932 matches
-
și de alinarea unei disperări a pierderii în exil nu numai a timbrului lingvistic, ci și a universului de acasă. SCRIERI: Îți mai aduci aminte, Doamnă? pref. Mircea Eliade, Buenos Aires, 1951; Frumoasa cu ochi verzi, cu ilustrații de Emilio De Silva, Madrid, 1957. Repere bibliografice: Mircea Eliade, Navigare necesse est..., „România” (New York), 1951, iulie; Doru Cordun, „Nostalgie”, „America” (Cleveland), 1952, 24; G. Călinescu, Divinul rătăcitor, CNT, 1956, 11; Nello Manzatti câștigă premiul I la Festivalul Cântecului Italian, „America”, 1959, 26; N.S.G.
MANZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
1925), D. Bolintineanu. Viața și opera (1941), Doinele lui V. Alecsandri (1952), cât și un număr apreciabil de articole despre G. Coșbuc, Lamartine, Lessing, Eminescu, Antioh Cantemir, Ion Creangă, Vasile Conta, spătarul Nicolae Milescu, Padre Augusto Magne, Serafim Pereira de Silva Neto, M. Bartoli, Ernesto da Faria Junior, Sever Pop, N. Cartojan, Sextil Pușcariu, G. Murnu, Pericle Papahagi, apărute în reviste din țară și din străinătate. A publicat, de asemenea, o serie de articole despre folclorul românesc, care au făcut cunoscute
DIMITRIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286776_a_288105]
-
făcea curse regulate între Constanța și Mangalia se strecura agale pe luciul apei. S-a oprit într-o gară mică a cărei denumire era anunțată de o inscripție impozantă, prinos al revolutiei proletare, „Vasile Roaita”, ce înlocuise vechea inscriptie, „Carmen Silva”, pentru a nu mai aminti poporului de reprezentanții unui sistem perimat ce se îmbogățise, asuprind clasa muncitoare. Automotorul s-a oprit în dreptul impegatului, pentru ca mecanicul să mai schimbe cateva vorbe cu acesta. De pe platformă a coborât o femeie frumoasă cam
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
brândușe, Întorcându-se din iarna lor subterană, Calliope Stephanides, care simțea și ea ceva mișcându-se În solul făpturii ei, citea clasicii. Semestrul de primăvară din clasa a opta m-a adus În grupa de literatură engleză a domnului da Silva. Eram un grup de numai cinci eleve și ne adunam În sera de la etajul al doilea. Plante agățătoare atârnau din tavanul de sticlă. Mai aproape de capetele noastre se Îngrămădeau mușcatele, emanând un miros undeva Între lemn-dulce și aluminiu. În afară de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
singură, avea mâncare cușer În niște caserole de plastic. Bănuiam că paloarea ei era rezultatul faptului că stătea tot timpul În casă, iar vena albastră care i se zbătea sălbatic la tâmplă era un fel de metronom interior. Domnul da Silva se născuse În Brazilia. Acest lucru era greu de observat. Nu era tocmai genul care să meargă la carnaval. Detaliile hispanice ale copilăriei sale (hamacul, cada de baie exterioară) fuseseră șterse de o educație nordamericană și de iubirea pentru romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la butoniera hainei. Avea un corp scund, solid, și adesea făcea exerciții de gimnastică simple Între ore. Punea și muzică la casetofon. Într-un raft din clasa lui avea partituri, majoritatea piese baroce timpurii. Era un profesor grozav domnul da Silva. Ne trata cu o seriozitate deplină, de parcă noi, elevele de clasa a opta, puteam lămuri În timpul celei de-a cincea ore un aspect pe care Învățații Îl dezbătuseră secole de-a rândul. Ne asculta ciripitul, cu bretonul intrându-i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bretonul intrându-i În ochi. Când vorbea el, o făcea În fraze complete. Dacă ascultai atent, puteai să auzi liniile de pauză și virgulele din vorbirea sa, ba chiar și semnele de două puncte sau punct și virgulă. Domnul da Silva avea câte un citat pentru fiecare lucru care i se Întâmpla și În felul acesta evada din viața reală. În loc să mănânce la prânz, Îți povestea ce mâncaseră la prânz Oblonski și Levin În Anna Karenina. Sau, descriind un apus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
viața reală. În loc să mănânce la prânz, Îți povestea ce mâncaseră la prânz Oblonski și Levin În Anna Karenina. Sau, descriind un apus de soare din Daniel Deronda, nu-l mai observa pe cel care tocmai cădea peste Michigan. Domnul da Silva petrecuse o vară În Grecia cu șase ani Înainte. Încă mai era fascinat de asta. Când descria vizita În Mani, vocea Îi devenea și mai caldă ca de obicei, iar ochii Îi străluceau. Pentru că Într-o noapte nu găsise nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
descria vizita În Mani, vocea Îi devenea și mai caldă ca de obicei, iar ochii Îi străluceau. Pentru că Într-o noapte nu găsise nici un hotel, dormise pe pământ și se trezise a doua zi dimineață sub un măslin. Domnul da Silva nu uitase acel pom. Schimbaseră ceva de mare Însemnătate, ei doi. Măslinii sunt ființe profunde, elocvente În Întortocherea lor. E lesne de Înțeles de ce anticii credeau că Înăuntrul lor puteau fi prinse spirite umane. Domnul da Silva simțise asta atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
măslin. Domnul da Silva nu uitase acel pom. Schimbaseră ceva de mare Însemnătate, ei doi. Măslinii sunt ființe profunde, elocvente În Întortocherea lor. E lesne de Înțeles de ce anticii credeau că Înăuntrul lor puteau fi prinse spirite umane. Domnul da Silva simțise asta atunci când se trezise În sacul lui de dormit. Și eu eram curioasă despre Grecia, desigur. De-abia așteptam să mergem În vizită acolo. Domnul da Silva mă Încuraja să mă simt grecoaică. ― Domnișoară Stephanides! mă strigă el Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
anticii credeau că Înăuntrul lor puteau fi prinse spirite umane. Domnul da Silva simțise asta atunci când se trezise În sacul lui de dormit. Și eu eram curioasă despre Grecia, desigur. De-abia așteptam să mergem În vizită acolo. Domnul da Silva mă Încuraja să mă simt grecoaică. ― Domnișoară Stephanides! mă strigă el Într-o zi. Având În vedere că te tragi din patria lui Homer, n-ai vrea, te rog, să fii amabilă și să citești cu voce tare? Își drese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unul pe celălalt după ce se prezentau succint, eu savuram Înjunghierile și decapitările și scoaterea ochilor și eviscerările zemoase.) Am deschis cărțulia broșată și mi-am plecat capul. Părul mi-a căzut În față, făcând să dispară totul - Maxine, domnul da Silva, mușcatele din seră - În afară de carte. De după perdeaua de catifea, vocea mea de cântăreț ambulant a Început să toarcă. ― Afrodita și-a dat jos faimosul brâu, În care erau țesute toate farmecele iubirii, potența, dorința, șoaptele de dragoste și forța seducției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
până și pe cei mai cumpătați oameni. Era ora unu. O toropeală de după-amiază plutea În Încăpere. Afară norii amenințau cu ploaia. Se auzi o bătaie În ușă. ― Scuză-mă, Callie. Poți să faci o pauză, te rog? Domnul da Silva se Întoarse spre ușă. ― Intră. Laolaltă cu toată lumea, am ridicat privirea. În prag stătea o fată roșcată. Doi nori s-au ciocnit deasupra, trecând unul pe lângă celălalt, și au trimis o rază de lumină. Raza a lovit tavanul de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acestea, ci să fi fost o intensitate anume, o rază a sufletului emanând din ochii mei. ― Suntem În mijlocul orei, draga mea. ― Și eu trebuie să fiu În grupa asta, spuse fata, nefericită, și Întinse o foaie de hârtie. Domnul da Silva se uită la ea. ― Ești sigură că domnișoara Durrell vrea să te transfere În grupa asta? Întrebă el. ― Doamna Lampe nu mă mai vrea În grupa ei, răspunse fata. ― Ia loc. O să trebuiască să Împarți o carte cu cineva. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
culorile. Între timp, ea rămase tolănită Într-o parte În bancă, cu picioarele În șosete albastre, până la genunchi, Întinse În afară, dezvăluind tălpile uzate ale pantofilor. Pentru că nu citise, a fost scutită când i-a venit rândul, dar domnul da Silva trimitea priviri Îngrijorate În direcția ei. Fata cea nouă nu observa. Se lăfăia În lumina ei portocalie și clipea din ochi somnoroasă. La un moment dat Începu să caște și Își Întrerupse căscatul pe la jumătate, de parcă n-ar fi mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
expresie distantă, plictisită. Își târșâia picioarele În saboții de piele cu o mișcare de alunecare sau de patinaj, cu genunchii Îndoiți și greutatea În față. Asta se adăuga la impresia de ansamblu, cea de neseriozitate. Eu udam plantele domnului da Silva când ea intra. Mă rugase să fac asta Înainte de ore. Așa că fiecare zi Începea așa, cu mine la un capăt al serei, Înghițită de mușcatele Înflorite, și această explozie receptivă de roșu, intrând pe ușă. Felul În care-și târșâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la lucrări și la teze. Dacă ar mai fi avut o Brățară cu Talismane alături, ar fi putut să formeze o facțiune separată și să-și alunge plictiseala schimbând bilețele Între ele. Singură, nu putea decât să lâncezească. Domnul da Silva a Încetat să mai Încerce s-o Învețe ceva și o asculta cât putea de rar. O urmăream la ore și o urmăream și În restul timpului. De cum ajungeam la școală, mă așezam la pândă. Stăteam Într-unul din fotoliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
după ore, mergând pe bicicletă cu un băiat necunoscut. Se cățăra pe șaua bicicletei În timp ce el stătea pe pedale. Nu-l apuca de mijloc. Reușea doar prin echilibru. Și asta Îmi dădea speranță. Într-o zi, la oră, domnul da Silva rugă Obiectul Obscur să citească din carte cu voce tare. Lenevea În banca ei, ca de obicei. La o școală de fete nu trebuia să fii atât de vigilentă cu apropierea genunchilor sau trasul fustei În jos. Obiectul stătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vigilentă cu apropierea genunchilor sau trasul fustei În jos. Obiectul stătea cu genunchii depărtați, iar picioarele, care Îi erau Întrucâtva groase la coapse, erau dezvelite până sus de tot. Fără să se miște, spuse: ― Mi-am uitat cartea. Domnul da Silva Își țuguie buzele. ― Poți să Împarți cartea cu Callie. Singurul semn de Încuviințare pe care l-a arătat a fost să-și dea părul de pe față la o parte. Și-a dus o mână la frunte, apoi și-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de douăzeci și patru de ani În loc de paisprezece. Mă Întreb care era mai ciudată, vocea de Eartha Kitt care ieșea din gura mea sau cea de Katharine Hepburn care ieșea dintr-a ei. Când termină, se lăsă tăcerea. ― Mulțumesc, spuse domnul da Silva, la fel de surprins ca noi toate. A fost admirabil. Sună clopoțelul. Imediat Obiectul Obscur se Îndepărtă de mine. Își trecu din nou o mână prin păr, de parcă l-ar fi clătit la duș. Se strecură afară din bancă și părăsi clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Altă tradiție la Baker & Inglis: În fiecare an elevii de clasa a opta puneau În scenă o piesă clasică grecească. La Început aceste piese fuseseră jucate În sala de spectacole a școlii Medii. Dar după călătoria În Grecia domnului da Silva i-a venit ideea să transforme terenul de hochei pe iarbă În amfiteatru. Cu peluzele sale În pantă și acustica naturală, era un mini-Epidaur perfect. Personalul de Întreținere a adus afară tribune și a montat o scenă pe iarbă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sale În pantă și acustica naturală, era un mini-Epidaur perfect. Personalul de Întreținere a adus afară tribune și a montat o scenă pe iarbă. În anul pasiunii mele nebune pentru Obiectul Obscur, piesa pe care a ales-o domnul da Silva a fost Antigona. Nu s-au dat probe pentru roluri. Domnul da Silva a pus În rolurile importante pe preferații săi de la cursul avansat de Literatură Engleză. Pe toți ceilalți i-a pus În cor. Așa că distribuția suna așa: Joanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a adus afară tribune și a montat o scenă pe iarbă. În anul pasiunii mele nebune pentru Obiectul Obscur, piesa pe care a ales-o domnul da Silva a fost Antigona. Nu s-au dat probe pentru roluri. Domnul da Silva a pus În rolurile importante pe preferații săi de la cursul avansat de Literatură Engleză. Pe toți ceilalți i-a pus În cor. Așa că distribuția suna așa: Joanne Maria Barbara Peracchio În rolul lui Creon, Tina Kubek În rolul lui Euridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În rolul lui Euridice, Maxine Grossinger În rolul Ismenei. În rolul Antigonei Însăși - singura posibilitate reală, chiar și numai din punct de vedere fizic - era Obiectul Obscur. Media ei după primul semestru fusese doar un 7 minus. Totuși domnul da Silva știa să recunoască o stea. ― Trebuie să Învățăm toate replicile astea? a Întrebat Joanne Maria Barbara Peracchio la prima repetiție. În două săptămâni? ― Învățați cât puteți, a spus domnul da Silva. Toată lumea o să poarte o robă. Puteți să vă țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
semestru fusese doar un 7 minus. Totuși domnul da Silva știa să recunoască o stea. ― Trebuie să Învățăm toate replicile astea? a Întrebat Joanne Maria Barbara Peracchio la prima repetiție. În două săptămâni? ― Învățați cât puteți, a spus domnul da Silva. Toată lumea o să poarte o robă. Puteți să vă țineți scenariul dedesubt. Și domnișoara Fagles o să fie pe post de sufleor. O să stea În fosa orchestrei. ― O să avem și orchestră? vru să știe Maxine Grossinger. ― Orchestra sunt eu, spuse domnul da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]