748 matches
-
în plină efervescență, Mihai Ralea trasa (Viața românească, 1924) liniile unui tablou nu tocmai entuziasmant: "Ne lipsesc total, până la demență, sistemele ideologice care dau sens lumii și vieții; ne lipsește, în dureroasa noastră incoerență, logica. Ne trebuie imperios și urgent silogismul. Ne lipsește complet morala, nu aceea ipocrită a filistinismului colectiv, ci aceea personală, care e o chestie de scuză față de propria conștiință, de propria împăcare, de revolta sinceră, de demnitate neîntinată. Ne lipsește gustul, îndreptar de măsură, de tact și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
crudă, tabloul este sumbru, exigențele formulate indicând un dramatic deficit. Logică, morală, gust, cultură a democrației! Totul stătea sub semnul întrebării. Desigur, considerat în lumina operei întregi, Ralea nu era cel mai îndrituit să dea soluții. Se va vedea că silogismul l-a dus, în timp, la reducții aberante, surprinzătoare la un om inteligent, iar morala nu era partea lui forte. Ceea ce interesează totuși în pasajul amintit e formularea polemică, la limită, a nevoii de limpeziri în societatea românească de atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
interesați, revolte de stradă, abil folosite de ahtiații puterii, iată ce vedea istoricul nostru în revoluția de la 1789. Filosofia acesteia îi părea suspectă, "contractul social" o aberație. Nimeni n-a vestejit cu mai multă forță voluntarismul politic "stearpa ciocnire a silogismelor și urletul prelung al invidiei populare", pentru a exalta numai ceea ce este "creațiunea umană" ca atare. Istoria nu e reductibilă la document și spectacol, căci ea trebuie să formeze mereu pe om, să pună în valoare umanitatea din noi. La
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mântuiți. A pieri este formulă tainica a mântuirii"64. MELANCOLIA, MOARTEA, SINUCIDEREA, URA DE SINE "Cu gândul că există sinucidere, am putut suporta viață și m-am simțit liber." (E. Cioran, Cartea amăgirilor) Nu spune nimănui, dar iubesc viața." (Cioran, Silogismele amărăciunii) Homer a adus în scenă pe cel dintâi melancolic în personajul Belerofon spune Pascal Quignard: "Urât de zei, întotdeauna singur, el rătăcea prin șesul Aleison, cu inima distrusă de tristețe, ferindu-se din calea oamenilor (Iliada, VI, 200). Thymon
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
creștini, trăsăturile acelui taedium, ale complezentei fără limite față de acest flagel interior, de nimicirea voinței, față de pierderea oricărei atracții, "culminând în voluptatea unei neplăceri infinite, ura față de viață, care se obstinează împotriva creatorului sau (...)"8. Iată ce mărturisește Cioran în Silogismele amărăciunii: "Mă ocupam, cu tot sârgul, de studii dintre cele mai serioase, când, deodată, am descoperit că într-o bună zi voi muri, ceea ce mi-a zdruncinat modestia. Convins că nu mai aveam nimic de învățat, mi-am părăsit studiile
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de mână că pe un copil care suferă. Ceea ce altădată citeam cu spirit critic, acum înghițeam cu sete"62. 2. IUBIREA CA SOLUȚIE METAFIZICA " De-ar fi fost fericit în dragoste, Adam ne-ar fi scutit de existență Istoriei." (Cioran, Silogismele amărăciunii) La douăzeci de ani, aflat fiind "pe culmile disperării", singurul lucru care îl mai poate salva pe om, crede efuzivul Cioran, în absența unor valori adevărate, este iubirea. Să iubești totul, să te simți responsabil pentru tot, să plângi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran a ales autopersiflarea, confesiunea, punându-și sufletul pe masa în pagini pe care apoi și le reneagă, ca un tată denaturat fiii, singura lor funcție fiind să apară, pentru că părintele lor să mai apuce încă o dată să guste din "silogismele amărăciunii". Cioran se dezinteresează de cărțile sale, o dată ce le-a dat drumul în lume, pentru el important este confesiunea prin scris, eliberarea că "terapeutică fragmentara": "Cărțile mele sunt răzbunări. Cărțile mele sunt fraze scrise pentru mine sau împotriva cuiva, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și note de Sanda Stolojan, Tusquets Editores, Barcelona, 2002. Mărturisiri și anateme, Humanitas, București, 1997. Mon pays, Humanitas, București, 1996, în românește de Gabriel Liiceanu, cuvânt înainte de Simone Boué. Pe culmile disperării, Humanitas, București, 2006. Revelațiile durerii, Echinox, Cluj, 1990. Silogismele amărăciunii, Humanitas, București, 1996. Sfârtecare, Humanitas, București, 1995. Schimbarea la fața a României, Humanitas, București, 1990. Tristețea de a fi, Oltenia și Dionysos, Craiova, 1992. Tratat de descompunere, Humanitas, București, 1996. PUBLICISTICA, CORESPONDENȚĂ, INTERVIURI Conversaciones, traducere și cuvânt înainte în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cessole, De l'admiration aux anathèmes, în Magazine littéraire. Cioran, aristocrate du doute, no. 327, décembre 1994, pp. 59-60. 23 Joan Marín Torres, Cioran o el laberinto de la fatalidad, Institució Alfons el Magnaním, Valencia, 2001, p. 16. 24 Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, Humanitas, București, 1996, p. 62. 25 Emil Cioran, La Chute dans le temps, Gallimard, Paris, 1964, p. 183. 26 Joan Marín Torres, Cioran o el laberinto de la fatalidad, Institució Alfons el Magnaním, Valencia, 2001, p. 19. 27 F. Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de vivir, p. 13. 4 Nicolae Țurcan, Cioran sau excesul că filosofie, p. 114. 5 Emil Cioran, Căderea în timp, pp. 137-138. 6 Pascal Quignard, op. cît., p. 129. 7 Ibid., p. 134. 8 Ibid., p. 135. 9 Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, Humanitas, 1996, p. 63. 10 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 152 . 11 Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți, pp. 116-117. 12 Alejandra Dahia, Ernesto Sábato a los 80, articol apărut în revistă "Caras", 30 septembrie 1991, Santiago de Chile. 13
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând 18 volume în ediția Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau a Fericitului Augustin. Făcând o paralelă între Hrisostom și Augustin, Bardenhewer spunea: Augustin vorbea scurt, prefera silogismul; Hrisostom foarte lung, adesea câte două ore fără să producă oboseală ascultătorilor, ci dimpotrivă. Augustin se adresa mai mult minții, Hrisostom sufletului întreg, pe care voia să-l vadă mișcat la fapte creștine. Augustin urma în cuvântarea sa o cale
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
prilejul formării primelor noțiuni, H. Wald enumera ca forme ale logicului ; noțiunea (ce oglindește însușirile generale ale unor anumite lucruri individuale de același gen), judecata (ce reflectă autoraporturile dintre lucruri și însușirile lor cat și etero-raporturile dintre lucruri diferite) și silogismul (care privește autoraportul dintre un anumit lucru individual ce, aparținând unei specii, aparține și genului din care face parte acea specie), iar ca legi elementare ale gândirii logice a căror respectare este o condiție necesară a corectitudinii oricărui proces de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
că noțiunea nu se referă numai la lucrurile reale de același gen ci și la cele posibile) și apodictice (cristalizează în ea dezvăluirea explicită a esenței). Ajunsă la înălțimea judecății apodictice, gândirea sparge judecata și începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
reflectarea a încă unui raport este raționamentul. Forma logică întreagă a gândirii nu este așadar nici noțiunea șl nici judecata, ci raționamentul. Noțiunea și judecata nu există decât în și prin raționament. 42 H.Wald, op.citată , p. 152. 31 Silogismul este o formă logică fundamentală a gândirii și este un raționament prin care, din două judecați date, dintre care una trebuie să fie, în mod necesar, universală, se obține o a treia judecată nouă. Silogismul este format din trei termeni
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
op.citată , p. 152. 31 Silogismul este o formă logică fundamentală a gândirii și este un raționament prin care, din două judecați date, dintre care una trebuie să fie, în mod necesar, universală, se obține o a treia judecată nouă. Silogismul este format din trei termeni, și trei judecați: primele două judecăți se numesc premise, iar a treia se numește concluzie. Structura formala a unui silogism perfect este: Toți M. sunt P. (judecata universală și premisa majoră) Și S. este M.
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
una trebuie să fie, în mod necesar, universală, se obține o a treia judecată nouă. Silogismul este format din trei termeni, și trei judecați: primele două judecăți se numesc premise, iar a treia se numește concluzie. Structura formala a unui silogism perfect este: Toți M. sunt P. (judecata universală și premisa majoră) Și S. este M.(premisa minoră) Deci S. este P. (concluzia) La ora de Limba romana, un silogism ar suna astfel: Toate cuvintele care denumesc obiecte sunt substantive Și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
premise, iar a treia se numește concluzie. Structura formala a unui silogism perfect este: Toți M. sunt P. (judecata universală și premisa majoră) Și S. este M.(premisa minoră) Deci S. este P. (concluzia) La ora de Limba romana, un silogism ar suna astfel: Toate cuvintele care denumesc obiecte sunt substantive Și cuvântul „casă” denumește un obiect. Deci cuvântul „casă” este un substantiv. Concluzia se deosebește de premisele sale atât calitativ cât și cantitativ și ea conține o cunoștință imposibil de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
un obiect. Deci cuvântul „casă” este un substantiv. Concluzia se deosebește de premisele sale atât calitativ cât și cantitativ și ea conține o cunoștință imposibil de găsit în vreuna din cele doua premise 43. În subcapitolul intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
sale atât calitativ cât și cantitativ și ea conține o cunoștință imposibil de găsit în vreuna din cele doua premise 43. În subcapitolul intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
este cu atât mai probabilă cu cât legătura dintre însușirile asemănătoare luate în considerație este mai strânsă. Analogia are însa anumite limite pe care n-are voie să le depășească, căci atunci totul devine identic 47. Gândirea nu operează cu silogismul în general, ci cu anumite moduri silogistice care fac parte din anumite figuri silogistice. Modurile silogismului sunt determinate de calitatea, cantitatea, relația și modalitatea premiselor, iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
strânsă. Analogia are însa anumite limite pe care n-are voie să le depășească, căci atunci totul devine identic 47. Gândirea nu operează cu silogismul în general, ci cu anumite moduri silogistice care fac parte din anumite figuri silogistice. Modurile silogismului sunt determinate de calitatea, cantitatea, relația și modalitatea premiselor, iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele două premise. Un silogism este format din trei judecăți și din trei termeni. Judecățile pot fi
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
cu anumite moduri silogistice care fac parte din anumite figuri silogistice. Modurile silogismului sunt determinate de calitatea, cantitatea, relația și modalitatea premiselor, iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele două premise. Un silogism este format din trei judecăți și din trei termeni. Judecățile pot fi afirmative sau negative, universale sau particulare, categorice, ipotetice sau disjunctive, asertorice, problematice sau apodictice, de esență sau de relație, iar termenii, care se repetă fiecare de doua ori
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]