge, totul e croit de-andoaselea. Alles geht schief. Și asta într-o Austrie pe care pînă și un ochi lipsit de discernămînt estetic nu are încotro și e silit să-i recunoască frumusețea. Pe scurt, Bernhard intră într-un rol pe care are grijă să nu-l schimbe de la un roman la altul. O ranchiună groasă curge cu aplomb retoric, acoperind paginile și sluțind totul. Oamenii sînt brute puțind
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
Mirela Corlățan, de la EvZ, scrie și ea un editorial ” În apărarea lui Adrian Marino”. Se eliberează fără prescripție medicală și duce la instalarea rapidă a somnului. Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului! Vezi, fiindcă nu te pot sili să citești foarte repede, aici ar fi trebuit să scriu eu foarte mic, cu corp 6. EvZ mai are un articol interesant, la rubrica în care se arată cât de bine se poate trăi cu Boc: Viața la -25 la
Ziare, la zi: Ce-i lipsea Andreei Bălan la Craiova () [Corola-journal/Journalistic/28011_a_29336]
-
de caz, cu intenția clară de a-l demite. Iar judecătorilor le va da minim trei ani. La Curtea Constituțională, Casa de pensii nesimțite a magistraților. Vlădescu a greșit din nou, scrie Rl. În cazul impozitării dobânzilor bancare, a fost silit să scuipe-n gumă și să-și corecteze propriile norme, la două zile după ce le-a emis. Și te mai miri că un elev din trei pică Bac-ul. Puterea scrie că Boc și Berceanu sunt pe lista neagră a
Ziare, la zi: EvZ speră că s-a deschis sezonul la boci () [Corola-journal/Journalistic/28022_a_29347]
-
Drept dovadă, i-au alinat puțin ultimele zile printre conaționali, înainte de exilul din care avea să se întoarcă doar pentru odihna veșnică. De ce bănățenii? Spun cronicile - și e prea aproape de noi ca să nu le dăm crezare - că atunci când l-au silit să abdice, conjurații l-au trecut pe domnitor printre soldații cărora le ceruseră să se întoarcă cu spatele. De ce le-ar fi păsat? Căci Alexandru Ioan Cuza, în pofida slăbiciunilor umane, în pofida inamiciției celor pe care îi deposedase de averi sau
Agenda2003-4-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280625_a_281954]
-
practica prestării forțate, sorții căzând pe iudeul Simon din Cirene, care tocmai se întorcea de la munca câmpului și s-a intersectat, din întâmplare, cu cortegiul de executare a pedepsei cu moartea. Referitor la Simon Cirineul (pe care romanii „l-au silit să ducă crucea lui”) este interesant faptul, ceea ce subliniază istoricitatea episodului, că despre el atât Marcu (15, 21), cât și Matei (27, 32) folosesc un termen tehnic, neîntâlnit la niciun scriitor grec, ci numai în înscrisuri sau papirusuri, cel de
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
episodului, că despre el atât Marcu (15, 21), cât și Matei (27, 32) folosesc un termen tehnic, neîntâlnit la niciun scriitor grec, ci numai în înscrisuri sau papirusuri, cel de aggareno, un verb grec de origine persană, ca înseamnă „a sili pe cineva să facă o muncă grea (o corvoadă)”. Prin folosirea sa, cei doi evangheliști subliniază că era normal să rechiziționeze pe cineva pentru a ajuta un condamnat să-și poarte crucea. Acest termen tehnic rarisim trimite, totodată, la impozitul
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
legate de apeduct; pentru a asigura cerința de apă necesară cetății, prefectul a apelat și la banii tezaurului Templului, iar în fața refuzului căpeteniilor, care au incitat turbulențele populației, Pilat și-a luat revanșa, dispunând o represiune sângeroasă, spaima astfel produsă silind poporul să amuțească temporar, dar nemulțumirile să mocnească. Este de presupus că o nouă răzvrătire, cât de mică, apărută în atari împrejurări, s-ar fi bucurat de același tratament și soartă, dacă nu chiar mai aspre. Totodată, neimplicarea romană era
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
echivoc una din trăsăturile lui esențiale: nevoia de adulație unanimă și progresivă, în relație directă cu stadiul propriei degradări. În cadrul specific al statului comunist, discrepanța agravată constant dintre teorie și practică a dezvoltat în proporții grotești fabulațiile inepte ale propagandei, silindu-i totodată pe cetățeni să tacă, să înghită și să aplaude. Un sumar exercițiu de istorie virtuală ar putea demara prin întrebarea: ce se întâmpla dacă, măcar o dată, un dram de sinceritate și adevăr s-ar fi strecurat în discursul
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]